803 matches
-
un plan stupid, demodat. L-am pus pe prietenul Paul, colegul meu de grupă, să-i scrie o scrisoare (ea a ajuns, mai târziu, la Securitate). Învățasem la „Comparată“ cât de devastatoare pot fi efectele unei epistole aranjate; profesoara, o mamaie nebună, cu ochelarii săriți de pe nas, trepida de nervi când venea vorba de Stendhal sau Laclos. Tovarășă Popescu“, zicea scrisoarea, sunteți somată să vă prezentați de urgență la sediul Biroului de Partid de sector, pentru a vă ridica Diploma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tuburile prin care pompam încă aerul. Sunetul dispărea. Plămânii deveneau niște bureți lipicioși, umflați cu materie cleioasă. Apoi apa lua foc. Mă sufocam înainte să dau drumul la robinet. Gol, mă simțeam ridicol, ca la recrutare. Parcă își plimba o mamaie în halat alb rigla pe mine, de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare, un pic strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe Calea Moșilor, la magazinul sătesc din Dolhasca; nu mai există. Lumea nici nu își mai amintește de ele, râde de tine, dacă întrebi. Oamenii scot din buzunare niște șervețele subțiri, neterminate, albe și moi ca hârtia igienică turcească. De la mamaie la copii, și de la țăranul din piață la cucoana care coboară din Land Rover, tot poporul are-un pachețel din care trage șervețelul, ba chiar mai dă și la alții. Nici n-apuci să duci tifonul la nas, că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hârtii mai mici de-o sută de mii, așa că așteptai până luna viitoare, să ți se rotunjească suma). Ți se făcea un serviciu (deși nu-l ceruseși) și, drept urmare, banca îți oprea un comision când apăsai pe butoane, ție, colegului, mamaiei de la țară, în total vreo 400 000 de fraieri cu cataloage, cotizând sistematic din leafă: un mic procent, care dădea o mare sumă, scoasă din buzunarele oamenilor și intrată-n cele ale băncii. Nimeni nu-i întrebase vreodată dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ba de la moartea poetului. Prilej de sărbătoare, cu mici, bere și vată de zahăr: le cumpărai pe toate pe-aleea din spatele falezei. La fel în iulie, când începeau Serbările Tomitane. Oamenii se-adunau pe faleză, cu mic-cu mare, de la mamaie la nepoței, să prindă o acadea sau un balon colorat. Se bucurau frumos, liniștit, organizat. Întotdeauna mă întrebasem cine fusese Tomitan: un voievod? o căpetenie dacă? vreun dregător? un mare preot? Nu scria nicăieri. Trecea repede și vremea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părul de stress. Morticia Adams, de la franceză, venea la ore cu mâna mereu pansată: ba trei degete, ba două, ba unul singur, trimestru după trimestru, o bănuiai că ține un set de lame în poșetă. Despre cele mai în vârstă, „mamaiele“ - cum le spuneau băieții, nici nu putea fi vorba: părul vâslea prin peroxid, rujul curgea dement (puteai să juri că s-a deschis o expoziție Munch), iar pe picioare atârna obosit varicele, în globuri albastre-vișinii. Ajungeau la clase triste, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau așteptate de naivi ca mine. Mișcarea se desfășura lent, consumat, fără vreo direcție precisă. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel dreptate. Mă regăseam în toată istoria asta cinico-siropoasă a lui Paul, parcă și vorbele sunau uneori asemănător. Mă simțisem și eu bătrân și vulnerabil, gata să evadez pe-o altă planetă. Avusesem și eu partea mea de ciocniri cu mamaiele de pe stradă. Iubisem și eu ca un prostănac și mă trezisem la timp (povestea cu fata inspectorului, de care am mai pomenit). Se potriveau multe lucruri. M-am întrebat două lucruri: ce puteam simți citind intimitățile lui Paul? Și-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în care am fi putut descoperi carnea goală și dedesubturile ei. Dar nici cei care făceau almanahurile nu se născuseră ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul: Mișu Leordeanu, medicul veterinar. Lumea a ieșit repede afară, care cu lămpi, care cu torțe, ca pe vremuri. Oamenii au luat iar casele la puricat. „Unde-i bre ăla de bagă mâna-n cur la vaci?“, le întreba pe mamaie șeful jandarmilor. Mamaiele nu-i răspundeau; erau surde sau așa o fi fost pe-acolo obiceiul de Crăciun, să-ți vezi de sarmale și pastramă și să nu intri-n vorbă cu străinii. Pe la miezul nopții, l-au descoperit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
