25,569 matches
-
și victima sa aflată într-o lacrimogenă depresie, o secretară excedată de cleptomania bătrînului boss, un sinucigaș fără randament etc. Integral realizat cu o cameră video și un buget minim, Fata care se subestimează al debutantului Blaine Thurier uzează de maniera ciné-vérité pentru a susține pledoaria finală a protagonistei, angrenată fără să vrea într-un șocant de primitiv proces penticostal de exorcizare a diavolului, presupus a se fi cuibărit într-un adolescent ce nu dorește de fapt decît să scape de
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața unui tîrg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtîndu-și frivolitatea prin cîteva localuri și cluburi exclusive, într-un patrulater îngust de cîteva străzi, "Micul Paris"; dincolo de care începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit în diversitatea ei cu caractere
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
reușit cu un simplu Da! spus zeiței Calipso. Dar se situează mereu în afara lui și a determinațiilor, fără a fi pasiv. Pasivitatea nici nu e cu putință. Iar intrînd în luptă cîștigă mereu noi însușiri pentru sine". Trecînd, într-o manieră barocă, dintr-un rol în altul, fiind cînd rob, cînd cerșetor, cînd mincinos sau versatil, Ulise își conservă individualitatea. Nu e duplicitar, nici măcar un actor în sensul obișnuit al termenului, ci un homo ironicus. Dacă într-o primă fază se
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
jocul, epurat de manierisme, al lui George Mihăiță, un jos viu și proaspăt, plin de forță și de nuanțe. La Nottara, dimpotrivă, fiecare actor pare purtat de propria cârmă, de un stil recognoscibil, de ceea ce am putea numi facil ca manieră de a pune în valoare personajul. Aceleași trucuri, aceleași voci, același fel de a face cu ochiul publicului, de a rosti, de a râde sau de a se mira, uneori prea gros și prea în vecinătatea vulgarității, care de altfel
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
pe o izotopie, care poate fi asta, dar poate fi și alta. Aceasta este o convingere profundă a mea. Pe de altă parte, bineînțeles că fiind în intimitatea acestor texte, reflectînd prin însuși actul traducerii la ele, și de o manieră extrem de concretă, dacă se poate spune astfel, pentru că lucrezi într-un material al limbajului, fiind în această intimitate, sigur că am fost stimulată să scriu despre acele texte și am scris despre fiecare. Nu știu dacă există un autor pe
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
anglofon, rămâne foarte populară și aduce, începând chiar cu clasicii genului (precum Dale Carnegie), mari profituri editurilor. După 1990 rețeta a luat și la noi amploare - desigur, într-o covârșitoare proporție sub forma traducerilor. M-am întrebat adesea dacă această manieră how to/ cum să de a scrie le este realmente de vreun folos (dintre cele anunțate) celor care o apreciază și o cumpără. Un răspuns rezonabil ar fi că, dincolo de promisiunea abordării eficiente a problemelor de personalitate și de integrare
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
ori este greu de indentificat, vocea autorului însuși. Putem avea în vedere simetria cititorul model vizavi autorul model, vrând a identifica vocea anonimă care începe povestirea și care la un moment dat se trădează pe sine în text, într-o manieră subtilă. Cititorul model cunoaște regulile jocului, ducând la bun sfârșit această misiune a descoperirii. Despre această voce nu știm nimic sau aproape nimic sau atâta cât se lasă ea să se descopere, este ca o invitație la meditație pornită de la
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
atît mai accentuată cu cît s-au exercitat asupra basarabenilor puternice presiuni deformatoare, deopotrivă cu caracter etnic și cu caracter ideologic. Primele contacte dintre Basarabia și patria-mamă au prezentat un aspect sentimental, într-un cadru în care a predominat festivismul, manieră comodă de-a amîna ori de-a evita abordarea chestiunilor de fond. "Podurile de flori", expresii ale efuziunii populare, regizate, totuși, pînă la un punct, ca și întîlnirile scriitoricești la care s-ar fi pretins o luciditate activă, au rămas
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
mass-media semnifică nu elanul opiniilor proprii, nu descătușarea de prejudecăți, ci o tehnică întortocheată de violentare și de obstrucție venind din partea celui care în fapt se furișează, care se învârte (și rămâne pe loc), care se comportă de o asemenea manieră tocmai pentru că nu are curajul să înfrunte. Pe cine? Ce? Autoritatea, desigur, care îi impune - deși tocmai asta n-ai zice - același respect ca pe vremuri; valorile consacrate împotriva cărora cârtește (în loc să fie). Grobianul român, colocatarul nostru de etaj dintr-
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
aduce vreo dovadă în plus. Dacă am considerat necesar s-o discut în editorialul meu este pentru alt motiv și anume acela că, pe măsură ce sporește numărul paginilor despre sfîrșitul lui Eminescu, problema bolii și morții lui se "clarifică" într-o manieră pe cît de neștiințifică pe atît de vehementă, ajungîndu-se la un fel apodictic de a trata lucrurile, care nu mai admite nuanțe. Caut cu lumînarea în textul din Cronica acele noi dovezi sau măcar noi argumente în favoarea ideii nebune aruncate
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
conștiința de a-și viza obiectul. Datorită numelui, formal!... Departe de a fi o copie, (ceea ce implică o regresie la infinit)... o imagine reclamînd o altă imagine, spre a fi înțeleasă și așa mai departe... - imaginea devine,... atenție!... dimpotrivă, "anume manieră de a anima, de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei diversitate. În corespondență, tonul variază, făcînd să alterneze umilirea, exaltările, curtoazia, autoironia. Citatele pioase și tendința de minimalizare a suferințelor ar risca să devină o manieră, să trezească suspiciuni asupra autenticității lor, dacă nu ar apărea din cînd în cînd și izbucnirile afective, chiar invectivele (lipsite de vulgaritate) care sînt atenuate de scuze doar după ce și-au purtat mesajul. Adesea indignarea estetică e în crescendo: cînd
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
imposibilă în acest spațiu limitat, a unor pasaje mai lungi din aceste scrisori. Oricum, merită observat ce evită și ce exclude în mod consecvent limbajul lor: dușmanii săi principali par a fi vulgaritatea și prostia. E importantă și corespondența dintre maniera stilistică și ideile expuse de autor în repetate rînduri: permisivitatea stilistică se face ecoul unei atitudini generale asupra vieții - făcută din îngăduință, surîs, acceptare a omenescului.
