1,008 matches
-
Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând, ca robi domnești, boierești ori mănăstirești, până la desființarea robiei, în februarie 1856, când Adunarea Obștească din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1854-1856), în decembrie 1855 în Moldova, și în Muntenia, sub Barbu Știrbei (1854-1856), a anulat-o prin lege în februarie 1856. Vreme de aproape
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai în țară, „iar a trece peste hotar nici într-on chip să nu li să dea”. Numai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dreptul de judecată asupra credincioșilor, cu excepția faptelor de maximă gravitate, cum erau crimele, pe care le judeca domnia. După ce a fost ridicată în rang, biserica episcopală din Huși a beneficiat și ea de privilegii speciale, pentru locuitorii așezați în „sloboziile” mănăstirești, precum și cei din satele, proprietăți ale Mitropoliei Moldovei și ale Episcopiilor de Roman, Rădăuți și Huși. În documentele păstrate, se prevedeau adeseori nu numai scutiri de natură economică, ci și de natură judiciară: poslușnicii să nu fie judecați de pârcălabi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un control asupra modului de organizare și de funcționare a breslelor. Breasla lăutarilor (scripcarilor). Din al doilea catastih, întărit la 17 februarie 1795 de episcopul Hușilor, Veniamin Costachi, aflăm că era cea dintâi breaslă din Moldova. Scripcarii hușeni erau „robi mănăstirești și boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat sau i-a primit în dar. Așa se și explică așezarea cartierului țiganilor, chiar lângă Episcopie. Se prevăd condițiile primirii de străini în breaslă. Punctul 4 al Catastihului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
toți interpreții instrumentiști ai melodiilor populare românești. Sute de ani, lăutarii țigani au cântat la toate petrecerile organizate cu prea desele prilejuri de familiile românești de toate condițiile sociale. Tot ei erau fierarii de prin sate, de la curțile boierești și mănăstirești. Toate meseriile la care românii nici nu voiau să se gândească ă ei credeau în sapă și în mămăligă ă erau practicate de țigani. Aveai nevoie de linguri, cazane, de bidinele, de spete la războiul de țesut, apelai la meșterii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
locuitorii din Filipeni, Fruntești și Mărăști. Studiile pe teren au arătat că toponimia minoră este mult mai bogată în satele foste răzășești, decât în satele de clăcași (Slobozia - Filipeni, Valea Boțului, Lunca, în cazul nostru) sau din moșiile boierești sau mănăstirești. Cele mai vechi denumiri topice pentru satele comunei Filipeni sunt în legătură cu vechile documente de danie eliberate de cancelaria domnilor Ilie și tefan din 1437 și 1438, în favoarea pisarului Mihail Oțel și cu documentele de întărire date de urmașilor lui Mihail
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova, erau obști țărănești libere, constituite prin defrișarea pădurii, pornind din vale spre deal, spre culmi și „umblau pe bătrâni” Din cele 166 sate existente în Colinele Tutovei la începutul secolului al XIX-lea, 35% erau sate boierești, 10% sate mănăstirești și 55% erau sate răzășești. în patrimoniul funciar al fiecărui sat - răzășesc sau clăcășesc - intra în mod obligatoriu vatra satului, locul unde era cea mai mare aglomerare de locuințe. începutul satului era marcat de baterea unui stâlp central, despre care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
construcții și pentru foc, teren agricol și fâneață, scutiri de dări pe un timp considerat suficient pentru ca noii veniți să se gospodărească și, pe lângă acestea toate, și protecție în fața slujbașilor de tot felul ai domniei. în satele numite „Slobozii”, numai mănăstirești la început, în secolul al XVlea, urmate de un determinativ ca să nu se confunde, se așezau țărani fără pământ, care fuseseră „trași” la vecinicie (dependența personală față de proprietar), foști răzeși care și-au pierdut proprietatea, clăcașii secolului al XVIII-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mavrocordat, liberi ca persoană, dar fără „de moșie”. O Slobozie, zisă a Domniței (Slobozia Domniței), din fostul ținut al Tecuciului, a fost colonizată cu bejenari bucovineni, la fel ca satul Lunca. Toți cei care se așezau pe moșie boierească sau mănăstirească, uneori chiar răzășească, ca să se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat cei sărăciți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vad producea inundarea morii lui Donici. Locuitorii, țigani (etnie romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie boiereasc sau mănăstirească. Când țiganii au fost eliberați din robie au apucat-o care încotro prin țară, până s-au convins că libertatea fără mâncare și loc de dormit nu valoreaz mare lucru. Atunci s-au așezat unde au fost primiți, ca slugi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte agricole, inclusiv femeile, plecau cu tot avutul și familia. Se poate spune că în șările Române erau așteptați, așezați pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, li se dădeau înlesniri, scutiri de dări până la înjghebarea gospodăriei, întemeiau sate numite Ungureni, Mărgineni, erau așezați în satele existente, într-o parte de sat, contopindu-se, în final, cu localnicii. Sate cu numele Ungureni (așa li se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scris mult, locuitorii din Pârhăuți au plecat la părhăucenii din satul Lunca de au adus de acolo „păpușoi” (porumb). Nu este de mirare, deoarece an de an locuitorii români și neromâni din Bucovina plecau în Moldova, pe moșiile boierești și mănăstirești, la „agoniseală”, muncind toată vara, iar toamna își aduceau acas partea ce le revenea din recoltă. Sunt mai multe mărturii despre legăturile de rudenie și vizitele reciproce făcute atât de către cei plecați în Moldova, cât și de cei rămași în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de privilegii date pe acte privilegiate de domnii Moldovei: - dreptul de liberă folosință a lemnului - dreptul de lăzuire - dreptul de morărit - dreptul de cârciumărit - dreptul de vânat și pescuitdreptul de a pășuna liber oile și vitele mari pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, duse în transhumanță, de la Sfântul Dumitru la Sfântul Gheorghe. Aceste drepturi le-au fost luate treptat de administrația austriacă a Domeniului Câmpulung, fiind impuși la taxe și prestații, confiscări de terenuri, amenzi, interzicerea portului armelor etc. La toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
