940 matches
-
pas. De exemplu, Harold Laski avea reputația de a fi "cam amator de aventuri sentimentale" (Eastwood 1977:159); biograful său, Kingsley Martin (1953:51) spune că poveștile lui Laski "nu erau în totalitate adevărate, însă nici complet false și niciodată malițioase". Totuși, Martin admite că "mulți l-ar fi numit mincinos și șarlatan dacă ar fi avut ocazia". Samuel Johnson (1963: 363) ar fi numit cu siguranță poveștile lui Laski "Minciuna Vanității" și ar fi interesant de știut dacă reputația sa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării, simulând condescendența prin performative și prescriptive ale bunei-intenții. La un moment dat, adversarului i se oferă stratagemele unei corespondențe familiale reușite, printr-un raționament deplasat și absurd, care se finalizează cu o aluzie malițioasă: "...vei întrebuința, după ce te stabilești la Tekirghiol, procedeul următor: Vei cumpăra cărțile poștale la Movila, și timbrele la Constanța singurul loc unde se găsesc și, după ce vei scri ce ai de scris, te vei furișa până acasă la dumneata, vei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cum ar fi, de pildă, circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imposturii, relei-voințe a adversarului, fie că polemistul recurge, într-o manieră laconică, la simpla prezență a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie, în sfârșit, că glosează ironic sau malițios în marginea ideii sau cuvântului advers inserat, citarea polemică presupune ruptura fragmentului, deci o decontextualizare forțată și introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299. Astfel, când Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fiecare săptămână vorbele și gesturile. Nu ce face artistul este important, ci ce este el" (îi spunea el lui Christian Zervos). Butadă care l-a făcut pe Hegel să surâdă în mormânt. A perceput-o, fără îndoială, ca pe sfârșitul malițios, ultra-romantic, al traiectoriei dematerializante începute în Egipt: oglinda subiectului este subiectul însuși; spiritul recunoaște spiritul în direct; nu mai este nevoie, între ele, de o punere în valoare prin culoare sau pondere. Picasso începea aici o coborâre de la a face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acum sunt construite. Ca și cum și-ar administra o supraviețuire aplicată și atentă. Sfârșitul plăcerii, revenirea soluțiilor tehnice. Repartizat în rezervațiile reglementate și în spațiile verzi, îndepărtat de centrii vieții noastre cotidiene, fotografiat, teoretizat în împărțit, peisajul postmodern este un ecou malițios la "cultura patrimoniului". Cum producțiile erei vizuale sunt considerate improprii să populeze casele și grădinile noastre, arta este și ea repartizată în muzee, obiect al unei atenții propriu-zis ecologice și al unei solicitudini tot mai îngrijorate a puterilor. Totul se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel, mândru, îi șoptește lui Prospero: „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate“, „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!) îi răspunde ducele, admirativ. 191 Acestor zgomote brutale (care, în cazul de mai sus, sunt o replică malițioasă la zgomotele furtunii, tot iluzorie, organizată de el, un fel de sperietură glumeață care să-i facă pe marinari să se bucure și mai tare de mândra stare a corăbiei lor) Ariel le consacră toată priceperea lui, dar marea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întinse, / Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel, mândru, îi șoptește lui Prospero: „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate“, „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!) îi răspunde ducele, admirativ. Acestor zgomote brutale (care, în cazul de mai sus, sunt o replică malițioasă la zgomotele furtunii, tot iluzorie, organizată de el, un fel de sperietură glumeață care să-i facă pe marinari să se bucure și mai tare de mândra stare a corăbiei lor) Ariel le consacră toată priceperea lui, dar marea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Alice în 1843, Alfred în 1844, Helena în 1846, Louise în 1848, Arthur în 1850, Leopold în 1853 și Beatrice în 1857. În cartea sa La Reine Victoria publicată la Paris în 1923, cunoscutul critic și istoric Lytton Strachey remarcă malițios: Cine știe unde s-ar fi oprit Victoria cu numărul copiilor dacă nu s-ar fi îmbolnăvit Albert!"** Împreună cu Albert, reamenajează castelul Windsor, transformă o casă din Osborne, pe insula Wight, într-un veritabil palat în stil italienizant*** și cumpără castelul Balmoral
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la Westminster Abbey în ziua de 12 mai 1937: era ziua planificată pentru încoronarea lui Eduard VIII. Ea nu a fost modificată întrucît toate pregătirile mari fuseseră deja făcute, cu multă cheltuială, iar invitațiile oficiale fuseseră deja acceptate. Unele spirite malițioase vor fi spus că era o ciorbă reîncălzită, amintindu-și poate de versurile din Hamlet: Thrift, thrift, Horatio ! The funeral bak'dmeats / Did coldly furnish forth the marriage tables (Hamlet, I,2). Unul din primele acte ale noului suveran a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
of Lords Act) din 1999. Attlee a scris două cărți, The Will and the Way to Socialism (1935) și The Labour Party in Retrospect (1937). Din aprecierile contemporanilor, am ales doar două, una negativă, una pozitivă: Churchill, cu spiritul lui malițios, a spus despre Attlee: A modest man, who has much to be modest about. Cea pozitivă aparține unui alt fost membru marcant al Partidului Conservator, Sir Christopher Soames, ginerele lui Churchill: A damn good Prime Minister. În măsura în care sondajele de opinie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi nervoase, de la și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot a romanului cea a discrepanței imorale dintre huzurul de care se bucură cățelușa Sibyllei și "viața de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
meșterul Luca, a venit meșterul, cu tovarășii nu era de glumit, o zi întreagă a făcut numai planuri, i s-a spus că poate picta orice în principiu, numai să fie pictat ceva, Chiar și pe Dumnezeu?! a întrebat el malițios, Chiar și pe Dumnezeu, i-a răspuns activistul, dacă-l îmbraci în suman și cu cămașă înflorată și-i mai pui și-o cușmă brumărie! Atmosfera s-a mai destins și meșterul s-a apucat de lucru, eu îmi terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a prins imediat. A picat pe gânduri și, după deliberări, spuse: —Jim Davidson. Acum, să vedem. Des O’Connor... Asta a luat-o pe Joy total pe nepregătite. —...Frank Carson sau... sau... Chubby Brown. Ochii Lisei erau mici și malițioși, în timp ce Joy clipea uimită. După ceva timp de gândire, Joy oftă grav: —Des O’Connor atunci. Nu e chiar atât de rea, îi șopti ea printre dinți lui Ashling în timp ce se așezau. Ted intra primul și, deși se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu am de unde să știu, recunoscu Ashling. I se păruse nepoliticos să întrebe asta. Dar pare foarte drăguț. Chiar normal. Nu l-aș învinovăți, chiar dacă ar bea sau dacă s-ar droga - pare oribil să stai pe străzi. Clodagh scoase malițios buza de jos în afară. — Nu știu unde găsești tu oamenii ăștia. Dar ai grijă, bine? Oricum, vreau să vorbesc cu tine. Am luat o decizie. —Ce este? Treci pe antidepresive? Îl părăsești pe Dylan? —A venit timpul, spuse Clodagh, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intenționase să o critice pe Clodagh. Se gândea doar că abordarea lui mai puțin dură asupra creșterii copiilor o va ajuta. Se simțea neînțeles și foarte rușinat. Mai ales când Molly a întins lingura spre el și i-a spus, malițios: —Mami te urăște! Clodagh urcă scările. Nu avea nici o șansă să facă acea baie lungă și relaxantă pe care o plănuise. Abia dacă avea timp să facă un duș scurt înainte de a se machia. Apoi, plină de grație, își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]