1,010 matches
-
Scheletti, Constantin, Dobrogea. Organizarea, Tipografia Română, Tulcea, 1879. Seișanu, Romulus, Dobrogea, Gurile Dunării și Insula Șerpilor, Editura Ziarului Universul, București, 1928. Simionescu, Ioan, Dobrogea, Editura "Cartea Românească", București, 1928. Sorescu, I., Marin, Din viața și activitatea arhimandritului Roman Sorescu, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2009. Sorescu, Roman, Monastirile dobrogene, Tipografia Profesională Dimitrie C., Ionescu, București, 1914. Stanciu, Marin, Dezvoltarea economcă și social-politică a Dobrogei în perioada 1878-1918, Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", București, 1984. Stanciu, Marin, CHIRIAC, Ana, Din tezaurul documentar dobrogean, Direcția
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că suntem în 23. Era trecut de orele prânzului. Pierdusem noțiunea timpului. Dacă nu conștientizezi nimic, te simți ca-n rai. Nimic. Nu am fost în moarte clinică. Totuși, auzeam niște voci ghidușe, parcă aduse pe aripile vântului din depărtări măiestre. Asemănătoare cu vocile unor copii care încurajau echipa, la antrenamentul unui meci de baseball. Da, chiar semănau. Se auzeau în surdină și erau întrerupte de șuierul vântului. Pe atunci, una din fetele mele era gravidă în patru luni și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nici unul dintre cei intervievați nu m-a considerat „plictisitor“ și nu a spus că întrebările mele sunt „neinteresante“. Am fost fascinat de fiecare poveste și persoană în parte. M-a impresionat din nou intensitatea cu care omul privește până în depărtări măiestre. Îmi amintesc exact aceste trăiri. Am avut mai multe reguli pe parcursul interviurilor. Cartea avea un anume scop, timpul era limitat, tema era precisă. Mai multe detalii. Un caz izolat a fost atunci când a trebuit să discut cu o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul firav prin multe flori, le-ai întrecut pe toate rotind în jur culori; tu ram ești mai departe, c-ai vrut să fii un ram în basmul din livadă; măiastră te știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți lină s-ațin și demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate toate tonurile. PÎnă În momentul de față nu aveam nici un motiv să nu accept mărturisirea lui Tashiro... dar dacă deveneam iar bănuitor În legătură cu prima minciună bazată pe o altă minciună, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o rezonare care nu se produce la nivelul conștientului Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia de a nu pierde urma lăsată în sufletul individual de „pasărea măiastră”, de pe „tărâmul celălalt”, cum grăiesc misterios basmele, de „anima mundi” care îl vizitează pe artist în clipe de grație și alungă iluzia separării de exterior, care ne covârșește în tot restul clipelor noastre... Fără teama de a greși, pot afirma
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
tât de iute încât paladinul abia reușea să nu-l piardă din ochi. Într-un târziu au ieșit din pădure și Rogero s-a văzut ănaintea unui palat măreț, curat din marmoră și împodobit cu sculpturi dăltuite de o mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici pe Bradamanta. A ieșit din încăpere strigând lașului său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tât de iute încât paladinul abia reușea să nu-l piardă din ochi. Într-un târziu au ieșit din pădure și Rogero s-a văzut ănaintea unui palat măreț, curat din marmoră și împodobit cu sculpturi dăltuite de o mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici pe Bradamanta. A ieșit din încăpere strigând lașului său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îi răspund eu, ipocrit, venindu-mi să râd și să plâng în același timp. Dar tata, înfuriat la culme, pune mâna pe un con, care-i era mai la îndemînă, și-l repede în capul meu. Eu fac o eschivă măiastră, obișnuit de la "oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de bucurie pentru dejunul fain. Era așa de mulțumit încît Mini, care îl cunoștea, fu nevoită să creadă că a făcut o mică, cât de minusculă răutate Linei. Rim declară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amant. te-am ocrotit o viață tu, floarea mea de dor, dar nu ți-am spus-o-n față, tu, scumpul meu odor. stând singur în cetate, tu încă îmi lipseai, vrăjile mele toate numai tu le-mplineai. ești pasăre măiastră, cu aripi de cocor, deschide-mi o fereastră și-nvață-mă să zbor. eu vreau să zbor cu tine într-un tărâm de