1,275 matches
-
speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de obișnuință, dar iau mereu notițe la serviciu. Oricum trebuie să trec totul în raportul zilnic. Am vrut să scriu că accidentul a avut loc la ora 8:10, dar pixul se mișca și nu puteam scrie. Tremuram din toate mădularele, dar nici nu puteam sta degeaba. Nu mai vedeam literele. Mi s-a pus negru în fața ochilor. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă. La scurt timp am aflat că Takahashi își pierduse cunoștința și leșinase. Un coleg s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că m-am spălat pe față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult mai îngrozitor. Nu îmi era frig și, totuși, mă scuturam din toate mădularele. Am încercat să-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi bine, dar, dacă mă uit la trei-patru culori mă dor ochii. Mi-e foarte greu să mă concentrez. Dacă mă uit la computer iar cineva mă strigă și mă întorc, durerea mă lovește dintr-odată. O simt în fiecare mădular. Așa e mereu. Ciudat e că simt o durere în spatele globului ocular, ba de la stânga la drepata, ba de la dreapta la stânga. De parcă îmi înfige cineva o țepușă. Din cauza asta de multe ori mi-a trecut prin cap să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat. Socitatea este fundamentul vieții oamenilor, dar ei nu știu ce urmează să se întâmple. Cu cât țara este mai aproape de climaxul prosperității, cu atât sentimentul acesta se amplifică. Seamănă cu o umbră neagră care se extinde. - Expresii ca «declin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că bătălia intrase într-o fază hotărâtoare. în timp ce îl îmbrăcau, continuau să scruteze cu privirea atentă câmpia. Balamber, cuprins de o vie emoție, fu parcă orbit de înfățișarea sa. Atila era de statură modestă, dar foarte robust. Mai mult decât mădularele sale, încă pline de forță, cei cincizeci de ani ai săi i se citeau pe chipul larg, cu pomeții pronunțați încadrat de o barbă scurtă și albită pe alocuri și brăzdat de riduri adânci. Părul său era la fel de albit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Promiți, nu mă vei părăsi curând...!?” Mai Încape discuție?? Tony Pavone savura anticipat bucuria victoriei ce era pe cale de realizare. De aceea orice promisiune nu-l durea gura s’o facă!! Emoția, bucuria lui atingea dimensiuni astronomice. Tremura din toate mădularele deoarece era pe cale de-a beneficia de o asemenea mană Cerească, de-a simți Îmbrățișarea unei fete „Virgine”, pentru prima dată În viața lui. Îi șopti stăpânindu-și vizibil emoția. „Dragă Atena, visez cu ochii deschiși, un vis minunat. Această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă. Evaporarea alina usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi odihnesc nepuțintele pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul toropit, prin fumul burniței. Boierul, tăcut, își întoarse calul și apucă prin pădure, prin răceala pătrunzătoare, prin oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă și de el însuși și de roibul care-l purta de jumătate de zi, ud și flămând, îi era milă. Poate s-ar fi bucurat de focul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copilul tău în sărăcie... Da! poate mi-i drag mie, ce nevoie ai?... Îi ies înainte în toată sara, ce nevoie ai?... O fulgera cu privirile, și i se adâncea dunga de umbră de deasupra nasului. Tudorița simți în toate mădularele o putere cumplită; se repezi; apoi căzu sfârșită la marginea patului. Haia se strecurase sprintenă pe ușă și fugea înfricoșată spre casă. Dintrodată, într-o izbucnire de câteva clipe, se sfârșise prietinia; ș-acuma nu-i mai părea rău nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă fi născut a doua oară, cel puțin așa mi se părea. E clar că e un lucru dureros, să te naști: de-aia țipi și plângi. Apoi a trebuit să mă pipăi, ca să mă asigur că mai am portmoneu, mădulare, față, sulă, ființă. Apoi a trebuit să alerg plângând pe spațiul betonat, prin ploaia care cădea, până când spaima mi s-a domolit și am recunoscut orașul și pe mine însumi pe străzile fără viață și culoare. Apoi a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
probabil, cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia să-l întrupeze, dar acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota ce îmbracă un singur mădular. E ca o erecție, ca o sulă așezată pe mine... Și-atunci... de ce spaima, de ce rușinea? Știi că nu mă voi simți bine până când nu voi fi iar în nădragii mei. Ar trebui să fiu în chiloții mei, nu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil. Din nou tăcere. Acum femeia era cea care îl ajuta pe bărbat, căci nu voia să meargă mai departe fără sprijinul lui. Virgil Jones se gândi: suntem ca doi virgini urâți și înspăimântați. Descoperi că puterea îi revenea în mădulare și făcu câțiva pași până lângă Dolores. — Brațul meu, se oferi el. Ea tresări scurt. Vă mulțumesc, domnule, spuse apoi și-i acceptă oferta. — Pe aici, cred, spuse Virgil Jones. Lângă fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]