medicul veterinar. Lumea a ieșit repede afară, care cu lămpi, care cu torțe, ca pe vremuri. Oamenii au luat iar casele la puricat. „Unde-i bre ăla de bagă mâna-n cur la vaci?“, le întreba pe mamaie șeful jandarmilor. Mamaiele nu-i răspundeau; erau surde sau așa o fi fost pe-acolo obiceiul de Crăciun, să-ți vezi de sarmale și pastramă și să nu intri-n vorbă cu străinii. Pe la miezul nopții, l-au descoperit în grajdul fermei, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și adrese corecte, nu invenții de roman, cum se obișnuiește azi. Pe unii îi mai găsești și astăzi, dacă suni la ușă. Dar nici unul nu se nimerea. Colecții întregi, telefoane la foști colegi de școală generală, alte ponturi, vizite la mamaie în miez de seară, programări la BCS și la Arhivele Ministerului Învățământului. Nimic. Tipul nu apărea. Parcă mă uitam după Omul Invizibil. Știam și ce caut, dar asta nu se putea spune cu voce tare. Era un episod acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată paza, cel menit s-a Înecat În teica de apă pentru păsări. Un caz special este relatat În basmul [Bunica nu vrea să-și salveze nepoata de la moarte, când Dumnezeu și cu Sf. Petru participă la o nuntă, iar mamaia, mă-sa lu tatăl fetii, refuză să dăruiască douăzeci și cinci de ani nepoatei ei, cea care a fost ursită să moară după cinci zile de la cununie. Dumnezeu, cel care a dorit astfel să-i prelungească viața fetei, conchide: -Ai văzut, Petre
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
1998); În cursul zilei, alde Fekete [= familia lui Istvan Fekete] părăsesc gara și o ia fiecare încotro vede cu ochii, pentru a lucra ocazional pe undeva (EZ, 30.XII.1998); Nouă ne zicea lumea alde Mâtcanu. Eram așa: tataia Mâtcanu, mamaia Tinca, mama, tata, eu și frate-meu mai mare (C. Botoșaru, Alde Mâtcanu, atelier.liternet.ro, 2.IX.2006). Construcția în care nominalul centru este un substantiv comun, nume de rudenie, e și mai rară în limbajul familiar actual, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
scobitoare/o aschilambică/o anorexică de fată, rahitica de Viorica, deshidratatul de Andrei foarte gras/ă: tancul de Ioana, cisterna de fată, buboiu' de Andrei foarte modern/ă: o piesă de fată demodat/ă: expiratul de X, nașpetul de Vasile, mamaia de Sorina, antichitatea/anticul de Claudiu lingușitor/oare: lipitoatoarea/atârnache/cocalarul de X, o mâțâită de fată îngâmfat/ă sau fițos/oasă: arfista/harfista de X, figuranta de Ioana, halatraian de Bogdan, un hapciupalitic de coleg zgârcit/ă: chitrosul de
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cel menit s-a înecat în teica de apă pentru păsări." Un caz special este relatat în basmul [Bunica nu vrea să-și salveze nepoata de la moarte] [Oprișan, IV], când Dumnezeu și cu Sf. Petru participă la o nuntă, iar "mamaia, mă-sa lu tatăl fetii", refuză să dăruiască douăzeci și cinci de ani nepoatei ei, cea care a fost ursită să moară după cinci zile de la cununie. Dumnezeu, cel care a dorit astfel să-i prelungească viața fetei, conchide: "-Ai văzut, Petre
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
efect mare, agitația alienatei, încă un halat vișină putredă, tremur din picioare, un parkinson lîngă ușă, mustăciosul în ochii triști, de la teniși privirea fixă, ce vagon avem? locul 3! vagonul 3, locul 3? dă-o la mine în brațe, trezește, mamaie! da' nu mergi la București, rămîi la tanti? sănătate! copii aveți? am, doamnă, da' copiii mei nu sînt buni! numai la Brașov mai erau atîția cerșetori, ce ai crezut în cuvinte dus este cu ele, tu iar cu caloriferul, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
