KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule, rujuri sau pudriere, într-un amalgam de culori și lumini ce-i luau ochii. În această încăpere era interzis să intri. Luana pândi, într-o zi, plecarea mătușii după care, profitând de neatenția bunicii, intră tiptil în casă și se furișă hoțește în dormitor. În comparație cu mobila modestă din locuința mamei, camera în care intrase întruchipa budoarul unei prințese. Privi avidă, cu ochi măriți, lucrurile extraordinare din jur. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie, rând pe rând, hainele așezate pe umerașe. Tare ar fi avut poftă să se îmbrace cu una din rochiile de seară ale mătușii! Avea și ea lucruri frumoase. Mama nu făcea niciodată economie la bani când era vorba de îmbrăcăminte. Cele mai multe haine le cumpăra de la București unde, de două ori pe an, mergea în vizită la o fostă colegă de școală măritată acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că, o dată scăpați la joacă, până în seară năzdrăvanii erau, iarăși, numai buni de aruncat în balia de tablă. Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu suportă să vadă lumea uitându-se la mine. Dacă ar ști cum s-o îmbrace și ar ajuta-o să aibă mai mult curaj, Ema s-ar bucura de aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să mori din asta. Mătușa Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile de povești din bibliotecă. Mama ofta. Mă rog la Domnul să nu dai piept cu uraganul prea curând... Clasa a II-a a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
apoi la Ema. Și Luana aștepta. Până se sătura, pentru că moșul uita să-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată dragă, în fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se îndoaie în vreun fel, se transforma în arbitrul competiției, unul atât de exigent pe cât de mare îi era neputința. La concursul fetelor, alături de Luana, mai participau două fetițe, surori, care locuiau peste drum. Copiii trăgeau banca metalică din fața ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse, apoi, spre familia Leon: Ce faci, Sando, aici erai? Se așezară la masă, cu Bica lângă ei și sărbătoritul în capul mesei. Era exact ceea ce nu suporta Dan: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mama era nedumerită de ce nu ieșeau sâmbăta ori duminica, așa cum ar fi trebuit în mod normal. Nu știu de ce, spuse Luana, poate pentru că atunci pleacă acasă. Unde acasă? întrebă Sanda contrariată. Acasă la el, la Săbăoani. Aici stă la o mătușă. Mama dădu din mână a lehamite. A, e clar. E țăran. Și-o sfătui să nu se mai întâlnească cu el. Pe Luana o agasa atitudinea mamei. De câte ori își făcea noi prieteni, întreba repede: "Ce-s părinții?" Dacă respectivii nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de inele îi acoperea spatele. Emanuela invitase câțiva colegi de clasă, instalase stația și magnetofonul, unchiul Dali făcuse rost de o orgă de lumini. Tinerii apărură pe rând, se acomodară imediat și învățați cu "bairamele" în câteva minute se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat pe biciclete și-au ținut-o într-o goană, întrecându-se până la casa mătușei Aneta. Au găsit-o luând micul dejun afară, în chioșculețul din spatele casei. La masă se mai aflau câteva persoane pe care cei doi nu le recunoscură imediat. S-au oprit rezervați, așteptând să scape de misiune și să plece cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
găsit-o luând micul dejun afară, în chioșculețul din spatele casei. La masă se mai aflau câteva persoane pe care cei doi nu le recunoscură imediat. S-au oprit rezervați, așteptând să scape de misiune și să plece cât mai repede. Mătușa i-a rugat să se așeze și i-a prezentat pe ceilalți. Fata Anetei venise cu bărbatul și cei doi băieți tocmai de la Timișoara, să petreacă concediul cu maică-sa. Tanti Vera, subțire și țeapănă, îi măsură pe noii veniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
foia tot timpul și vorbea mult, spre exasperarea mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea că familia e mândră de el. Mătușa Vera se topea de dragul lui pentru că reprezenta întruchiparea aspirațiilor ei de viitor. Voia să-l facă medic, să-l însoare cu o fată de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar un biscuite. Considerând apropierea de vârstă un bun motiv de a-și petrece împreună zilele de vacanță, mătușa Aneta îndemnă copiii să-și dea întâlnire pentru a doua zi. Era ora șapte când în casa Anetei sună telefonul. Luana se prezentă și ceru să vorbească cu unul din băieți. Dorm, i-a spus femeia. Treziți-i! a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună să-i scuze pe băieți că nu-și pot petrece ziua cu ei deoarece plecau undeva cu părinții. A treia zi veni cu alt motiv. A patra, a cincea și a șasea zi nu mai sună deloc. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de lipsuri, mama o ținea departe de toate frământările dar știa ce se petrece în jur. Se mărise numărul celor care le băteau la poartă pentru a le cere unchilor ei un loc de muncă. Mama suna din ce în ce mai des la mătușa Anda și-o ruga să-i facă rost de carne, telemea sau chiar de pâine. Oamenii se fereau să mai vorbească, discuțiile din casă se purtau în șoaptă și chiar prin semne. Când se difuza un film american, jurai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la marină. E disperată și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Reîntâlnirea cu Victor a făcut-o să treacă mai ușor peste momentele de tristețe. A intrat în vară integralistă și a avut parte de o vacanță liniștită. Și-a petrecut-o, în mare parte, citind așezată la soare în șezlongul mătușii Vanda, așa cum visase în copilărie. Într-una din aceste zile auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o apuce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]