43,516 matches
-
și-au susținut teze de doctorat în Occident. Da, dar numai o mică parte a lor a continuat să publice în Occident, după întoarcerea în țară. Până și în domeniul matematicii, aparent cu vocația internațională cea mai clară, s-a manifestat acest fenomen. Ulterior, cu venirea comunismului, desigur că ruptura s-a agravat. Dar acum, la 17 ani de la căderea comunismului, se observă un reviriment? Schimbarea în bine este încă foarte timidă. Prejudecata imposibilității publicării studiilor românești în marile reviste și
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
cu lumea este slabă. Interesul pentru trecut este mai mare decât interesul pentru prezent. Revistele de cultură, cu câteva excepții remarcabile, urmează același pattern. Drept rezultat, editurile românești (poate cu vreo două excepții pe care nu le cunosc) nu prea manifestă interes pentru colaborarea cu edituri occidentale (așa cum fac în mod intens polonezii, ungurii și cehii, poate că acum și bulgarii) sau pentru publicarea în limbi internaționale. Legătura lor cu lumea este slabă, reducându-se în principal la prezența unor cărți
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
evidență a rolului esențial al metaforei și al metonimiei în limbajul științific, inclusiv în componenta sa artificială. Cât depinde un autor talentat de firul istoric al scriitorilor dinaintea lui? Cred că această dependență este esențială, dar în mare măsură se manifestă de o manieră implicită și indirectă. Unii cred că nu se pune problema dependenței de un autor pe care nu l-ai citit; este o naivitate. Dar este o mare diferență între un scriitor cult, care poate monitoriza o parte
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
de care dă dovadă Rosa Grădinaru. Resentimentele și exagerările lipsesc, tonul rămânând sobru chiar și atunci când sunt povestite momente dramatice. Din păcate, nu toate articolele din revistă au tonul reținut al acestei mărturii. Pe alocuri, indignarea împotriva regimului comunist se manifestă prin fraze patetice, de genul "așa de strâmtă era judecata acestei specii din ordinul primatelor care nu vedea decât sânge și oameni schilodiți, fără să se gândească și la un mâine care este permanent..." (Cicerone Ionițoiu, p.31). Dubioasă este
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
forma... Pledoaria pro-cronică a lui Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care-o urmează e cea a depistării și încercuirii atente a unor nuclee ale creațiilor ajunse în
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
așa au fost vremurile; există o culpă generală, susține delatorul, deoarece senatul în întregime s-a complăcut în sclavie, care va să zică, din punctul său de vedere, acțiunea care conduce la condamnarea la moarte a unui senator este moral identică cu apatia manifestată de senat; iar, pentru el, Eprius Marcellus, prietenia cu Nero a fost la fel de periculoasă ca pentru alții inimiciția principelui, adică se poate spune că a fost victimă. Tensiunile erau mari în senatul roman după revoluția care l-a răsturnat pe
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
interioară așa cum nu putem face soarele să apună atunci când vrem noi. Haideți Însă să ne transformăm rațiunea, haideți să o facem pe aceasta să devină prietenul nostru. Împreună cu instinctele, Îmbogățindu-le pe acestea din urmă și ajutându-le să se manifeste, rațiunea se va integra Într-o ființă plenară, o ființă care se va lăsa mânată de fericire și Își va găsi Împlinirea În ea... Doar atunci vom descoperi ce Înseamnă cu adevărat umanitatea din noi, doar atunci vom putea Închide
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Minister Public În care Îmbrățișându-se puncte de vedere ale politicii penale a defunctei RSR, aproape totul este secret, netransparent fata de părțile vătămate, fata de victime, Minister Public În care cei chemați să apere drepturile omului și interesul general manifesta un dispreț nemaiîntâlnit În Uniunea Europeana, fata de drepturile și libertățile omului, un dezinteres cras generator de neîncrederea publicului În instituția judiciară. Cu aceasta ocazie, s-a putut observa disprețul agenților Statului Român fata de drepturile procesuale, fata de sănătatea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
iar parfumul rămas în baie după folosirea scaunului de la toaletă nu seamănă cu cel al florilor proaspete), imixtiunile părinților în viața cuplului sunt tot mai grotești și mai greu de suportat, bolile mai vechi sau mai noi ajung să se manifeste în toată splendoarea lor. Soția este atinsă tot mai des de atacuri de panică, devine cvasi-handicapată, nu mai poate ieși pe stradă, trebuie să fie însoțită chiar și în cabina de w.c. Doctorii ridică neputincioși din umeri, frustrările devin maxime
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
serafimi, sau asupra oamenilor, deosebindu-i pe sfinți de păcătoși? Și oare pot folosi aceeași schemă ca să explic de ce Dumnezeu, fiind unul ca ființă, este totuși trei ca persoană? Cum pot gîndi cele trei persoane în care ființa dumnezeiască se manifestă? Ca specii particulare ale unui gen mai mare căruia îi spun Dumnezeu? Dacă da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de cea a Fiului, sau de cea a Sfîntului Duh? Și, pe deasupra, dacă spun că Fiul e o
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Considerați deci că universitarii noștri ar trebui să treacă prin acest îpurgatoriu' pentru a-și valida lucrările ? Ideea care se află la originea actualului sistem internațional de monitorizare a cercetării este aceea a evaluării ei după impactul pe care îl manifestă. O imensă parte a ceea ce se publică nu este citită de nimeni. Mulți sunt cei care cred că au ceva de spus, puțini cei care sunt pregătiți să le acorde atenție. Pentru a ajunge la potențialii cititori avizați, trebuie să
