873 matches
-
ca nici unul din avioanele cu care călătorea să nu se prăbușească, avea grijă și de fata ei, pictoriță naivă, să fie sănătoasă, să Învețe bine, avea o bursă În Italia, doi ani; era Încă minoră, Dumnezeu nu trebuia să fie mîniat În vreun fel, Ingrid știa. Vizita ei În Christiania nu i ar fi fost acestuia pe plac; și așa, În așternut, Împreună cu Thomas, Încerca unele plăceri nepotrivite unei femei care seara, Înainte de a se urca În pat, spunea, murmurînd, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu câteva zile în urmă, când le promisese fiicei și ginerelui că va merge să stea cu ei în Centru dacă Marçal va fi promovat, dat fiind că mutarea va face imposibilă menținerea în funcțiune a olăriei. Cipriano Algor era mâniat pe sine însuși pentru că a promis ceea ce onoarea nu-i va permite niciodată să facă, dar o nouă umbră se ivi pe peretele din fund. În lumina slabă care reușește să se strecoare prin ușa îngustă a unui cuptor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărîse să li-l facă. $4 1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mîniat. 2. S-a rugat Domnului, și a zis: "Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău! 3. Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!" 4. Domnul a răspuns: "Bine faci tu de te mînii?" 5. Și Iona a ieșit din cetate, și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar, și a stat sub el pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea. 6. Domnul Dumnezeu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci, a dorit să moară, și a zis: "Mai bine să mor decît să trăiesc!" 9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?" El a răspuns: Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!" 10. Atunci și Domnul a zis: "Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
a leșinat. Atunci, a dorit să moară, și a zis: "Mai bine să mor decît să trăiesc!" 9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?" El a răspuns: Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!" 10. Atunci și Domnul a zis: "Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va vărsa sânge. Sultanul Însuși este foarte abătut din acest motiv, se mânie des, haremul răsună din cauza izbucnirilor lui de furie. Această situație nu poate continua. Sultana știe că tu Încerci imposibilul ca să-i Împaci pe cei doi dușmani, dorește să te vadă izbândind, dar i se pare cu neputinnță. Khayyam Încuviințează, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie reduse la suspine ca să se evite o impresie dezagreabilă. Adevăratul Prometeu suferă Înfricoșător, singur pe o stîncă șiroind de soare, amintindu-și cum s-au petrecut lucrurile, mai Întîi la Împărțirea unui animal sacrificat unde el, titanul, l-a mîniat pe Zeus rezervîndu-i partea cea mai rea, apoi celelalte; focul, care este pentru el ceea ce era sfinxul pentru Oedip, punctul unde viața i s-a schimbat esențial, căpătînd un sens la care va raporta apoi totul... Singur Într-o beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înlănțuiți și atunci am redevenit bărbat... Cum cunoscusem amîndouă sexele, am fost ales să judec o neînțelegere dintre Zeus și Hera. De atunci sînt orb; și tot de atunci am darul prezicerii. Primul semn e de la Hera, care s-a mîniat că nu i-am dat ei dreptate, al doilea de la Zeus. Întotdeauna, am observat, se Întîmplă astfel. CÎnd i-am spus lui Creon că nu va salva. Theba decît dacă Își sacrifică fiul, m-a rugat să ascund acest oracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
le are depozitate într-un colț al camerei, între fotoliu și bibliotecè, urmèrindu-l observ câteva trèsèturi de ale lui Vlad, de pildè, felul în care pare sè verifice cè toate jucèriile sunt acolo, cè nu lipsește niciuna, avea și Vlad mânia asta, cănd locuiam în cèminul studențesc în aceeași camerè, isi verifica în dulap dacè toate hainele sunt la locul lor, era foarte categoric în privința asta, nu acceptă că nimeni sè-i împrumute hainele, Cum te cheamè? încercând eu sè mè apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte". - " Dacă nu știi, ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binișorul. Cum vînătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațul, Când ți-oiu întinde brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul; Și ochii tăi nemișcători Sub ochii mei rămâie... De te înalț de subsuori Te-nalță din călcâie; Când fața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dar nu a venit. Până acum nu eram supărat. Nu aveam