5,605 matches
-
roman în foileton", Ŕ la recherche du Monde perdu". Memorabilă rămîne și întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozității un titlu de excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
repede televizorul, fiindcă am și eu sensibilitățile mele și nu suport să văd masacrarea prin... spargere a omului de către om, deși aș fi jurat că doamna Cârneci nu e în stare de asemenea fapte reprobabile... Dar mai știi? Omul la mânie nu mai ține seama că e femeie sau bărbat, că e solist de muzică populară sau protagonist în armata folclorului contraatacant... Și se manifestă! Fie la Antena 1, fie la Etno Tv, unde actorul Jean Constantin privește și ascultă extaziat
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]
-
un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este cauza pentru care viața este așa cum este fiindcă se joacă cu noi de la început și până la capăt. 1097. Ceartă este o isterie regizată pe acordurile dorințelor neîmplinite. 1098. Prostia este unică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Esop le-a vândut că pe semințe de dovleac pe la meciuri aș spune când gândesc Socratele mă pândește și nu este convins că se-ntâmplă el știe că totul este cam relativ când îți crapă nervul sub frunte vedeți?... am mânia lui șapte de aici și cele șapte păcate și pentru ce trebuie demonstrat că port patul lui Procust în spate? FILĂ DIN JURNALUL DE BORD Ing. prof. dr. Pompiliu Manea, care recent a făcut înconjurul lumii în jurul lumii nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
odios, răpindu-ți așa, post factum, în calitate de ,rezistent", ultima fărîmă de jemanfișism fericit, e, de fapt, chiar izbînda supremă a acelui sistem. Să fi reușit să te transforme în cineva care nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai șmecheri, Filip și Matei Florian păcălesc mecanismul ăsta perfid reușind să nimerească la loc, prin ceața a douăzeci de ani trecuți, copilăria la scara 1:1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
roșească, roșesc, n-am fost atent, Am acuzat zadarnic cuvântul inocent; Rușine mi-e, încât nu pot să vă mai văd, Și plec... Fedra Ah, crud ce ești! M-ai înțeles greșit! Pe Fedra vei cunoaște precum și-a ei mânie; Iubesc, ei bine! Să nu crezi însă de spun că te iubesc Că mă aprob eu însumi, că nu mă dojenesc, Nici că amorul nebun ce mintea-mi răvășește Cu laștiatea lui încet mă otrăvește. Obiect slab, infelice, de răzbunări
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
Ah!... iată... Hipolit!... în ochii-i ne-mblânziți pieirea îmi văd scrisă Să faci ce vrei cu mine, mă las, ție promisă; în turburarea-mi asta nimic eu nu mai pot... Fedra Enona dragă, știi tu ce am aflat? Enona ...Mânia să nu-ți fie vai, cumva fatală!... Fedra Enona, știi?... n-ai crede, am rivală!... Enona Cum?... Fedra Hipolit, iubește, și nu mă-nșel defel; Să-l îmblânzesc, nicicând nu am putut, pe el! Respectul îl jignea, de rugi nu
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
vorba. îmi era milă de amândoi, căci amândoi se chinuiau. își suportau în continuare, unul altuia, lipsa de sensibilitate și adesea, chiar de judecată. Nici unul dintre ei nu era fericit.” Povestea lor de dragoste se destramă, iar accesele dramatice de mânie ale mamei Laurei culminează cu aceste vorbe, aruncate soțului: „Mai bine nu te întâlneam în viața mea!” Prin contrast, cuplul format din Laura și Alec se află în căutarea dragostei pure, absolute, unice. Amândoi sunt intelectuali, iar iubirea lor este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tăcere Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de vârstă Insula se tot micșorează Fără somn, îi cercetez malurile Cu satnavs pe hărți virtuale Aerul e-ncărcat de mânie Furtuni mici...furtuni mari... Apar și dispar la întâmplare După anotimp colectez Amintiri zadarnice Prea personale să fie împărtășite Satul meu se tot micșorează Cunosc mai multe locuri ca înainte și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încearcă să-l recupereze, cu empatie rară, Dan C. Mihăilescu. Cioran, bine citit, este, spune el, și un gazetar de nuanțe, pe care trebuie să ai răbdarea, și bunăvoința, să le diseci. Dacă vrei, cu-adevărat, să spui ceva, fără mînie și părtinire, despre o generație căreia-i dăunează, ca fapt de cultură, mai puțin de ideologie, și respingerea furibundă, și veșnica îndrăgostire, fie și la modul și te uram cu-nverșunare, te blestemam, căci te iubesc (întru care Dan C.
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
a soldat cu un masacru. Israelul răspunde oficial cu bombardarea unor tabere de refugiați. Act care, la prima vedere, pare fără acoperire. Fals, din acestea făcându-se recrutarea fedayeeniilor. Reacția neoficială a fost, ca pe timp de război, formarea contra-operațiunii, ,Mânia lui Dumnezeu", în speță a unei echipe profesioniste care să îi lichideze pe toți cei asociați operațiunii ,Septembrie Negru". Aici trec de la film la adevărul istoric, pe care îl evoc din amintiri, mai exact din ce istorie am citit mai
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
fost întotdeauna de acord cu el, nu-l recunoaște deloc în portretul de mai sus. Cu excepția "frezei" (et pour cause!), obrăznicia și lipsa de caractar i se potrivesc de minune autorului însuși. Din ce i s-a tras domnului Gheorghe mînia? A fost criticat public de Adrian Cioroianu. Or, Andrei Gheorghe pe care Cronicarul l-a auzit îndemnînd tinerii la ură împotriva bătrînilor și dînd la întîmplare în oricine are nenorocul să-i intre în vizor, e mimoză cînd vine vorba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
contează, ca să suferi de teama de-a termina nepotrivit. Simplă, ca o propoziție în care numele și verbul lui spun tot ce-ar fi de spus, năvalnică și cumpănită, totuși, ca ars amandi scrisă mai spre bătrînețe, lipsită de orice mînii, dar fără să-și îmblînzească, nici o cîtime, criteriile, Subiect și predicat e cartea unui sceptic care-a iubit lumea. Din care n-o să iasă nici mai curînd, nici mai lesne decît prietenii de care vorbea.
