1,078 matches
-
ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta nu merită osteneala. Vasquez îl lăsă pe locotenent care dădu cu capul de planșeu. După care, se întoarse cu spatele înjurând întruna. Ripley bănuia că, fără intervenția caporalului, operatoarea de criblor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde nimeni nu putea să le admire jocurile de lumini multicolore: roșii, albastre și verzi. Pistoane hidraulice gemură. Elevatoare mârâiră pe șinele lor, timp în care cea de a doua navetă era împinsă pe dispozitivul de arimare superior. Niște roți se blocară. Scripete și leviere purceseră la coborârea navetei în tubul de lansare. Când aparatul ajunse în poziție de lansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nimic, iar lipsa lor se simte și azi. Dar nu ne-a păsat. Cu noi, potopul! Iar atunci a apărut la orizont Uniunea Europeană. Ajunși membri ai selectei organizații - mai mult pe considerente strategice decât pe merit -, am început să urmăm, mârâind, directivele de la Bruxelles. Ne-am prefăcut și ne prefacem în continuare că abia așteptăm să ne sincronizăm cu Occidentul, dar în realitate nu vrem decât ca ei să aibă grijă de noi, să ne asigure prosperitatea și să închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vorba ceea? „Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a ne despărți pentru ca preacuvioșia ta s-apuce drumul Ramului, ascultă acestea de la mine: spune-i Papei că dacă tot vrea să ne-ajute... Cine-a dat? - mârâi Ximachi, fără să ridice glasul. — Nu pot pentru ca să spui - surâse Metodiu. — Părinte, nu mă fierbe: cine-a dat? - scrâșni Ximachi. — Sima-Vodă, domnul nostru - zise Metodiu. Fața lui Ximachi se contractă un moment, apoi se destinse într-un zâmbet. Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-a fost dată o chitanță, iar domnișoara la care venisem și care coborâse din biroul ei situat la etajul 5-6 a fost obligată să-și arate legitimația. „Dar dumneavoastră cine sunteți? Nu prea v-am văzut pe aici...“ a mârâit un tablagiu de la Interne, blocând-o pe timida de la Administrație. Formalități stas pentru a ridica niște licențe de operare... Menite a împiedica atentatele fundamentaliștilor musulmani. Codruț 9 iulie 2006 În România mă enervează însăși România, în zeci, sute de ipostaze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Fiecare poveste urma un fir aparte, dar legătura cu următoarea era ciudată. Istorioara A devenea pe nesimțite B, iar B se transforma în C și a continuat în felul acesta la nesfârșit. La început, am aprobat-o din cap sau mârâiam ceva, dar până la urmă am renunțat. Am pus o placă de picup, s-a terminat, am ridicat acul, am pus alta și când s-au terminat toate, am luat-o de la capăt. Avea doar șase discuri în total. Ciclul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am întins apoi, bându-ne berea în tăcere. Nici unuia dintre noi nu-i era somn și nici nu ne-am amețit. Fata avea pielea albă și fină, iar picioarele ei erau chiar frumoase. Când i-am făcut un compliment, a mârâit un „mulțumesc“ și-atât. După ce ne-am băgat în pat, a devenit cu totul altă pesoană. Mi se părea foarte sensibilă și fiecare atingere a degetelor mele o făcea să se răsucească și să geamă de plăcere. După ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Permanentă cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, a înlocuit-o cu un grup de fideli, zis Birou de Coordonare. Greii partidului, de la Hrebenciuc la Mitrea, Dan Ioan Popescu, Agathon, Tărăcilă, Geoană, au rămas pe dinafară. Au început să mârâie și să se regrupeze în jurul lui Iliescu. În același timp s-a văzut că Năstase are atât de puțini oameni siguri, încât a trebuit să ia cinci miniștri din guvern ca să-i înlocuiască pe cei debarcați din conducerea partidului. Contracandidatul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un sistem "democratic", care-i disprețuiește și-i umilește cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, de mai bine de 25 de ani. Iar pe reprezentanții acestui sistem îi puteți cunoaște deschizând televizorul îi veți vedea hlizindu-se, mârâind sau hăhăindu-se pe toate posturile, la toate orele, la toate emisiunile. Sunt ca un gunoi ascuns sub mochetele groase întinse pe holurile, sălile, prin cabinetele și birourile "instituțiilor statului"" (25 septembrie 2015). Alăturăm și stigmatul, în versuri, pus cu puterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ne întoarcem în camera noastră ?” spune Vocea. nu, răspunde X. „Poate că ar fi mai bine să ne întoarcem și să uităm tot”, adaugă ea. nu, răspunde X. „mai gîndește-te” spune în continuare. „nu am la ce să mă gîndesc, mîrîie X.” „nu e normal că domnul Busbib ascultă și el Vivaldi la micul dejun.” X pufnește în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar nu admirative, se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dăduse zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două trimestre, trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturnări. Trei ai luat, cu trei să rămîi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în care își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de bogată, urmați de Fran în persoană, care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vânturătorii lui la șopron. Când cânele cel alb începu a zăpăi cu mânie și a se da la picioarele lui Lepădatu, moș Tentea ieși cu scurtătura și cu sudălmile lui. Ai, bată-te șepte draci! marș, Colțun!... Dulăul se trase mârâind la un dos, flăcăul se apropie și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și m-am dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încîlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mîrîit: " Cum a găsit-o ăsta tocmai când a căutat-o singur?" Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace cu mine se întorcea în bălării, dar în fiecare dimineață se obișnuise să mă caute
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
știu de unde vine asta cu basca, dar sună așa, ca și cum nu te doare nimic. Din când în când, mă mai bate careva pe umăr: vreun cunoscut sau vreo fătucă, care chiar prin locul unde stau io vrea să comande. Câteodată mârâi la ele, altădată fac ca toți dracii, ca și cum Nana Mouskouri tocmai vrea să bea cu mine, o iau în brațe, o arunc prin sus, chestii de astea. Depinde câte păhăruțe au dispărut printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau cafeaua ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]