1,430 matches
-
să se plângă. Asta fără Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele. Puteai să și cumperi obiecte făcute de el. La moară era un morar care în fața ta făcea toate operațiile și la capăt rezulta o pungă cu mălai produsă pe loc. 1 dolar kilu. Când vine Adi are din ce face mămăligă ca la bunica, fiindcă e acel tip de mălai, nu e Polenta rafinată de la magazin. Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moară era un morar care în fața ta făcea toate operațiile și la capăt rezulta o pungă cu mălai produsă pe loc. 1 dolar kilu. Când vine Adi are din ce face mămăligă ca la bunica, fiindcă e acel tip de mălai, nu e Polenta rafinată de la magazin. Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oamenii trăiesc uitând că trăiesc și mor refuzând să creadă că mor... Domnul Pavel, ca și cum nu se întâmplase nimic, mai venea din când în când în curtea și încăperile fostei locuințe. El stăpânul de altădată se interesa de grăunțele și mălaiul pentru păsări, de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricât de rar venea se retrăgea însă totdeauna în acele ore săptămânale de sindrofii ale soției ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sătul de cumpărături, am cumpărat pentru patru bețivi și trei stripteuze nouă sticle de șampanie într-un bar cu program de striptease de pe Broadway. Apoi m-am gândit să iau un taxi până la Atlantic City și să mai arunc niște mălai și la ruletă. Am un sistem perfect întotdeauna dă greș. Dar în cele din urmă mi-am transformat cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am continuat să stau pe terasă, în amurgul fierbinte, bându-mi vinul printre albinele-marionete. Am luat masa înăuntru. Lucru care m-a speriat puțin. Rezervasem o masă la Last Metro de pe West Broadway și abia așteptam să arunc cu niște mălai. — Contramandează, mi-a spus Martina. Și eu am contramandat. Ea a pregătit masa. Omletă, salată, fructe, brânză. Vin alb. Apartamentul, amplasat pe două niveluri, avea aspectul unei locuințe ordonate, concepută pentru o viață sănătoasă și practică. Cărți, tablouri, birouri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
portabilă, deschisă la culoare, care seamănă cu o tavă străveche. Doar pixuri, topuri de hârtie, creioane. Doar două camere pline de praf, într-o piațetă murdară, fără hol sau pasaj de trecere. Și câștigă destul. De ce nu trăiește pe măsura mălaiului pe care-l bagă-n buzunar? Trebuie că e un împătimit al cărților, personajul ăsta. Cât costă cărțile? Mi se pare mie că s-a dat rău de tot cu cititul ăsta... — Eu cred că e vorba de o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Bine. Scriitorii, făcu el vag, au prea multă putere. Bun, Slick. De-acum încolo eu trec strict în sectorul executiv. De când cu Good Money, mi-au rămas o grămadă de proiecte baltă. Rectific: Bad Money. La modul în care curge mălaiul spre noi, e imposibil să-l mai oprești. Vreau să începi să te gândești la al doilea proiect. — Chiar așa? Puneți oamenii la treabă, Slick. Avem lumină verde. Ai mână liberă. Hei, vreau să semnezi un contract înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fuseseră ai ei, toți. Ossie își trăsese un salariu frumos - și era baban, nu glumă: altfel, ce sens ar mai avea să te agiți cumpărând și vânzând bani, dacă nu ar fi bani. Dar el nu avea paraiul cel adevărat, mălaiul care se adună grămadă inviolabil, mălaiul care nu dispare niciodată. Așa că ea l-a dat afară. În după-amiaza asta. Nimic nu eliberează femeia mai mult decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trăsese un salariu frumos - și era baban, nu glumă: altfel, ce sens ar mai avea să te agiți cumpărând și vânzând bani, dacă nu ar fi bani. Dar el nu avea paraiul cel adevărat, mălaiul care se adună grămadă inviolabil, mălaiul care nu dispare niciodată. Așa că ea l-a dat afară. În după-amiaza asta. Nimic nu eliberează femeia mai mult decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna ei încă în mâna mea (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Lui Frank Telefon îi place să-ți explice plin de autoritatea expertului ce înseamnă să n-ai bani și toate celelalte. Frank Telefon nu are bani. El, de fapt, nu are nimic. Când s-au împărțit frumusețea și farmecul și mălaiul, bătrânul Frank era mereu în coada fiecărei cozi - așa cum am avut șansa să-i reamintesc. A contracarat enumerându-mi toate torturile rafinate la care mă va supune într-o bună zi și eu l-am tot ascultat până la capăt. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mă gândesc deja să-mi vând ceasul, portmoneul și chiloții, un rinichi de care m-aș putea lipsi, aurul din dinți. Aș putea să plec în Canada cu un autobuz și să-i telegrafiez tatălui meu să-mi trimită niște mălai sau să-mi plătesc drumul muncind pe vreun nenorocit de vas trecând prin chiar ghețurile lumii... Nț, aici nu mă mai întorc, în New York, în America. Mai curând aș încerca să deturnez un avion. Mai curând aș trece oceanul înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