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
e una disociativă, frămîntată, o dorință de revenire la punctele sale originare, esențiale, ocultate nu numai de prezența copleșitoare a Răului (,argumentul karamazovian"), ci și de formalismul bisericii, deoarece aceasta n-a ezitat a se impune în față, a provoca "mînia războiului perpetuu". Instituția bisericii a încheiat un "pact" compromițător cu istoria, asociindu-se politicului. Ce e de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin, simptomatic prelungit în deceniile ulterioare precum dovada unei rupturi cu contingentul obștesc, al unei mînii ce se înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se clatină/ se surpă, se prăbușește cripta cosmică// arde/ timpul arde/ cu ale sale trei
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
capitolul supușenie și sluj. 2) În acest sens, îmi aduc aminte de situațiile jenante în care au fost puși o serie de cunoscuți artiști români, care au dorit, adesea și din nevoi stricte de familie, să plece în S.U.A. Cu mânie și dispreț, ei au fost refuzați, cu toate justificatele lor insistențe, rugăminți etc. autorităților de la București. Solicitarea administrației de la Praga a lăsat, însă, indiferență administrația de la București. În această situație, aparent fără ieșire, Guvernul român a fost, la un moment
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
despre calitatea unei opere, în funcție de cine știe ce comenzi primește, în funcție de capacitatea insului de a înțelege. Doar în comunism „omul muncii” era chemat să judece opera scriitorului, a pictorului, a muzicianului în funcție de încărcătura ideologică. Au fost cazuri în care muncitorii înfierau cu mînie proletară cărți, opere, autori. Îmi vin în minte acum execuțiile publice, în medii muncitorești, uzine și șantiere, a romanului Bunavestire, a lui Nicolae Breban sau Viața pe un peron a lui Octavian Paler. Cine sînt activiștii și securiștii de atunci
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
forțarea Regelui Mihai I de a abdica, profesorul universitar, Afrodita Iorgulescu, a trimis redacției un text de aducere aminte și de contextul care a dus la actul de la 30 decembrie, 1947. De Ce News redă integral acest material. "Privește înapoi cu mânie: 30 decembrie 1947 Se împlinesc anul acesta 65 de ani de când, amenințat cu uciderea a 1.000 de studenți arestați pentru demonstrațiile desfășurate împotriva regimului comunist și aflându-se în Palatul Elisabeta înconjurat de trupele înarmate “Tudor Vladimirescu” ale guvernului
Abdicarea Regelui Mihai I. Priveşte înapoi cu mânie, 30 decembrie 1947 () [Corola-journal/Journalistic/40048_a_41373]
-
Român" din Chambery, Franța, editța 2012. Despre autoare Marta Petreu este scriitor și profesor. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceți verbele. Alte volume de poeme: Dimineață tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme nerușinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scară lui Iacob (2006). În seria de autor Marta Petreu, au mai apărut: Apocalipsa după Marta (2011), Cioran sau un trecut deocheat (ediția a III-a revăzuta și adăugita, 2011), De la Junimea la
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
camera de primire a primarului și se gîndea cu îngrijorare cum va reuși el - un om care se bîlbîia atît de tare, încît nici măcar tratamentul doctorului Feinstein nu-l lecuise - să aibă o explicație cu primarul, un tip iute la mînie, care nu pricepea nimic din strategia unui ziar. Primarul privea cu mare plăcere fața vineție a Prințului Danemarcei care se trudea zadarnic să pronunțe cuvintele „Excelența Voastră”, grozav de dificile pentru el. Discuția se încheie în clipa în care primarul
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
el mai avea tot patru ani de trăit. În anul în care a împlinit 40 de ani, James Joyce a reușit să termine opera care îi secase zilele, nopțile și sănătatea, în ultimii șapte ani: Ulysses. Steinbeck publicase deja Fructele mâniei, Despre oameni și șoareci și Tortilla Flat, iar Faulkner scrisese deja patru din cele mai bune romane ale sale.” Ce să spunem? S-ar zice că timpul nu trece peste toți la fel, altădată se pare că 40 de ani
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
de emoționant, nu, sensei ? adăugă fata, privind portul cu chipul înseninat. Dacă nu cumva înnebunise între timp, Nanjo nu era omul care să se întoarcă fără să-i dea de știre lui Takeuchi, profesorul lui. Ce se întâmplase? Dar și mânia, și suspiciunea față de Nanjo parcă se pierdură în bucuria revederii și se amestecară cu emoțiile oamenilor de pe chei în momentul în care vaporul intră în port. Lui Takeuchi îi reveneau în minte, probabil, imagini ale elevului lui favorit încă de pe
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]