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
vibrațiile: Matteo Sellas, Jacob Stadler, Jaques Dumesnil, Joachim Tielke, Jacob Hess, Christoph Koch, Johann Christian Hofmann. Și tot aici am auzit suspinul interior a două nestemate "Stradivari", puse probabil să vegheze la liniștea suratelor aflate în imposibilitatea de a se manifesta. Ca să nu mai vorbesc de lira da gamba construită de Gasparo da Salo, de viorile Gurnieri sau Amati, de un pochette violon din secolul 18, bun de pus în buzunarul de la pantalon, de un quinton (strămoș al violei) cu cinci
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
luată la ochi de profesori. Câteva luni mai târziu (avea doar șaisprezece ani!) e zvârlită în închisoare. Motivele n-au de-a face, direct, cu "zeama de varză": eleva avusese imprudenta idee de a strecura în cutiile poștale ale vecinilor manifeste împotriva lui Stalin. Indirect, însă, au de-a face: în urma denunțului din ziar, Ioana Maria devenise pentru establishment un dușman periculos. O "mătrăgună" care, nu-i așa, trebuia stârpită! Întrebarea pe care-o pun este următoarea: a făcut respectivul gazetar
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
mărturisit că tocmai în acest scop ai fost adus în lume: să scrii". S-ar zice că e o împlinire a vieții, un finish triumfător al ei. Dar nu e deloc așa. Creația se află la antipodul existenței ca atare, manifestându-se în punerea în paranteză, secătuirea, sacrificarea acesteia. A fi artist înseamnă a avea curajul de a-ți jertfi condiția de om. Ceea ce e de presupus că destui autori simt difuz, autoarea Călcâiului vulnerabil afirmă peremptoriu: "Scrii, fiindcă, pentru a
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar la un pas de trădare și de erezie, ca din mijlocul unui carnagiu simbolic în plină desfășurare, dinlăuntrul unei ostilități neobosite față de lumea în care trăim, cineva, cu o sensibilitate și cu o psihologie de
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de ambii parteneri. Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență ulterioară a narațiunii. E posibil ca iubiții să rămînă totuși împreună, fiecare cu alte dorințe, amîndoi cu vise diferite. Chiar dacă licornul va decide să rămînă în
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață recognoscibilă, ego-grafii manipulează - într-un crescendo isteric - gustul public către teritorii de interes în care se revelează adevărata calitate a scrisului individual.
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
noastră proprie, avem matrici stilistice diferite. între noi există un mare gol. Aștept să vină un nou poet care să umple acest gol și care să reprezinte o linie mediană între noi". Propoziții verosimile. Animozitățile însă nu întîrzie a se manifesta, în pofida firitiselilor mutuale. Nu fără temei, Ovidiu Papadima e de părere că un măr al discordiei l-a putut reprezenta atracția comună a celor doi scriitori față de Domnița Gherghinescu-Vania, cea care pentru Blaga era "Domnița din țara bîrsană", iar pentru
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Președintele a făcut un gest simbolic pentru foștii revoluționari. An de an se fac activități de comemorare, tocmai pentru a evidenția și la nivel social importantă celor din opoziție. A. R.: Există astăzi grupuri în rândul tinerilor germani care ar manifestă interes pentru valorile regimului comunist. Dacă da, care ar fi rolul lor în context european? R. G.: Experiențele din Germania au dus la faptul că nu a existat o grupare care să-și dorească o întoarcere către partidul comunist. Chiar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum au fost epurările din anii 1934-1938 care au vizat membrii de partid. O altă concretizare a fricii a fost atenția tot mai
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar oscilația, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei dintre subiect și obiect, cu instituiri și clarificări analitice și sintetice. Alături de aceste „semne”, deseori diminesiunea poematicului s-a manifestat la suprafață, dar din rigoare critică (și pudoare), Marian Barbu i-a pus și i-a ținut „rezultatele” prea mult timp în spatele „ușii secrete” a creației sale. O primă izbucnire, deschidere a ușii, are loc la patruzeci de ani, cănd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
inteligenți sau mai puțin inteligenți, mai cultivați sau mai puțin cultivați, dar toți insolenți și cinici. Acum cațiva ani, când echipa de fotbal a României a învins-o pe aceea a SUA și când tineri exaltați (băieți și fete) își manifestau bucuria țopăind pe mașinile din parcări și urinând pe parbrizele lor, am văzut în spatele Teatrului Național o scenă greu de uitat. Mai mulți huligani îi înconjuraseră pe doi bătrâni, probabil soț și soție, care ieșiseră la plimbare, și îi biciuiau
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
grimasele care agitau figurile celor din preajmă pe când era copil. Nu simțea nevoia de a-i micșora pe oameni. Dimpotrivă, după cum am mai spus-o, era plin de indulgență, deși, de fapt, prefera să n-aibă ocazia să și o manifeste. Nu-i plăcea să comenteze defectele altora. În cel mai rău caz, putea expedia o discuție despre cineva printr-un succint "nu-i genul meu". Dacă totuși, încolțit de evidențe, își exprima opiniile negative - era departe de a fi lipsit
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]