1,105 matches
-
disperată, fugind după el. Am făcut tot posibilul s-o opresc... Jack, mă cunoști foarte bine ! Știi că nu ți-aș face niciodată una ca asta. Da, i-am spus Jemimei că ai fost În Scoția. Eram la pămînt, eram mînioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lîngă bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
creată pentru fiecare dintre noi În parte, și când distrugi o ființă omenească distrugi o lume Întreagă - lumea care exista pentru acea persoană. Brusc, mi‑am dat seama că‑l iritam pe Ravelstein. Cel puțin Îmi vorbea cu o emfază mânioasă. Poate că zâmbeam Încă de cazul soților Battle și avea impresia că mă disociez de ideea că distrugi o Întreagă lume atunci când te distrugi pe tine. De parcă aș fi amenințat să distrug o lume - eu care trăiam ca să văd fenomenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fie încrezători. Mă îndoiesc să fi existat vreo societate care să nu aibă oameni tineri și puternici dornici să experimenteze în domeniul omuciderii, cu condiția să nu se acorde pentru asta niște pedepse foarte aspre. Conform ziarelor și radioului, oameni mânioși, pe drept cuvânt, făcuseră deja ce putuseră, dând buzna în jalnica mea mansardă cu șobolani, spărgându-mi geamurile, distrugând sau luând cu ei bunurile mele pământești. Mult detestata mansardă se afla acum zi și noapte sub supravegherea poliției. Ziarul New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
privirea lui Sophie pe deasupra capului lui Violet. — Scuze, Louise, șopti ea. Vi, hai, îi încurcăm. Hai să te pregătești pentru următoarea intrare și putem vorbi în timp ce aștepți. O luă pe Violet de acolo. Steve, directorul de scenă, aruncă o privire mânioasă în urma lor. — Și doar știe că nu se face asemenea scandal în culise, ce naiba! îi zise el lui Louise, nervos. Louise întoarse un comutator și se uită lung la panoul de comandă pentru un moment. — Demetru pe scenă, Demetru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a luat-o razna. —Haide, drăguță, a îndemnat-o bătrâna pe Alice. Arată a fi un tânăr așa de dulce. Eu m-aș duce cu el. —Eu nu vă stau în cale, s-a înfuriat Alice. Apoi s-a întors mânioasă, începând să meargă pe stradă fără să dea nici o atenție băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mă mai vrei, până acum îți eram drag, m-ai primit la tine, acum mă dai afară! Bine, o să mă cauți tu și nu o să te mai vreau eu! V-ați făcut toate ale dracului! Și ieși pe ușă afară, mânios. Aprinse o țigară și merse acasă. Nu avea chef de nimic. Pe masă văzu sticla de vin și se apucă din nou să bea. Îi venea să meargă la Frusina să își ceară iertare dar îi era teamă că Gheorghe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți În așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu-i adevărat ! spuse tata, ridicându-se din brațele mele și Începând să se plimbe mânios prin Încăpere. Șaman 203 — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap ? Ai vrut să scapi de mine ! Ce fel de tată ești ? — Tu nu știi nimic ! șuieră el prin gaura din burtă. Nu știi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți în așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu-i adevărat ! spuse tata, ridicându-se din brațele mele și începând să se plimbe mânios prin încăpere. — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap ? Ai vrut să scapi de mine ! Ce fel de tată ești ? — Tu nu știi nimic ! șuieră el prin gaura din burtă. Nu știi că după ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și nu-mi dați ce mi se cuvine. - Eu mă gândesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru,tună Stănică. Pentru mine nu vreau nimic, decât pe ea! - Simion este de vină în toată afacerea asta, aruncă Aglae o privire mânioasă spre bătrânul cu broboadă, care lucra mereu ca și când n-ar fi auzit nimic, nu vrea, și nu vrea. Dacă vă punea casa pe numele vostru de la început, n-aveam atâta supărare! Lui să-i vorbești și cu el să vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-a pus mâna băiatul pe ea. Și dacă ar fi pus, ce?Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret cu băieții de familie, să-i ferească de alte lucruri mai rele. Otilia apăru pe ușă cu coama mânioasă, cu ochii încărcați de fulgere. - Papa!, strigă ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,ori tanti Aglae nu mai calcă pe aici. Moș Costache holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți, zise el protector, ca și când între Felix și Otilia erau legături indiscutabile, mărturisite. Otilia îi aruncă o privire mânioasă și era gata aproape să-l dea afară pe ușă pentru indiscreție. Stănică pară lovitura mieros, făcîndu-se că nu-nțelege. - Așa e tinerețea, n-ai ce să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Apoplexie, cu siguranță.L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la masă până pe la unsprezece, pe urmă a plecat și am auzit pe Aurica strigând că-i vine moșului rău. Aglae apăru și ea, încruntată, părând mai mult mânioasă decât speriată. - Parcă și-a mai venit în fire, zise ea, l-am frecat cu oțetaromatic. A mâncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moartă de oboseală. Omul ăsta o să mă bage în pământ. Și nu mai vine toanta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se mai văzuseră), taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de înspăimîntător. Sau exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atent. Au râs toți în frunte cu ea. În ora următoare Stani se așeză mai departe este foarte grijuliu la mișcările profesoarei să nu îl surprindă cu altă aruncare dibace și continuă poznele și gălăgia. În final, profesoara îl amenință mânioasă: - Să vezi cât o să-ți scadă nota la purtare ! Într-adevăr, îi scade un punct sau două, însă trebuia să-i pună patru pentru câte suportase. Nae, folosinduse de ei drept paravan, se ascundea în spate să învețe la următoarea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din martie când am promovat clasa XII-a iar bacalaureatul îl putem da oriunde în țara asta, și la Sighetul Marmației, dacă dorim! După puțin timp se întâlnește cu doamna dirigintă care îi vorbește privindu-l cu milă însă și mânioasă: - Acum o să vă târască prin tribunale! Îi răspunde în zeflemea: - Nu ne pot pedepsi de două ori pentru aceeași greșeală! Am plătit deja o amendă. Nu-l credea că vor scăpa atât de ușor dar nu îl întreabă cât a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
El, mut. Când ieșea o vorbă din gura lui, răsărea soarele. Înmormântase mulți, era singur, sărac și silnic. Între sprâncenele negre i se săpase semnul posomorârii. Avea ochii duși în fundul capului. În ei mocnea mereu un foc neostenit. Iute și mânios, nu se lăsa înșelat la socoteli. Când se mai întindea câte unul la vorbă, ridica o palmă grea. Era de ajuns. Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca din cărți. - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-ar face nimic, sânt sigură. - De... Ochii ei se aprinseră mânioși. - A, de ce te gândești la lucruri urîte? Uite, să știi că m-am supărat pe dumneata! Și se ridică. Coborâră tăcuți. Au trecut balta înapoi, uitând pelinul cules. El s-a încălțat, și-a luat servieta și-au urcat la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe locul zidarilor. Tot la săraci făcuse pagubă. Mistuise casa lui Tănase și încă vreo cinci. Muierile plângeau, privind rămășițele negre. Meșterii înjurau lângă ele, mânioși și îngrijorați. Fata tramvaistului se întoarse acasă, frântă de oboseală. Din capătul străzii venea și Procopie, privind nedumerit împrejur la hărmălaia iscată. Își lăsă iute servieta și ieși iar la poartă, întrebînd-o pe Veta: - Dar ce s-a-ntîmplat, frate? Ea își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]