1,741 matches
-
a urcat la etaj, în camera unde Iocasta și Kamala stăteau serioase, deși Virgil râdea destul de mult. Gilles Priape plecase: căuta un loc retras unde să trândăvească. — Domnule Jones, a spus ea, acela era prietenul dumitale? — Nu, a răspuns tăios madame Iocasta. — Da, a spus Virgil. El era. — Trebuie să-mi povestești totul despre el, a zis Media. Madame Iocasta simți cum neputința ia locul furiei. Se părea că acum Vultur-în-Zbor urma să intervină între ea și preferata ei. Uneori viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Priape plecase: căuta un loc retras unde să trândăvească. — Domnule Jones, a spus ea, acela era prietenul dumitale? — Nu, a răspuns tăios madame Iocasta. — Da, a spus Virgil. El era. — Trebuie să-mi povestești totul despre el, a zis Media. Madame Iocasta simți cum neputința ia locul furiei. Se părea că acum Vultur-în-Zbor urma să intervină între ea și preferata ei. Uneori viața poate fi foarte nedreaptă. A doua persoană pe care a întâlnit-o Vultur-în-Zbor a fost Flann O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dovedindu-și că totul era în regulă, că erau acolo, solizi, vii. Chiar părea normal să se sărute. în casă, în biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează tot timpul pe oameni să se-ndoiască. Iocasta a spus: — Vultur-în-Zbor nu este binevenit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează tot timpul pe oameni să se-ndoiască. Iocasta a spus: — Vultur-în-Zbor nu este binevenit aici. Și amintește-ți, Media, că specializarea pe care o ai îl exclude din patul tău. — Da, madame, a zis Media. Și, după o pauză, a adăugat: — Mie-mi plac femeile. — Nu fii trist, a spus Media. Nu, draga mea, a zis absent Virgil. — îmi pare rău c-am întrebat de el, a spus Media, plină de remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îndrumare. Virgil Jones transpirând în cimitir. Lui Vultur-în-Zbor i se păruse că Virgil îi făcuse cu ochiul o dată în timpul ceremoniei. Era oare posibil să nu-i poarte pică? Virgil, cu care se purtase atât de crud? — Trebuie să mergem la madame Iocasta, a gândit el cu voce tare. Nu-mi trece prin minte alt loc. — Nu prea cred că mă va primi pe mine, a zis Elfrida. Amândoi va trebui săă hmm, să ne înghițim porția de umilință, a decis Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcut prietenul tău. — I-am spus contelui, a zis ea. Am văzut totul pe fața ta. Răul. A închis ușa, după care el nu a mai văzut-o niciodată. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa s-a deschis. Madame Iocasta i-a privit cu uimire pe cei doi. Elfrida i-a întors privirea calmă, învârtindu-și umbreluța de soare. Era îmbrăcată numai în dantelă albă. — Doriți ceva? a întrebat descurajator Iocasta. — Da, a răspuns Vultur-în-Zbor. Nu era momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
soțului ei. N-am auzit nici o urmă de remușcare în vocea ei. Elfrida spuse: — Nu sunt nici mai bună nici mai rea decât tine. — Te rog, Virgil! spuse Vultur-în-Zbor. Nu e în apele ei. Parcă-i ceva mai bine, spuse madame Iocasta, cedând. Păi, atunci intrați, amărâților, nu stați acolo! Zâmbetul de bun venit al Mediei a compensat întru totul tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în minte gândul următor: Acolo unde merge el, merg și eu. Chipul a fost cel care a provocat totul. A rostit încet către adormitul Vultur-în-Zbor: — Ceea ce-ți trebuie ție e o femeie care să poată ține pasul cu tine. Madame Iocasta se plimba din nou pe coridoarele regatului ei; dar nu-i făcea plăcere că nu auzea zgomote din spatele ușilor - asta deoarece, la cererea lui Virgil, închisese porțile Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o analiză simplă arată că toate necazurile noastre au început odată cu venirea lui. îi absolut logic să-i grăbim plecarea mintenaș, nu-i așa? — Flann O’Toole, zise atunci madame Iocasta. Știi ce fel de loc e aici. Atunci când cineva intră în Casă, lasă lumea în urma sa. Este un loc în care te refugiezi. Răul nu intră aici. Vultur-în-Zbor este la adăpost. Dacă-l luați cu forța, Casa își pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o încălcare a regulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă și reținută. Și și-a trecut un braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era așezat în balansoar, în mijlocul puișorilor ieșiți din ou, așa cum se obișnuise să facă. Se gândea la sincope. Se pare că doamna O’Toole nu fusese deloc conștientă de ele. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a doua - TIMPURI TRECUTE 31. Pietre 32. Sincopa 33. Afară din Elbaroom 34. în Elbaroom 35. Invitația 36. Gribb 37. Fiul Răsare 38. Acasă la Cerkasovi 39. Sodomizarea 40. Leagănul 41. Călărețul Negru 42. Madame Iocasta 43. Despre obsesie 44. Struți și întreruperi 45. Media 46. Vrăjitoarele palide 47. Moartea 48. Funeralii 49. Retragerea 50. Ucide sau tămăduiește 51. Piatră 52. Doamna O’Toole 53. Anagrama Partea a treia - GRIMUS 54. Cincizeci și patru 55
