18,914 matches
-
relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea să mărturisească "țăranul țîfnos" Delavrancea într-o scrisoare în care face apologia lui "Titus Livius Maiorescu". Fără a scădea înaltul nivel apreciativ, criticul îl numește, la rîndu-i, pe venerabilul orator "cel mai strălucit al României contemporane". Desigur că nu am putut pune
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
citirea volumului proaspăt tipărit: "Cartea Soranei Gurian Les Mailles du filet mă dezamăgește. Mult prea mult jurnalism, clișee, anecdote, situații exagerate, neadevăruri manifeste toate într-un jurnal ce se vrea intim."8 Ce-i drept, cîteva zile mai apoi, diaristul mărturisește: "Am fost prea crud cu Les Mailles du filet. Nu citisem încă Epilogul, care ne spune, aproape pe de rost, povestea noastră, a celor ce visasem libertatea și nu știm ce să facem cu ea."9 Nu poate fi însă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o ușoară undă de regret - că v-ați prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmație a domniei voastre; dacă ar fi s-o luați de la început, de care muză v-ați apropia mai
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
reacția publicului spectator. D. T.: - ...Există acel flux imediat între scenă, implicit text, și public. V. E.: - Evident. D. T.: - "Comedia Omul care a văzut moartea am scris-o în trei zile, fără a-i atribui o prea mare importanță", mărturiseați dumneavoastră cîndva... V. E.: - Da... scriu destul de ușor. Am piese într-un act, pe care le-am scris într-o singură zi... D. T.: - ...Precum - zice-se! - prolificul Lope de Vega, care a creat peste 2.200 de piese, din
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
păcat al tinereții". Într-adevăr, am apărut pe scenă în două piese d-ale mele, cu care am făcut turnee în provincie - mai ales vara! -, ca să fac rost de bani, cu care, toamna, să pot pleca prin străinătățuri. Uite, îți mărturisesc că sînt destul de leneș și nepriceput. Știu doar să scriu, în rest - nu știu să bat un cui. Asta e! D. T.: - Există vreun om căruia să-i fiți și azi recunoscător pentru începuturile dumneavoastră literare? V. E.: - Da. În
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
acuzi pe Proust că reține din homosexualitate doar aspectele "profanatoare" și că Albertine e travestiul lui Alfredo Agostinelli, șoferul și secretarul său, pare puțin exagerat. Uneori un roman e doar un roman, nu o tribună utilă doar pentru a-ți mărturisi homosexualitatea. Sinceritatea, pentru care Gide colectează toate laudele eseistului, nu e un criteriu de critică literară. Iar acuzațiile în acest sens par nule și neavenite cu atât mai mult cu cât autorul nu uită să menționeze detenția umilitoare și martiriul
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
se făcut lumină în percepția mea. Nu-mi credeam ochilor ceea ce vedeam: Ioana Postelnicu se înșirau literele care alcătuiau numele meu de scriitoare, pseudonim dat de către E. Lovinescu proaspetei autoare a romanului Bogdana. Bucuria mea era imensă. Nu o puteam mărturisi de emoție, stam aplecată pe volumul proaspăt tipărit și mă uitam la el ca la o minune. E. Lovinescu recepta mirarea mea, bucuria mea, emoția mea, cu o imensă participare. După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
dar e un concret care se definește "la cea mai înaltă ficțiune", ca "high fidelity" în același timp. E un real coroziv care cuprinde și imaginația și oniricul, în care "cea mai înaltă fidelitate" este față de suflul inimii. Sau, după cum mărturisea Florin Iaru într-un interviu din 2001, "oamenii trăiesc mai mult în imaginație, în virtual, în ceea ce își închipuie ei că e propriul lor destin, că e literatura, că e realitate și așa mai departe. Asta mă interesează pe mine
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
valorile, cu atât mai mult pe acelea de prim ordin. Numai că declarațiile de iubire la date fixe trezesc, prin convenționalitatea situației, îndoieli în privința sentimentelor ce le animă. Imaginați-vă un june îndrăgostit lulea de o domnișoară, care i-ar mărturisi acesteia cât o iubește numai în ziua ei de naștere! Atenția cu care ne înconjurăm valorile constituite atârnă la noi de calendar. Ca să-și aducă cineva aminte de un artist ori de un savant, acesta trebuie să stea cuminte la
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
iubește cu adevărat numai copiii, e cît se poate de aspră cu bărbații, corectă cu femeile și pierdută de admirație față de persoanele - de obicei simple - care "duc pămîntul", îl țin "să nu se desfacă". Dragostea e "un elan" pe care mărturisește (cochet) că nu l-a priceput niciodată și, în anii negri consemnați în jurnal, afirmă răspicat că ar renunța bucuros la orice fel de dragoste pentru mai multă căldură, mîncare și confort. Sentimentele trebuie, pentru ea, legitimate: "Cum să iubești
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
strada Cîmpineanu și din Bulevardul Elisabeta, ca publicarea Agendelor lovinesciene, începută acum zece ani și ajunsă anul acesta la volumul al VI-lea: ultimul și, fără îndoială, cel mai impresionant. (Munca implicată de alcătuirea acestei ediții este inimaginabilă și îmi mărturisesc cea mai categorică admirație pentru Gabriela Omăt, care a transcris textul, a alcătuit ample note și a îngrijit cele șase volume, pentru Margareta Feraru și Alexandru George care, de asemenea, au umplut cu "carne" telegraficele notații ale criticului. Partea de
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