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
preuniversitar cu concluziile și achizițiile cercetărilor lingvistice este comună celor trei lucrări amintite și se manifestă în forme diferite, mai mult sau mai puțin explicite. Reorganizarea în sensul opticii moderne a cunoștințelor de limbă română variază ca amploare și ca manieră de realizare de la o lucrare la alta în funcție de nivelul de instrucție și, evident, de selecția personală a autorilor. În toate cazurile, efortul de a pune de acord didacticul cu evoluția științifică a domeniului este stînjenit de o anumită închistare tradițională
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
atît de universală: generozitatea în dragoste. Bineînțeles nu poate fi uitat meritul actorilor. Akshaye Khanna, băiatul de bani gata, cucerește prin candoarea sa de-a dreptul perversă, rivalul său interpretat de Anil Kapoor încîntă persiflîndu-și înaintașii vestiți cineaști într-o manieră foarte modernă, iar Aishwarya Rai - Misa World 1997 - probează un real și complex talent, nu doar o fascinantă frumusețe. Calitate indusă filmului întreg.
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
au talentul de a povesti simplu despre lucruri complicate. De unde, desigur, te poți întreba până la ce nivel de complexitate vor ajunge totuși cu aceste istorisiri de șemineu (nu presupunem, desigur, că și Fenomenologia spiritului ar putea fi filtrată în aceeași manieră, ori, cum am văzut de curând în cazul lui Jung și al lui Einstein - culme amuzantă a reducționismului intrinsec acestei modalități - ca un volum de benzi desenate cu principalele idei ale respectivilor). Trebuie precizat că Panofsky nu face nici un efort
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
comentați, alcătuind un adevărat manual de estetică '60 ("o campanie pentru lirica românească autentică", precizează autorul într-un Avertisment). Fiecare articol lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar poeziile comentate sunt material exemplificator): vers liber, formulă poetică față de manieră și clișeu, situație poetică, raportarea față de tradiție, inteligența artistică, poezia impersonală, temperamentul liric și inovația, inefabilul, originalitatea, meditația lirică, toate, instrumente obligatorii ale criticii de aproape orice nivel, chiar și după invazia "spiritului științific" al structuralismului, pînă azi. A doua
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
ea însăși conține, în imanența ei, un sîmbure de sacralitate camuflată, cum ar spune Mircea Eliade. Aci entuziasmul lui Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv că suflul divin e apt a se manifesta pe mai multe căi, pe întreaga claviatură a axiologiei noastre. Iar ideile nu sînt totdeauna, în ingeniozitatea lor, "diavolești", analoage buruienilor care invadează un cîmp fertil: Tînjesc după
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mult, că la Bacovia "principalele elemente de stilistică simbolistă și mai larg modernistă, recte simbolul și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de stilistică simbolistă și mai larg modernistă, recte simbolul și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
retrospectiv, un simplu truc al cărui rost este de a nu dezamăgi cititoarele, sau de a nu-și deconspira prea ușor propriile afiliații ideologice. A treia femeie rămîne, însă, o carte extrem de interesantă, exemplară chiar în felul ei, în măsura în care ilustrează maniera în care un autor bărbat înțelege să abordeze o temă care de cîteva decenii încoace e socotită drept privilegiul femeilor. Capitolele despre sex, iubire și seducție, ori cele din a doua parte a volumului, alcătuite sub forma unui mini-istoric al
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
pe mâine e un volum de versuri apărut la Editura Vinea care îi adăpostește între copertele sale pe Traian Coșovei, un optzecist cunoscut, și pe un tânăr nouăzecist încă indecis, pe nume Dan Mircea Cipariu. Formula aceasta de publicare, în maniera anilor '80 face cartea interesantă ca substanță, dar și atrage atenția asupra diferențelor de stil și nu în ultimul rând de experiența poetică între cei doi autori, evidentă mai ales în repetițiile uneori redundante din poemele tânărului nouăzecist. Totuși Dan
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
de roluri, "nașii" fiind "miri", "mirii" - "martori" și așa mai departe. Este vorba, deci, de personaje interșanjabile, a căror identitate nu contează. Sentimentul relativității oricărei opinii este agravat de practicarea fără măsură a jocurilor de cuvinte. Personajele compun fraze în maniera în care ar face-o niște calculatoare stricate. Serii de paronime revărsate în cascadă alcătuiesc o comedie - de o mare expresivitate - a limbajului inutil, a falsei comunicări: "MEDA: Dansul, ca strigăt al fizicului și metafizicului. PEIA: Un dans egal un
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
elevată, Milena, și un muncitor de pe un șantier, Manu. Prin atmosferă, romanul aduce aminte de Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, dar și de Magicianul lui Fowles, iubirea romantică fiind multiplicată de jocul de oglinzi al referințelor livrești, în manieră postmodernă. Deși aduce în prim-plan aceleași personaje principale, scenariul cinematografic este cu totul altceva. Milena are acum statutul unei scriitoare dizidente, pe care o supraveghează îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]