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mi se dăruiesc și îmi dăruiesc mie, risipitorul avar. Scriu și scrisul mă descrie împotriva mea. Nu-i chin, nu-i dramă, nu-i „textualism“. E doar uimire și bucurie. Aproape că simt ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui. Cred că o înțelegere mai limpede - și poate salvatoare - a scrisului, acum, ar fi aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a lăsat să-i răspund. Nici nu am încercat. Știam că dacă începe să povestească nu mai poate fi oprit, până nu își deșerta tot șuvoiul de cuvinte. — O pungă, profesore. O pungă de plastic, maistore. Una roșie, cu o madamă pe copertă, o negresă în chiloței roșii, să mă scuze Ketty aici de față, cu țâțele goale. O ridic, mă uit în ea, de ce să nu mă uit, dacă era în parohia mea. În pungă, un pachet într-un tișlaifăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de praf o pălărie de paie asortată cu o rochie cu pliuri și ghirlande care o făcea să semene cu un chioșc de dulciuri sau, În cuvintele lui Miquel Moliner, care o zărise de departe, cu un bizon deghizat În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei, te vor primi ca pe fiica lor. Primirea călduroasă de care s-a bucurat a constituit o parte a problemei. Monsieur Benarens a hotărît s-o Întîmpine cu brațele, dar și cu gonadele deschise și cu toate pînzele sus. Madame Bonarens, nu fără a se Înduioșa de ea și de nenorocul ei, i-a dat o sută de pesete și a scos-o În stradă. — Tu ai viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băi, teristule? - strigă Zare și sări să-l Îmbrățișeze pe Grințu. Priviri tulbure dintr-un Întreg sector al mesei festive se Îndreptară pline de curiozitate spre ei. — C’est votre frère? Întrebă una dintre doamnele așezate În dreapta lui Grințu. — Non, madame, on a fait le service militaire ensemble! Păreau grozav de bucuroși de revedere. — Ia loc, zise Grințu trăgând spre el un scaun de la masa vecină. — Nu, nu, sunt cu niște prieteni - refuză Zare și-i arătă cu mâna spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la geniștii maghiari, la infanteriștii italieni sau la Luftwaffe. Va fi ajuns el În cele din urmă și În buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei, Vova, Încotro băiatule, tu nu vezi că șoferul ambulanței Încă doarme râzând de niște bețivi care au făcut pușcărie pentru că s-au Îmbătat cu apă distilată? Ce știi tu despre știința pe care trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cine știe de unde, prin bunăvoința vreunui oarecare. Volumul mare de muncă nu-i prea lăsase timp pentru cursele de porci în anul acela. Și așa, cu capul plin de cuissade, frottage și soixante neuf , nimeri într-un bordel. Acolo, o madamă receptivă la nevoile lui, observând că nu prea era interesat de fete, îl lăsă într-o cameră cu un băiat. A doua zi, dezgustat, Gus își ceru transferul înapoi, la cavalerie. Transferul i-a fost refuzat. Iar programul extenuant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mici sunt acum trimiși după paan și sticle cu băutură. Bobby lucrează cu comision, intermediind afaceri, procurând servicii mai greu de găsit pentru cei care vor discreție și au buzunarul deschis. Dacă gusturile tale se îndreaptă spre curbele înfloritoare ale Madamei Noor’s Baghdad Jewesses (Mamă, mamă!) sau spre gheișa străvezie de la Casa Japoneză, ori poate la acele activități speciale și dureroase pe care numai Blue Butterfly este dotată corespunzător pentru a le oferi, Bobby va ști să te îndrepte acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se duce s-o vadă pe Shuchi, care este cu un an mai mare ca el și lucrează la Casa Roșie. Dacă nu are clienți, se cuibărește lângă el în pat și-l veghează când doarme. Alteori, Bobby apare la madame Noor în nopțile liniștite, la o altă fată, căreia i se spune Pescărușul. Madame Noor i-a oprit la început bani din comision, dar mai apoi, n-a mai făcut-o. Trebuie să primești și ceva gratis în viață, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca el și lucrează la Casa Roșie. Dacă nu are clienți, se cuibărește lângă el în pat și-l veghează când doarme. Alteori, Bobby apare la madame Noor în nopțile liniștite, la o altă fată, căreia i se spune Pescărușul. Madame Noor i-a oprit la început bani din comision, dar mai apoi, n-a mai făcut-o. Trebuie să primești și ceva gratis în viață, zice ea, trăgând filosofic din țigară. Într-o dimineață, Bobby pleacă de la misiune să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimeni pe fază și ajunge în stradă fără a fi oprit. Singura pierdere este pălăria Curzon, care-i cade când încearcă să scape. Aleargă prin căldura toridă și se pierde curând printre clădiri. Mai târziu, ascuns în brațele Pescărușului, la Madame Noor, a tras concluzia că nu era cine știe ce pierdere. Englezii adevărați nu par să poarte acest gen de pălărie, decât dacă îndeplinesc o funcție oficială. După câteva zile, iese și-și cumpără o pălărie obișnuită, din piele de porc. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]