liniștită! mie nu mi-e tîrșă de matale! bă flăcău, ești bun! dacă nu, zburați ca lămîile! bă, dacă sînteți oameni liniștiți! eu am făcut de patru ori pușcărie, mai fac a cincea oară! băi Maricica, cine-i de serviciu? mamaie, mie mi-i rușine di anii matale, da' sculați pe toată lumea! bre, da' a venit fimeia ceia, a făcut gălăgie! nu-i așa, copilașu'! las' că vă arăt eu! cum o cheamă? mătușa Vasîla, Bogdana, doamnelor, sărut mîna, mamaie! să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
serviciu? mamaie, mie mi-i rușine di anii matale, da' sculați pe toată lumea! bre, da' a venit fimeia ceia, a făcut gălăgie! nu-i așa, copilașu'! las' că vă arăt eu! cum o cheamă? mătușa Vasîla, Bogdana, doamnelor, sărut mîna, mamaie! să trăiți, 'i greu de-a fi om! uite sticla asta, serviți! te rog frumos să-ți vezi de treaba ta, ți-am vorbit frumos, am servit lumea cu un pahar de vin! hai, că mai avem o oră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Franzela, Graziela Franzela, aia a lu' Florin, cu care s-a-nsurat! mă duc la o pronunțare la Pitești, porumbele negre, turle de tablă toate bisericile, asta e casă! din lung pe ulița țigănească din margine, biserici cîmpul pe centre energetice, Leordeni, mamaie, ne-am urcat la locomotivă! pocăită, mamaie, 34 de nepoți, nu sîntem la ortodocși, că n-avem voie să-i omorîm! să vă trăiască, foarte bine, treceți la ortodocși, nici la ortodocși nu e voie! mai umblați și cu bilet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu care s-a-nsurat! mă duc la o pronunțare la Pitești, porumbele negre, turle de tablă toate bisericile, asta e casă! din lung pe ulița țigănească din margine, biserici cîmpul pe centre energetice, Leordeni, mamaie, ne-am urcat la locomotivă! pocăită, mamaie, 34 de nepoți, nu sîntem la ortodocși, că n-avem voie să-i omorîm! să vă trăiască, foarte bine, treceți la ortodocși, nici la ortodocși nu e voie! mai umblați și cu bilet! cinci inși, 6 lei sau la maxi-taxi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
da, „facuritate”. - Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la buzele mele, fa-cul-ta-te. Acum repetă. - Fa-curi-tate, relua Maia și renunțam evident în cele din urmă. Așa s-a întâmplat și cu preluarea cuvântului Maia ce-și are rădăcina în cuvântul „mamaia”, pe care însă bunica l-a „șlefuit” bine, iar noi l-am preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat fac o juxtapunere a ceea ce-mi spunea și cerea bunica : - Mariana mamaie, să nu uiți niciodată ! Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, unde te-ai format, să nu-ți uiți rădăcinile. Și mai spunea bunica un lucru de mare încărcătură spirituală, pe care atunci cu siguranță nu l-am „mestecat” prea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de unde ai plecat, unde te-ai format, să nu-ți uiți rădăcinile. Și mai spunea bunica un lucru de mare încărcătură spirituală, pe care atunci cu siguranță nu l-am „mestecat” prea bine, dar care sintetizează o întreagă filosofie existențială: - Mamaie, va veni și vremea când va trebui să pleci în lume, cu siguranță bunica aceasta cicălitoare nu-ți va mai fi alături, așa că adu-ți aminte în toate momentele vieții tale de ceea ce-ți spun acum : „toți oamenii sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
foc, și mergând de mânuță cu el pe stradă, ce-mi vine în minte, îl întreb: „Mario, tu vezi cum am eu grijă de tine, eu când voi fi bătrână tu o să ai grijă de mine?” Ce mi-a răspuns? „Mamaie, matale ți-ai făcut o plăcere de m-ai crescut și mă crești, eu nu știu dacă am să am tot așa o plăcere!” Și a avut dreptate! L-am crescut 15 ani, cu doi profesori de limba germană și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]