social din Moldova, la fel ca și în alte țări, exista o numeroas rănime lipsită de proprietate, aflată în stare de dependență față de stăpânul pe moșia căruia stătea. Potrivit celor relatate de Dimitrie Cantemir, cei care stăteau pe moșia boierească, mănăstirească sau răzeșească erau străini, de altă etnie; românii fiind, după ilustrul învățat, oameni liberi. Pentru secolului al XVII-lea avem și mărturia cronicarului Miron Costin care spune că în țara de Jos (partea de sud a Moldovei), nu era niciun
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrisă din Moldova, Pravila lui Vasile Lupu, arată că „să nu se ia mai mult de a zecea” parte din produse de către proprietar de la țăranul așezat pe moșie, fără să vorbească de zile de clacă. șăranul așezat pe moșia domnească, mănăstirească sau răzășească avea dreptul la casă și grădină, pământ de arătură și fânaț, putea planta vie și livezi cu pomi, și tot ce obținea prin efort propriu devenea ocina sa pe care o putea lăsa moștenire urmașilor care puteau beneficia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de moșie și unii răzeși din Fruntești care și-au vândut părțile de ocină boierilor Rosetti. Erau și cazuri în care noul proprietar alunga de pe moșie pe vechiul proprietar, ajuns în situația de țăran dependent. Dacă se așezau pe moșia mănăstirească, țăranii care nu erau vecini, făceau 12 zile de clacă și dădeau dijma (a zecea parte din produse). În cadrul unei economii predominant pastorală, dijma din fân era mai importantă decât cea din cereale, care se va impune mai târziu, când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierilor Rosetti. Legiuirea care reglementează pentru o perioadă mai lungă de timp raporturile proprietar-țăran clăcaș este „Așezământul pentru boierescă din 1 ianuarie 1766, al lui Grigore Ghica al II-lea. În 15 articole „așezământul” stabilește îndatoririle locuitorilor de pe moșiile boierești, mănăstirești și răzășești, fixând claca la 12 zile pe an, repartizate astfel: 4 zile primăvara, 4 vara și 4 toamna. Clăcașii erau datori stăpânilor proprietari cu zeciuiala din toate, inclusiv din grădinile de legume, dacă produceau pentru piață. Acest așezământ al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mult pământ, cumpărând de la cei care nu-și puteau achita datoriile, dar și de la cei nepăsători, leneși și bețivi. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea statul deținea întinse suprafețe de pământ (în 1863 au fost secularizate averile mănăstirești, care reprezentau 27% din suprafața României Mici), aflate la distanțe mari față de căile de acces, drumuri și căi ferate. Din aceste moșii statul a vândut loturi de 25, 50, 100 și 150 de ha, fiind cumpărate de moșieri, cămătari și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor medievale românești, știrile despre bogăția de vite mari și mici, crescute în braniștile domnești, mănăstirești, pe moșiile boierilor și ale țăranilor se înmulțesc. Cei care semnalează acest aspect al activității economice sunt cronicarii moldoveni - Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce care menționează întinsele braniști domnești de la Bohotin și șuțora. Cele mai cuprinzătoare date despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe lângă munca lor în agricultură, răspundeau, fiind îndemânatici și harnici, și la solicitările consătenilor. Ei sunt cei care au prelucrat materialele aflate la îndemână: lutul, lemnul, piatra, pieile de animale și metalele. Meșteri specializați se aflau pe lângă curțile boierești și mănăstirești și erau proveniți din robi țigani, care, după ce au fost eliberați din robie, își câștigau pâinea mergând din sat în sat cu meșteșugul lor. Totuși, trebuie făcută precizarea, că românii nu s-au prea înghesuit la învățarea meșteșugurilor, decât foarte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt, pastramă, alte preparate din carne de vită și de porcă din care se obțineau venituri însemnate. Banii obținuți erau destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană. Sumele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tributului - către Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de moșie, vânzândule unor boieri, așa cum s-a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul, en gros, realizând mari venituri, deoarece plăteau sub prețul pieței. În Moldova intrau și negustori evrei, armeni, poloni, ruși, germani, se desfășura un activ comerț între cele trei țări românești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sedii episcopale, cu episcopi, preoți și biserici. De asemenea, din Dobrogea s-au ridicat câțiva părinți creștini (Ion Cassian, Dionisie cel Mică - Exiguu, Ion Maxentiu), episcopii de Tomisă -Constanța - Bretanion și Teotim care au scrisă opere religioase, au organizat viața mănăstirească și au folosit în datare era creștină (calculată de Dionisie cel Mic). Descoperirile arheologice situate în timp la sfârșitul mileniului I și începutul mileniului al II-lea d.Hr., aparținând culturii Dridu și Răducăneni, vorbescă despre o populație în mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite cu răzeșii din Oțelești pentru hotare și încălcări de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secolului al XVIII-lea, portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]