870 matches
-
repune pe picioare. În nopțile cu lună plină mă strecuram acolo, săream poarta și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și cum stăteam între oameni, i-am văzut pe ăștia cum vin, oarecum maiestuoși, dar cunoscându-i, lumea s-a dat deoparte. Au intrat la primarul de atunci și i-au zis: ,, Cheile ! Ați fost primar până azi, de-acuma înainte suntem noi primari”. Concluzia lui Dumitru Marin, după ce a organizat emisiunea despre evenimentele
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru, o văzu și plecă degrabă. Undeva în stânga, o maimuță, atârnând într-un copac maiestuos îi cânta puiului ei să adoarmă. Supraîncărcătura senzorială era prea însemnată. Fu nevoită să închidă ochii în fața abundenței de creaturi gureșe. Mai târziu (o oră? o zi?) în mijlocul rădăcinilor aparente ale marelui copac apăru o fisură. Aceasta se lărgi, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i în adâncuri. Crapi maiestuoși, mușchiuloși, doldora de lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră se va opri o clipă asupra colțului rezervat lui Covaliov și nevestei sale unde trona un munte de saltea care cu aristocraticele-i proporții, dădea un aer maiestuos colibei, umplând-o de zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine: la perete Barzovie-Vodă, lângă el Cosette, în dreapta ei spătarul Vulture, iar în dreapta spătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care circulau pe canale se schimba simțitor. Apăreau acum, proaspăt rași, inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la periferie, în gondole mai mici, copiii se jucau „de-a Lepanto”, repetând cu voioșia vârstei lor schemele strategice ale succesului fraților întru credință - spaniolii. După-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai bine să-ți zboare capul în palat, decât să-ți zboare din pădure - cugetă Iovănuț. — Cu tine nu se poate vorbi serios! - se-nfurie preacuviosul Metodiu. Episodul 150 SIGNORA MAXIMA Deodată, desprinzându-se din mulțime, o femeie nespus de maiestuoasă, ce păstra încă în proporțiile cu totul uriașe ale trupului ei urma unei frumuseți devastatoare, se apropie de călugări. Nu era grasă; cutele pe care le făcea rochia masiv croită mărturiseau prezența unor mușchi activi; pieptul peste măsură de bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aburcară în șa. Nistrul i se păru atamanului cam mic, dar cu seceta asta... în sfârșit, la prima geană de lumină, zări ca prin pâclă casele unui sat. Aprinseră cu chiu cu vai șomoioagele de paie, apoi bătrânul, clătinându-se maiestuos, se ridică în șa și dădu semnalul de atac. El ochi o casă mai arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru starea în care se afla, aruncă șomoiogul aprins pe acoperișul de trestie al casei. întoarse iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lină, însoțită de „ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport de proporții perfect cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din câte știam, dar cam ăsta era cel mai bun lucru care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mă duc puțin mai în față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase divin. Aftershave Armani. Pot să pun pariu. Norii se dau deodată la o parte și priveliștea care se ivește mă lasă mută de uimire. E captivant. Munții maiestuoși sunt atât de calmi, înveliți elegant în pături groase, groase de zăpadă. Nu ar fi minunat să poți schia pe unul din acești munți și să ai lumea la picioare? Pe de altă parte, faptul că nu există viață acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e ceasul sau așa ceva. Nu ne spunem nimic până ajungem la el acasă. Locuiește în Blackrock. Într-o casă cu patru camere, semidecomandată. Nu e ieșită din comun sau așa ceva. Vreau să spun că nu are piscină sau o alee maiestuoasă. Și cu siguranță nu are un servitor care să îi deschidă ușa. Dar asta e o ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Bosch, se poate spune că a dobândit o maturitate a frumuseții. Coroana de păr care îi înconjoară capul, străjuindu-i fruntea înaltă, pare un nimb arămiu. La fiecare pas, la fiecare mișcare, din făptura ei delicată și în același timp maiestuoasă se degajă un proaspăt parfum suav. După câteva întrebări convenționale despre evoluția sănătății, savurând cu vădită plăcere afinata pe care Dora a decis să le-o ofere, Alindora Bosch le vorbește despre motivul vizitei lor în Orașul din Alsacia. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa care dădea spre dormitor. În depărtare se auzeau vagoanele Stadtbahn-ului, cu zornăitul lui regulat, urmate de respirația mea rapidă, sacadată, nu tocmai maiestuoasă. Tâmplele Înfierbântate Îmi zvâcneau și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mare râsul și Întru totul nesănătoasă. Am spart de-acum, cu istoria mea ca nuca-n perete, cele două urechi negrăit de fine ale doctorului Montenegro. Acest Phoenix al investigației detective nu dă greș, la fel ca broasca-țestoasă, dar e maiestuos și mocăit ca un observator astronomic tăinuit de mai mare dragul În nisipurile deșertului sterp. Se zice - și pe bună dreptate - că, pentru a nu rătăci un bob de orez, nu-i nici pe departe prea mult să ai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
O ședință de consiliere cromatică privind toaleta pentru călătoria de nuntă? Adevărul ar fi putut s-o șocheze chiar și pe Stevie. De fapt, o să aflu care dintre ei doi este tatăl. Clinica Windover avea una din acele fațade rococo maiestuoase, plină de balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ni se alăture. Cu o coafură atipică, o vâltoare de păr argintiu din care se decupa, cu tușe fine, un chip distins și sever, o femeie în vârstă, dreaptă și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei revărsate sub falduri, sub basmaua care îi acoperă regulamentar părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curba de efort intelectual atinge valori maxime, se-nșeală. Păi, profesorul de servici e director atunci...” “Dar directorul?...” întreabă o voce rămasă neidentificată din sală. “Directorul are și alte treburi, mai tu o ședință, mai ... altceva...” V.4. ... Jupiter! Acordurile maiestuoase ale muzicii mozartiene îmi inundă sufletul. Zeul e, parcă, mai altfel aici. Sigur, la fel de puternic, de măreț, însă mai pământean, mai uman. Ai crede că Wolfgang Amadeus Mozart l-a surprins exact în momentele sale de supremă slăbiciune. Sau de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am descoperit-o pe Natalia. Mi-am dorit să o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele colege de grădiniță, Natalia tăcea cu o gravitate blondă care friza suferința. Venea îmbrăcată în rochițe drăguțe și își ocupa maiestuos locul la periferia jocurilor noastre, observându-ne din spatele cearcănelor ei, ce trădau fie o maturitate precoce, fie prezența viermilor intestinali. În anul în care Natalia a respirat și a mișunat grațios în preajma mea, n-am găsit nici un prilej să leg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
auzi pășind greoi și încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai prudent. De fapt ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urma să fie conducătoarea corului. Maică Doamne! Câțiva alți răsculați în perspectivă își exprimară, cu vorbe mai buruienoase, aceeași curiozitate în privința petelor de pe cearșaf. — Acum liniște, spuse Ignatius, bătând puternic cu piciorul în masă. Vă rog! Două dintre cele mai maiestuoase femei de aici vor purta acest drapel când vom mărșălui spre birou. — Nu pun eu mâna p-așa ceva, se împotrivi o femeie. — Liniște! spuse furios Ignatius. Încep să bănuiesc că voi de fapt nu meritați să luptați pentru această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mic care a fost martirizat de evrei. Myrna apăruse la o cruce de barieră, purtând o placardă pe care scria: CONGRESUL NON-VIOLENT PENTRU CEI LIPSIȚI DE VIAȚĂ SEXUALĂ și începuse să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]