742 matches
-
mult dacă aceasta suferă. Dar cine va reuși să înțeleagă pe deplin semnificația acelui «stabat» (stătea)?! În Ghetsemani apăruse și un înger să-L mângâie pe Isus cuprins de o tristețe de moarte; pe Calvar, Maria își depășește rolul de mângâietoare într-o manieră extraordinară. Prezența ei în picioare, privirea fixă, sufletul ei deplin conștient, stăpânirea sa de sine - ce nu schițează nici un gest de răzvrătire în fața delictului, ce se consumă asupra Fiului dumnezeiesc -, ne exprimă solidaritatea ei desăvârșită de co-răscumpărătoare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iar eu am să tind după viața în Dumnezeu și după viața lui Dumnezeu în suflete... O, Mamă, vreau să trăiesc prin tine, în tine, cu tine, ca tine...“. Nu este aici locul să insistăm asupra acestui subiect atât de mângâietor, de aceea ne și grăbim să mărturisim cât ne este de plăcut să ne cufundăm în aceste pagini, în numele minunate ale Duhului Sfânt și ale Reginei Apostolilor, Preasfânta Fecioară, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră preaiubită. Capitolul II «Doamne, ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
facă rațiunea singură ca să ne mângâie în încercare, ca să ne susțină în bine și să ne întărească împotriva ispitelor, o spunea Iov tuturor acelor prieteni falși, care pretindeau că-l alină și că vor să-l scoată din necazurile lui: «Mângâietori plictisitori sunteți cu toții» (Iov 16,2). «Nu-mi pasă de cuvintele voastre, continua el; o privire, un suspin către Dumnezeul meu, valorează foarte mult și-mi aduce mângâieri mult mai mari decât toate cuvântările și părerile voastre»”. 39. Este timpul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care avem jurisdicție asupra Trupului real al lui Isus Cristos și, prin urmare, asupra Inimii Sale. „V-ați gândit vreodată serios - se întreabă autorul operei Manete - că, fiecare dintre voi este creatorul Inimii lui Isus în Sf. Sacrament? Ce gând mângâietor! Fără consimțământul și concursul activ și liber al Mariei, Cuvântul lui Dumnezeu n-ar fi avut niciodată o inimă umană și fără implicarea liberă și eficace a preoților săi, Isus nu ar fi avut Inima euharistică“. 108. Inima lui Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția lor câini-lupi, pregătiți special, dresați să ia urma deportaților care s-ar fi încumetat să evadeze. Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât de "ceremonioase", rostită pe un ton "cald și mângâietor", într-o înaltă ținută lingvistică academico-boschetară, oricât ai fi fost de insensibil, bolnav sau poate chiar mort, puteai rezista??? Nu! Te sculai fulgerător și alergai într-un suflet, plin de o binecuvântată bucurie și de elan patriotic, la "muncă voluntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au crescut? Aspirând spre împlinire, am ajuns la întrebările și răspunsurile de mai sus. Situându-mă hotărât pe oricare din identificările descrise, mă consider matur; rămâne doar să-mi aleg calitatea maturității. Și să mă comport în consecință. Cred că mângâietor este să fiu asemenea stării christice: OMUL... însămânțat de DIVIN! Am ales! Băila, 17 septembrie 2005 GÂNDURI (născute din meditații) Nu este suficient să te declari credincios, ca să fii în relație cu Dumnezeu. Iubirea dusă la sublim față de Dumnezeu nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
participat la toate acțiunile vremii. Consider importante pentru prezentarea atmosferei politice a timpului, Însemnările de miercuri 15 mai 1946, când am participat la Ateneul Român la comemorarea zilei de “3/15 mai 1848” de către Partidul Național Țărănesc. Am privit fața mângâietoare a lui Iuliu Maniu, am ascultat vocea sufletului românimii ardelene din 1940-1944, ministrul de stat Emil Hațeganu, vocea luptătorului ardelean Vasile Netea, a dârzului general Bădescu și a fruntașului țărănist Ion Mihalache. Unei manifestații de cel mai frumos naționalism i
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ta chemare Că mă strigă! Tot mai des... Cine poate oare a spune Dragostea Ta de Părinte De ne așteaptă cu răbdare Ale Tale brațe Sfinte Mă cuprind cu iubire La Sânuri Părintești Simt Lumină din Lumină Și un Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți frumos Ca bradul drept și arătos Cutreieri lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ți se răspunde, din lene sau distracție, cu alte Întrebări, totdeauna iritante. Își face loc acel spirit mărunt de contradicție În lucrurile de nimic, dar de fiecare zi. A dispărut acea puerilă facultate inven tivă, a amândurora, În lansarea diminutivelor mângâietoare și de răsfăț reciproc, cu sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
călduță, fără noroi, zi bună de drum. Am găsit-o pe măicuța Natalia măturând prin curte. Pe sârme și pe gărduțul din fața casei întinsese rufele ce cu puține minute în urmă le terminase de spălat, să se usuce la soarele mângâietor de primăvară. Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rafală de vînt mai puternică a adus cu ea o altfel de voce a mării, iar eu mi-am ridicat, mirat, capul, dar nu părea să fie decît o alarmă falsă. M-am Întors la visele mele, culcat În poala mîngîietoare. Atunci am auzit, pentru ultima oară, prevenirea oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul meu și Îi amenința serenitatea maiestuoasă. Ni s-a făcut frig și am plecat de pe plajă, fugind de prezența răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iubirea de Dumnezeu și de oameni ce i-a însuflețit pe ei”. ing. Vasile Dumitraș, frate Oradea, 2 februarie 2013 Îngerul Domnului Recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” este însemnată, pentru că prin ea se amintesc, ca într-un buchet, misterele cele mai mângâietoare. Clopotul ne vestește Buna-Vestire a Mariei și ne amintește de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