vis, prin lumile divine și chiar în paradis. ți-am fost mereu povară, iubire și durere, iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Vino și mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu efuziune Vulpii Albe: Îmi place la nebunie vocea ta! Scoate o pungă cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Albe: Îmi place la nebunie vocea ta! Scoate o pungă cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe care a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am de făcut. O să-ți pun mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita filă cuvinte parcă nu de mintea mea strunite. Eu le priveam doar și-o Îndoită simțire din adâncuri Îmi răscoleau: de teamă și-ncântare. În zborul lin ele se-nșiruiau Într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum niște oameni cu mințile mai luminate decât ale prostimii din jur au știut să pună pe roate lumea În care Își duceau scurtul trai. Desigur, În colibele lor ascunse după Împrejmuiri ca de cetate se petreceau beții și desfrâuri măiestre, căci legile erau bune numai pentru dobitocii de rând, nu și pentru Mintoși - lucru cu care, credeți-mă, sunt foarte de acord; intelectul trebuie ocrotit, respectat și nicidecum pus În rând cu sărăcimea de minte. Dar ne-am Îndepărtat nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-o Gogoașă care, după cum și singur ai băgat de seamă, e un mărginit și-un suflet mic. Și eu, să știi, am avut de suferit din pricina prostiei lui pizmașe: a Îndrăznit să spună În public că mielul dintr-o pictură măiastră a mea ar fi avut coada prea scurtă. În sfârșit... Să lăsăm asta. Acea cutră veninoasă a socotit cu migală unde și cum să-și strecoare otrava. Căci două ținte avea a doborî c-o singură săgeată. Pe Odraslă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cantemir. --La ce te duce gândul, fiule? --La “Letopisețul Țării Moldovei” al lui Ion Neculce. --Faci ce faci și te întorci la acest mare cronicar. --Ce să fac, părinte? Urmez spusa lui Alexandru Vlahuță despre Mihai Eminescu: “Tot mai citesc măiastra-ți carte, deși o știu pe dinafară”... Tocmai mi-a venit în minte vremea când Dimitrie Cantemir s-a alăturat Rusiei, în timpul pregătirii războiului ruso-turc. Vorbind despre acest lucru, Ion Neculce ne redă o lecție de morală deosebită... --Și ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și că, fiind renumit pentru oratoria lui măiastră, a inspirat celebra inscripție-epitaf, de pe piatra tombală a lui Iancu..., a lui Ioan Corvin. Oare cum suna, domnule? Pfui... Am un lapsus. Mierte-fierte și fudulii coapte! Îmi stă pe vârful limbii... "A căzut coroana regatului. S-a stins lumina lumii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
m-a îmbrățișat. Eram fericit că păcatul n-o deprimă, că nu vine în ceasurile de dragoste cu teama că face un rău. N-am recunoscut-o, într-atît erau de sincere îmbrățișările ei, atât de însetate chemările ei, atât de măiestre mângâierile. Când am surprins-o mîngîindu-mă, nu-mi venea să cred că fusese fecioară cu o noapte înainte. Aveam impresia că nu o mai stingherește nimic, deși nu avusese un singur gest impudic sau de inconștient exhibiționism. Se regăsise pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altele, în volum, ca decolarea în neantul infinit. Demersul liric acoperă un interval vast, începând cu un trecut imemorial (Din vremi), aflat în vecinătatea legendei sau suprapunându-i-se uneori, de când, de pildă, au căzut din cuib cântând puii paserii măiestre, și până în contemporaneitate, reluând la nesfârșit, sub inalienabila mască pe care și-a construit-o specia, spectacolul vieții, la care poetul se raportează, adesea, amar, ironic sau autoironic. De altfel, tema lumii ca teatru, cu obârșie antică, este iterativă în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de cunoaștere și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de om a avut ca model spațiul în care el își duce existența. Desigur, și iadul. La Réunion, natura oferă ochiului, minții și sufletului, zilnic, spectacole de gală. Spectacole de lumină și culoare pe fundalul unui relief frământat în chip măiestru de natura aflată într-o perpetuă stare de prefacere. Aici, totul este viu și divers colorat: vegetația foarte bogată în flori, fauna specifică zonei, relieful, îmbrăcămintea oamenilor. De la nivelul oceanului albastru, la nisipul cenușiu-gălbui sau roșu, continuând cu ridicăturile presărate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]