că motivul ar fi o dramă sentimentală dar, în fond, problema este alta. O criză de identitate prelungită din adolescență îi marchează în mod diferit. În timp ce unul dintre ei își căuta cu obstinație evadarea, desprinderea din "placenta comună", celălalt își mărturisește spaima de a fi singur amplificată de o lucidă observație: "...noi doi, cei mai gemeni frați din lume (...) eram marcați de dimensiunea din ce în ce mai apăsătoare a diferenței. Mi-am dat seama atunci că înfățișarea noastră comună, ridicol de identică, era un
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria. Alături de el și de bunica își va petrece verile nepotul de la Pașcani "în mijlocul ogrăzii, sub un păr vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe". Sadoveanu, mărturisește, a avut o copilărie "nesupusă niciunei opreliști". Tatăl i-a dat voie să iasă cu pușca la vânat, când abia împlinea 12 ani. O influență benefică asupra școlarului o are primul lui dascăl, domnul Busuioc, prin care cunoaște "amintirile" și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți mi se spune: ce faci?, de ce stai degeaba?, fă bani, bani, bani, bani! Este nespus de greu să trebuiască să
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
O lume pe care o știm incoloră, pentru că sîntem obișnuiți să o ignorăm, deși zilnic trecem praguri de uși, își dezvăluie culoarea. Pictorul smulge lumii imaginea, o fixează, dar în același timp o lasă liberă. Deschisă cel puțin către imaginație. Mărturisește Val Gheorghiu: „Am decupat deci ușa, conferindu-i încărcătura simbolică a întregii clădiri, investindu-i parțialitatea cu sarcina ansamblului, încercînd - atît cît am crezut de cuviință, cuviința unui pictor modern totuși - să "concretizez" cît mai adecvat făptura unică a ușii
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din mai 1909 către Valeria Micle-Sturza, întîia fiică a Veronicăi Micle, a scris următoarele: "Mărturisesc și nu mă dau înapoi că am primit [...] de la sora dvs. șVirginia Micle-Gruber, a doua fiică a Veronicăi Micleț, un număr de cinci fotografii care mă leagă de M. Eminescu [...]. Avînd și astăzi aceste daruri prețioase, îmi fac datoria să
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
deloc sigur că au venit chiar acelea pe care el le aștepta. În toate planurile despărțiri de trecut, dislocări, rupturi, înnoiri obligate. Cu toate acestea, parcă în contratimp istoric, anii 1945-1948 rămân estetic dominați de spiritul "vechi" și de continuitate. Mărturisesc despre acest fapt Blocada, Frunzele nu mai sunt aceleași, Ferestrele zidite, Moartea cotidiană, Euridice și celelalte cărți pe care le-am adus în discuție. Răsfrâng integral spiritul "vechi" și despre ele se poate spune că sunt opere care prelungesc după
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în stema Marei-Britanii. Pe panglică citeam cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru un atît bun cunoscător al genealogiilor artistocratice din Anglia), fusese dezamăgit: "... mă așteptam să aflu arme adevărate, nu o simplă emblemă" (ibid.). Dar ciudatul și poate falsul Aubrey era în mod
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
de el, ale unor condimente orientale. Și spun "în sfârșit" doar pentru a nu prelungi prea mult înșiruirea temelor tratate de lectorul nostru Jacquier, dar ele puteau fi mult mai numeroase în cele două ore ale seminarului său. Mă încântau, mărturisesc, peregrinările acestea rapsodice; niciodată nu știai dinainte de unde vei pleca, nici unde vei ajunge cu el. În timpul drumețiilor sale, majoritatea auditorilor săi nu știa nici măcar unde se află. Fragmentarul era atât de total în cunoștințele pe care le semăna în
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
pentru trădare Pitești, învățam de la alții și-i învățam pe alții ca într-un studium al universităților de la începuturile istoriei lor azi aproape milenare. Ca în învățământul scolastic, o lectio urmată de disputatio se desfășura oral. Fără să le-o mărturisesc celor 60-70 camarazi de celulă din subpământă " printre care venerabilii episcopi uniți azi adormiți în Domnul, Alexandru Rusu și Ioan Ploscaru, ca și înalt preasfințitul George Guțiu pe care mă bucur să-l avem printre noi, mă simțeam ca un
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
natal, a Universității care îmi face azi această înaltă onoare " mă surprind visând ca la începuturile mele (poate cu ceva mai multă doxă, dar nu cu mai puțină ardoare) la un univers cu desăvârșire deschis, în expansiune continuă. Sunt fericit, mărturisesc, să văd construindu-se la Cluj o universitate-pilot, o megapolă universitară, structurată multipolar, cu o multiplicitate a limbilor, încurajând mobilitatea profesorilor-cercetători și a studenților, căci mi-ar plăcea să văd renăscând azi, când barierele cad și sunt atât de lesnicioase
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde urmasem primele clase de liceu, încercînd să evoc amintiri care fluturau în fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul străzii, îndreptîndu-ne spre Drumul Dumbravei
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
radio-ului Europa Liberă, este înlocuit de Ion Vardala, alt diplomat român în exil - pînă la încetarea activității Comitetului - „guvern în exil" românesc, prin anii '60. De altfel, legăturile d-lui Djuvara cu instituțiile politice românești se reduc: d-sa mărturisește că „nu a fost înscris în nici un partid politic", nici nu a fost „implicat" în lupte politice. Desigur, ne putem întreba de ce nu a dorit să se implice politic: dorința de a fi util țării sale a luat alte căi
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]