asta e foarte bine, căci tare mult m-am săturat de toate. Adeseori ne ducem la Brașov. Timpul a fost admirabil toată săptămâna. Noaptea dormim cu ferestrele deschise și tot e cald. Dar căldura de aici, spre deosebire de București, e plăcută, mângâietoare. Iată deci modul nostru de viață. Mai citim un pic, dar foarte puțin. 10 august 1954 De o săptămână la Satulung... Viață vegetativă, compusă aproape numai din instincte primare: foame, oboseală, soare, curvăsăraie, diferite jocuri de noroc până la abrutizare... Preocupări
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam, care ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe aceleași criterii. Am ajuns în momentul ideal pentru o călătorie de măcar câteva luni, de explorare a unor lumi necunoscute mie. America de Sud mi-a părut dintotdeauna un continent fascinant, conturat dramatic de romanele lui Gabriel Garcia-Marques și de versurile mângâietoare ale lui Pablo Neruda. O călătorie lungă de-a lungul Americii de Sud, fără restricții și, mai ales, fără dată fixă de intoarcere de ce nu?? Merg în vizită „de dezbătut situația” la o prietenă foarte bună, Karen, căreia i-am botezat fetița
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare lucru, sunt prea agitată și trasă în toate direcțiile. Simt cum se apropie cineva de mine din direcția hamacului lui Don Julio, aproape îi aud pașii, îmi spune ceva și mă liniștesc brusc, imaginile se calmează și zgomotul devine mângâietor. Îl simt îndepărtându-se și am din nou un fulger de luciditate în care realizez că Don Julio în nici un caz nu s-ar ridica din hamac să vină până la mine, dacă nu din alt motiv măcar pentru că merge destul de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am adunat în inimă, suflet și minte o adevărată comoară de frumuseți la cota cea mai înaltă! Mai aveam încă o lună de stat în Franța, tocmai în cea mai frumoasă parte a anului. Soare mult și blând, lumină lină, mângâietoare, frumuseți din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie de dragoste. Și... și nu uitați: porție dublă de ovăz! E o poruncă! Boierii stau cu capetele plecate, parcă atunci au înțeles că n-au prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alberto cu un bulgăre de pământ; logodnica sa îl imită imediat, și apoi toți ceilalți. Această lapidare (dacă se poate spune astfel) iertătoare, cu bulgări moi, nevătămători, de pământ, smulși din țarina impregnată de ploile primăverii, pedepsire simbolică și absolvire mângâietoare a vinovatului totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea în puterea sa de regenerare morală pe care acest gest colectiv îl semnifică, transfigurează întregul film. În această secvență genială, neorealismul italian trăiește o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mâinile lui «tata-moșu». - Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
chenar în vorbire indirectă. 2. Explică înțelesul construcției: „peste toate au nins anii mulți și grei”. 3. Identifică o trăsătură fizică și una morală a bunicului. B. Limbă și comunicare 4. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru: miresme, odinioară, norocul, mângâietori. 5. Precizează funcțiile sintactice (părțile de propoziție) ale cuvintelor subliniate în text. 6. Menționează valorile morfologice (părțile de vorbire) ale cuvintelor: o ploaie, moșului, cu dragoste, -i. 7. Explică folosirea virgulei în fragmentul: „sprâncenele, mustățile, barba...”. II. Scriere imaginativă Scrie
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
este cel mai mare. Perfecțiunea cugetării și simțirii sale, îmbrăcată în cel mai minunat vers, precum și scrisul său cotidian rămân pildă pentru noi de ce înseamnă arta scrisului. Nouă, celor cari am fost în robie, scrierile lui ne-au adus nădejdea mângâietoare a întregirii neamului. Fapta comitetului e morală, creștinească și națională, meritând toate omagiile. CUVÂNTAREA D-LUI MIRCEA RĂDULESCU. D. Mircea Rădulescu a vorbit din partea „Soc. scriitorilor români”. Dacă oamenii politici sunt cei care prevăd împrejurările istorice, prielnice pentru dezvoltarea vieții
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zgomot.) Farfuridi: (întorcându-se cu spatele spre adunare și cu fața la prezident) Dați-mi voie, domnule prezident; mi-ați acordat cuvântul: îmi pare că un prezident o dată ce acordă cuvântul... Trahanache: (sculându-se și punând, peste masă, mâinile pe umerii lui Farfuridi, mângâietor) Dacă mă iubești, stimabile, fă-mi hatârul... să trecem la plebicist... dorința adunării!... Farfuridi: Dar, domnule prezident... Trahanache: (și mai rugător) Să trecem la plebicist! (îl întoarce binișor de umeri cu fața spre adunare.) Toți: (cu putere) Da! La plebicist
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]