1,030 matches
-
se petrecuse sau avea să se petreacă Întocmai! Așa stînd lucrurile, Thomas și Ingrid aveau să ardă ca un rug, chiar În patul În care se tăvăleau, nici nu mai erau doi; un animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta, dar Thomas Îi trecea cu vederea amnezia atunci cînd o auzea invocînd, tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici suntem, boierule. În curând, printre bivolii mai risipiți dinspre margine, se ivi călare, cu un băț în mână, un om aproape gol, cu pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
confirmă bănuielile: - Da, îmi place de el, se bagă și ce este mai important, s-a făcut simpatic din prima zi< nu este plin de figuri ca alții! Inginerul șef sau directorul nu dădeau mâna cu el niciodată, evitau fiind mânjit de ulei însă îl întrebau mereu ce mai face parcă era o personalitate! Ce i-a plăcut la acești oameni a fost că nu se fereau și vorbeau verde în față. Maistrul i-a și comunicat ce a vorbit cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori fochiști, tinichigii sau cizmari, oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de rubin în cămara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi și-l desfășură dinaintea lui... Era o cartă a Spaniei. În un loc al ei era mânjită cu coloare galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la locul mânjit. - Hm! da, da! aici trebuie să fie visul vieței mele... Și, ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea cu care lăsase dulapul deschis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nici măcar din greșeală” (p. 196 - s.a.). În concluzia cărții este reactualizată premisa tripticului hibrid, dar apare și nota de exaltare a virtualului rol benefic al Securității: „Revoluția curată a celor care ieșiseră în stradă să scape de dictatură a fost mânjită de intervenția străină, de puci și de teroriștii sângeroși conduși de puciști. Securitatea națională a fost distrusă de puciști pentru a-și ascunde urmele crimelor. Ea trebuie reabilitată și refăcută urgent” (p. 198 - s.a.). În Floarea de argint (1993), Pavel
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso, acel evreu Abraham cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fotografie în culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Namila îi puse un deget sub bărbie, ca un vârf de baionetă, și îi săltă capul, să nu-și poată feri privirile. — Latră de foame, șuieră. Putem să te lăsăm acolo, între ei. Și, ca să fie totul clar, o să-ți mânjim turul pantalonilor cu niște sânge de la măcelărie. Sau mai bine îți crestăm palmele și obrajii. Ce zici, te prinzi la o alergare cu câinii, care ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă. Repetă mișcarea de câteva ori, brăzdându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un sanatoriu, cu piciorul în ghips, din cauza unei luxații, și dorise să i se aducă ceva mai delicat de mâncare. Doamna Ioanide, distrată, îi trimisese un pachet pe care servitoarea îl rupsese pe drum și din care căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele mânjite de unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi trimisese un pachet pe care servitoarea îl rupsese pe drum și din care căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele mânjite de unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tapet sau cu o zugrăveală. Dimpotrivă, suprafața solidă, regulată, comentată din loc în loc de margini de bună calitate, piatră, lemn greu, oferă un efect minunat. Burghezii uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Giardino di Boboli de la Florența, atunci e triumful ei, al ordinii umane. În fața acestei soluții nu mai există decât una tot artistică: simularea abandonului în fața vegetației, donjonul de piatră acoperit cu iedere, izolat într-o pădure alpestră. Altfel, înseamnă a mânji iarba cu var. În strada Tritonilor, totuși, două puncte se semnalau îndată vederii. Unul îl constituia o casă la drum, ridicată de la nivelul solului pe un soclu de piatră, astfel încît înălțimea ei era, pentru un parter, impunătoare. Avea patru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cineva nu se simte în largul său din diverse motive de care este conștient [...] Răul care-l lovește pe celălalt îl despăgubește, reconciliindu-i invidia" (apud, Braud, 2008, p. 31). Este un lucru știut de cei mai mulți că "dezvăluirea abjecției care mânjește o reputație îi bucură pe toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate pe tradițiile străvechi ale invidiei și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află compensația momentană
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din sat, așa cum observăm că se procedează în satele cu vecini. Iată doar două exemple ce se circumscriu acestei din urmă situații. Pe 31 mai 1626, Miron Barnovschi întoarce slugilor sale „Dumitrașcu, Toader, Candachia [...], fii ai lui Pătrașco logofăt, satul Mânjești și Bălțătești, cu vecini” (subl. n.). Pe 24 iulie 1632, Pătrașco Bașotă logofăt împarte satul Războienii din ținutul Neamțului la doi frați: „giumătate de sat și cu vecini” Lupului postelnic, iar cealaltă „giumătate de sat și cu 9 vecini” fratelui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și funcționar. Îi sugrum eu acum zilele artistului șchiop... (Vrea să se repeadă la Herrmann. Dar, prin ușa deschisă, năvălește Doamna Kovacic) DOAMNA KOVACIC: Rudi... n-o fă! (Domnul Kovacic se abține) Nu trebuie pentru nimic în lume să-ți mânjești pumnii tăi onești cu unul ca el... că așa curăță cineva, cât se poate, o lepădătură din mijlocul societății omenești și... și este pedepsit de către societatea omenească, pentru că trebuie să fie pedepsit, pentru că trebuie să avem o grămadă de legi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
adevărată, Mariedl, ha, atunci va fi pocnită ca lumea de însăși Mariedl. Se repede iar în zid. Mariedl ar fi putut să zacă ca după o naștere nereușită, dacă zidul s-ar fi purtat de-adevăratelea dur cu ea. Se mânjește pe mână cu sânge de pe frunte și apoi îl linge. Propriul tău sânge poate să aibă un gust ca de olog preacurvit, Mariedl, ca și cum ar fi fost răspișat de javră într-o mahala de ultima speță. Dar poate că mâncarea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și ferestrele foarte bine, că fug de se prăpădesc toți. Pentru brâncă, când se dezumflă: este bună ceara caldă, să pună la umflătură des, că se dezumflă. Alta: să radă săpun, cu rachiu și miere să amestece și să se mânjească (ungă) unde este brânca. Pentru brâncă (umflătură): cum Îi vede-o că iese, să pui lapte bătut cu mălai de mei, sau tărâțe de borș acru, că scoate focul. Alta: șofran, lapte dulce și pită (pâine) uscată, să moaie și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]