nici un motiv. Eram doar curios. Curios să știu cine era aici, la chemarea cui. Acum, că aflasem, eram furios, turbat de mânie. Dar oricât de mult ar fi clocotit mânia în mine, nu îi puteam îngădui să iasă fără un motiv bun. Știam de ce fuseseră convocați toți aici. Cancelaria era simbolul puterii profesorilor. Ce alt loc era mai bun pentru a face o declarație de putere, decât acesta? Puterea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ardeal, Maramureș, voi găsi de toate... Vrei codru?, ai să găsești imagini mai frumoase ca realitatea asta nefericită, ia ascultă, și vocea preotului se ridica spre tânăr: Trecui asară prin codru/ Și-am atins frunza cu clopu’/ Codrule, nu te mânie/ Că ți-am atins frunza ție!... sau Drumu-i lung,/ Pe el mă duc,/ Capătul nu-l mai ajung./ De-aș ajunge capătul,/ Aș da mâna cu codrul... Vrei dragoste, că ar fi trebuit să încep cu ea, să știi, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ajunge capătul,/ Aș da mâna cu codrul... Vrei dragoste, că ar fi trebuit să încep cu ea, să știi, băiete, ea e cea mai mare, fără dragoste ești un mort viu: Grea e, Doamne, dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, 35. ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor, și fă-le dreptate! 36. Cînd vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și cînd vei fi mîniat împotriva lor și-i vei da în mîna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată, 37. dacă își vor veni în fire în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
sprijinisei pe El. 9. Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privința aceasta, căci de acum vei avea războaie." 10. Asa s-a mîniat pe văzător, și l-a pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în același timp, Asa a apăsat și pe unii din popor. 11. Faptele lui Asa, cele dintîi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
întors în pace acasă la Ierusalim. 2. Iehu, fiul proorocului Hanani, i-a ieșit înainte, și a zis împăratului Iosafat: "Cum de ai ajutat tu pe cel rău și ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mîniat Domnul pe tine. 3. Dar tot se mai găsește și ceva bun în tine, căci ai înlăturat din țară idolii, și ți-ai pus inima să caute pe Dumnezeu." 4. Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Omul lui Dumnezeu a răspuns: "Domnul poate să-ți dea mult mai mult decît atît." 10. Atunci Amația a despărțit ceata care-i venise din Efraim, și a poruncit ca oamenii aceștia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mîniat foarte tare pe Iuda, și au plecat acasă cu mare furie. 11. Amația s-a îmbărbătat, și și-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir; 12. Și fiii lui Iuda au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din sfîntul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu." 19. Ozia s-a mîniat. În mînă avea o cădelnița. Și cum s-a mîniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii. 20. Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din sfîntul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu." 19. Ozia s-a mîniat. În mînă avea o cădelnița. Și cum s-a mîniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii. 20. Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și a făcut bucăți uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis ușile Casei Domnului, și-a făcut altare în toate colțurile Ierusalimului. 25. Și a ridicat înălțimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămîie altor dumnezei. Și a mîniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinților săi. 26. Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintîi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 27. Ahaz a adormit cu părinții săi și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Și-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descîntece și vrăjitorii, și ținea la el oameni care chemau duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie. 7. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: În casa aceasta, și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci lăsând morții, Drept la beserici mersem cu toții, Cu fierbinți lacrămi căzurăm, Maică, S-alergi îndată la bunul Taică Cu rugăciune, milă să-și facă Dreapta mânie să ș-o întoarcă. Iar d-altă parte Sfînta-ți icoană Cu alai mare, ca un <e>ii Doamnă, Preoți, călugări pă braț purtarăm Și slavoslovii cu foc cîtarăm, Norod de obște lacrimi vărsară, Cu glas prea mare așa strigarăm: "O
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]