1,766 matches
-
pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac, așa c-o să rămÎnă proaspeți. O să-i spun și ei c-am niște probleme cu pădurarii, că mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În sac? — Nu, o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa repede. Ar fi bune de momeală, da’ acum n-avem nevoie. Toți păstrăvii din pîrÎul Ăsta sînt ai noștri și o să-i luăm doar cînd o s-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe undeva; la dracu’, măcar așa sper. Îl găsiră Împotmolit, cuprins de o suferință și o disperare așa de mari, că nu se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știu că la mine și-au făcut efectul din plin, da’ el a ținut-o așa juma’ de noapte fărĂ să se vadă nimic. — Da, nu arată niciodată. — Chiar că nu. Da’ dacă o ține așa, o să-și facă praf măruntaiele. N-am răspuns nimic. — Ți-e foame, băiete? — Da. SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
suntem cei care-l considerăm pe Iisus expresia religiozității iudaice, pentru că așa ne repetă Biserica din Roma. Templierii știau foarte bine că Iisus e un mit celtic. Toată povestea evanghelică e o alegorie ermetică, Înviere după ce s-a dizolvat În măruntaiele pământului etc. etc. Crist nu-i altceva decât Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că treimea e o noțiune ariană, și iată de ce Întreaga regulă templieră, dictată de un druid ca sfântul Bernard, e dominată de numărul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări și schimbaserăm câte-un salut În treacăt. „Curios”, zise el ținându-mi mâna, „suntem amândoi colocatari de atâta timp și facem cunoștință În măruntaiele pământului, la mii de mile depărtare”. Am schimbat câteva fraze de circumstanță. Am avut impresia că știa foarte bine cu ce mă ocupam, și asta Încă nu era nimic, dat fiind că nici eu n-o știam cu exactitate. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera, ungherul ascuns, nișa, subteranul, și până și labirintul care-i făcut după chipul bunelor și sfintelor noastre măruntaie, iar când cineva vrea să inventeze ceva important, Îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit și tu În ziua În care te-ai născut, iar fertilitatea e Întotdeauna Într-o gaură, În care ceva mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fix pe dos - adică deasta trăim noi în zonă, că ne-am ales un Dumnezeu ca un șef mafiot cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din lut sau din metal (că doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede și în sosuri dubioase, bucăți macerate de carne de vacă sau de porc, în mozaic cu resturi de oase, de măruntaie și cu rotocoale de grăsime tulbure. Vasele canope, cum îi plăcea Poetului să spună! Băi, șerife, nu că sunt eu curios, dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sistemului. Kane era un bun ofițer. Gravitația pe această planetă era mai mică decăt pe Pământ, dar destul de însemnată pentru a crea neplăceri dacă ofițerul va cădea. Habar n-aveau cât de adânc era puțul. Cât se afunda el în măruntaiele monstrului? Sau să fi fost un puț de foraj, de mină, care traversa coca vasului și străpungea suprafața micii planete? Gândul ăsta duce la altul... Kane poate că, până la urmă își va găsi diamantele. ― Să te întorci în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese răsturnat pe scaun cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră brusc. Cu toată frica și sfaturile de prudență pe care nu înceta să și le spună, ea înaintă spre gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos și mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam din ochi. Când a apucat lacătul, am simțit că mi se sfâșie măruntaiele, că îmi explodează inima. Ea a rupt lacătul și, cu mâinile mânjite de sânge, a împins greaua ușă de cuarț. A rămas încremenită în prag, într-o atitudine pe care mi-e imposibil să v-o descriu, pentru că nu există
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Scara Unu Mendebilul nu apărea și totul părea să lâncezească, ne-am gândit la un joc vechi, dinainte de Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă mai alergi câțiva pași și după ce obuzul ți se va fi spart în pântece, și chiar din fugă încă mai încerci să repari totul : din fugă te lași pe vine, culegându-ți dimprejur, cu mâinile reci, lipicioase de sânge, măruntaiele, palpitând însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce se revărsa apoi mai departe. Exista o părere generală că apa țâșnea „de la sine putere“, din măruntaiele pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii era neclar asupra acestui punct - poate că în mod deliberat. În apropierea bazinului se înșirau câteva bănci de lemn și pe una din acestea, după ce o ștersese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oferit emoția nerăbdării și curiozității. Sau poate că era mai curând senzația pe care ai avea-o într-un leagăn lent, visător, zburând în sus, zburând în jos, un fel de amețeală, o clipă de anticipație ce-ți tresaltă în măruntaie. Chiar o vagă greață și simțământul de a fi brusc mișcat din loc, ca într-o stare de beție: Alex era surprinsă de propriile-i senzații, dar își dădea seama că se afla de câtva timp în această stare emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și încruntarea se spulberase. Se îndepărtă de casă cu pași calmi, înaintă vreo douăzeci de metri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seminale, în ferecate / pajiști carnale, în scufundate / ispite, sporește soarele masculin / spre întunericul feminin. Un poet al dragostei ca Ovidiu Genaru nu putea să nu sublinieze valențele omnipotenței acesteia, între care, în primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că îi trebuie și tărâmul amăgirilor, pentru el dragostea nu e o iluzie cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ideii întâlnite undeva cum că ar fi mult mai mulți vegetarieni în lume dacă, atunci când omul ar dori să consume carne ar fi silit să tranșeze sau, eventual să și omoare personal animalul respectiv, să se bălăcească în sângele și măruntaiele lui și să-și ia astfel porția de carne dorită. De altfel, dumneavoastră unde v-ar plăcea mai mult să luați masa dacă ar fi să alegeți: în interiorul unui abator sau într-o livadă sau grădină cu plante și legume
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ca niște statui sfinte așezate în deșert și ascunse în adâncimea pământului. Delicatețea cărnii noastre s-a născut din carnea Mamei noastre divine Natura, a cărei carne devine galbenă și roșie în fructele copacilor și ne hrănește în brazdele câmpiilor. Măruntaiele noastre s-au născut din măruntaiele divine ale Mamei Natura și sunt ascunse ochilor noștri, precum adâncimile nevăzute ale pământului. Lumina ochilor noștri, auzul urechilor noastre, amândouă s-au născut din lumina și sunetele Mamei noastre divine Natura, care ne
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]