banii de pe cec. Uite. Îl vrei înapoi? — Doamne, dar n-ai deloc simțul banului, nu-i așa? Uite - stai numai puțin. Poate că o parte din investitorii ăștia sunt cinstiți. Poate că din toată povestea asta trebuia să iasă niște mălai. Nu înțelegi. Nici investitorii n-aveau bani. E clar ce erau și ei. M-am uitat la el și el a spus: — Erau cu toții actori. Străzile cântă. Chiar așa. Le auzi? Străzile țipă. Ți se vorbește despre cultura străzii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet mai viteaz... Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O simfonie De pe stradă M-a deviat muzical... * DE ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a -ncetat. Mălai, Pâine, După alfabet. Progrese în știință, Semnale, Descoperiri, Cămin, Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând Pentru a-l scrie. Compozitor de vorbe... În culori, Reverii, Armonii, Pentru a trece Tăcerea grea. Compozitor de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau din provincie și își omorau după-amiezile prin crâșme. „E o decadență morală teribilă“, mi-au spus, „să ajungi să bei în zi de leafă. Toată lumea are bani și știe că ești în mălai și a doua zi e cu ochii pe tine. Te vede că nu vii la serviciu, că nu vii, cum boalelor să vii, tre’ să dormi, să te dregi, poate te-a dus la Circă și a uitat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ele, nu vezi că e găurite? - Îl Întreabă, Îngrijorat, un vânzător de oglinzi de buzunar. — Ehe, zice țăranul și pleacă. Într-adevăr, câte nu se pot face cu o anvelopă uzată. Puii de o zi ciugulesc cu mare plăcere mălaiul amestecat cu urzici dacă e pus Într-un sfert de anvelopă care arată ca un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate nu mai știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a căutat să afle de unde telefonează șmecherii. Tartorul grupului e grecul cu care și-o pune, Tommy Sifakis. Așa-i că-i tare? Își șantajează propria gagică, sunând chiar din micuțul lor cuib de nebunii. Are niște amici care ridică mălaiul, iar Lucy nici nu știe cât e de fraierită. Îți vine să crezi una ca asta? Buzz calcula nota de plată. Gelfman continua să peroreze: — Buzz, pentru mine chestia valorează cinci sutare. Și-ți fac un favor, pen’ că Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
special la biroul agenției în Waco, Texas. Se estima că Satterlee câștiga în jur de cincizeci de mii de dolari pe an din conferințele anticomuniste. Contracurente Roșii era o „firmă de șantaj” - „L-ar reabilita și pe Karl Marx dacă mălaiul e ca lumea”. Se zvonea că Satterlee fusese exclus din Brigada Allen pentru că încercase să pună la punct un sistem de mită: chitanțe de plată de la japonezii americani din lagărele de detenție în schimbul protejării proprietăților ce le fuseseră confiscate până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la ai noștri? Să-l pun pe șeful de brigadă de la Firestone să-i scuture puțin, ca să afle cine și cât pariază? — Încredere, Buzzulete! Mi-l dai în gât pe ăla de mă lucrează și îți arunc și eu niște mălai. Buzz își luă haina. Mickey îl întrebă: — O întâlnire de taină? — De maximă taină. — O cunosc? — Rita Hayworth. — Zău? — Zău, crede-mă. — E roșcată și jos? — Brunetă la rădăcină, Mick. Nu există business ca ăla din show business. *** Întâlnirea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să găsească o soluție care să-i salveze pe amândoi - dar pentru puști era de-acum prea târziu. Pleașcă. Ceea ce continua să-l agaseze era faptul că aranjase mai întâi schema delapidărilor lui Audrey. Petey Skouras îi înapoiase lui Mickey mălaiul ciupit de leoaică. Mickey a fost generos și l-a iertat după o chelfăneală: Johnny Stomp și un mic acolit de-al lui i-au masat rinichii. Apoi Petey a șters-o la Frisco, deși Mick, impresionat de căința acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un fel, avusese ultimul cuvânt. Meeks nu putea dormi. Când reușea să ațipească vreo trei-patru ore, visa tot felul de porcării pe care le făcuse: fete de la țară siluite în patul lui Howard, heroină confiscată și vândută lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele vreunui drogat... Culcatul cu Audrey era singurul tratament eficient. După episodul cu Niles avusese de zece ori mai multă grijă de ea. Când o alinta și o proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
viu, ca să se distreze Mickey cu tine. — Mărunțiș. Johnny, vrei să faci douăzeci de mii pentru două ore de muncă? — Mă omori! Data viitoare o să-mi oferi o întâlnire cu Lana Turner. — Vorbesc serios! De unde faci tu rost de atâta mălai? — Îi fac în mai puțin de două săptămâni. Ne-am înțeles? — Ce te face să crezi c-apuci să trăiești atât? — Nu-ți place să pariezi? — O, căcat! S-a făcut. Buzz zise: — Te mai sun eu. Închise. Mal stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acum câteva zile am crezut că obiceiul de a mânca mămăligă la masă îl au doar țăranii și nu mi-ași fi putut închipui că bucureștenii ar putea să stea într-o zi în șiruri lungi, la cozi, să obțină mălai. Ei bine, am văzut fenomenul cu ochii mei: bucureștenii au devenit mămăligari. Vrând eu însumi să cumpăr de la casa de comenzi "Mercur" cinci kilograme, mi s-a răspuns: ― Nu, numai două. ― Cum așa? am întrebat. Dar de ce? ― Așa! ― Cum, am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu ochii mei: bucureștenii au devenit mămăligari. Vrând eu însumi să cumpăr de la casa de comenzi "Mercur" cinci kilograme, mi s-a răspuns: ― Nu, numai două. ― Cum așa? am întrebat. Dar de ce? ― Așa! ― Cum, am exclamat eu, toamna, nu e mălai? ― Cerere mare! mi-a răspuns funcționara cu un glas filozofic. ― Colosal! Când eram copil aveam un învățător în sat, care când intra în clasă, după ce ne ridicam în picioare și-i răspundeam la bună dimineața în cor, ne spunea să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]