704 matches
-
naționale, se observă rădăcinile sistemului de partide constituit după mai multe alegeri parlamentare și locale, dar și o discretă articulare a societății civile și o evoluție a legitimității instituțiilor. În schimb, Lituania este singurul caz în care un design instituțional manipulator, combinat cu un sistem de partide oarecum instabil și mai puțin structurat, stimulat puternic de Uniunea Europeană, au plasat instituțiile în centrul procesului de consolidare. Se confirmă, așadar, caracterul statal al procesului global de consolidare. Estonia, Letonia și Slovacia prezintă procese
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia Model de elită Bulgaria (?) Prin intermediul instituțiilor Statal Lituania Reglementat Polonia Ungaria România În Polonia, Ungaria și România modelul manipulator pare a fi elementul cheie al consolidării. Se evidențiază un proces controlat (sau mai bine-zis "reglementat") de către instituțiile guvernamentale. Liderii și partidele au un anumit rol, poate chiar unul proeminent, în cadrul modelelor instituționale. Figura 5.3 prezintă o sinteză a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de a te juca cu elementele psihologice pentru a conduce o masă de oameni într-o direcție aleasă" nu-l mulțumește pe Robert Buron, care contestă că politica ar fi doar atît, însă, "în măsura în care este, practica sa azi implică din partea manipulatorului de mase o cunoaștere obiectivă a omului și a celor trei creiere ale sale, pentru a avea o șansă de reușită". Buron crede că, în cadrul democrației, politicianul se adresează creierului "limbic", ce controlează memoria și afectivitatea, mai degrabă decît reacției
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para o lovitură dacă e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de elogii și palme, astfel încît liniștea și siguranța să nu fie niciodată dobîndite pe deplin, nimeni să nu se simtă la adăpost de o răsturnare subită de situație. Incertitudinea și lipsa de sens a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale acestui furnicar, capitală a simulacrului și a copiei, creuzet efervescent în care milionarii, mafioții, clasa de mijloc și nenumărații săraci își trăiesc fiecare pasiunile, crizele, rătăcirile. Peste toate aceste traficuri, frămîntări sociale și melancolii particulare tronează Lan, misteriosul magnat manipulator și seducător, ce ascunde în turnul hotelului său un secret imens. La propriu... Cu acea energie inspiratoare și evocatoare care frapează de la primele fraze, și care a devenit label-ul său, Patrick Grainville creează și desface o lume senzuală și haotică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
jocului, dar mai ales din sfîșietoarea acceptare a unei fata lități: imposibilitatea de a crede altfel decît rupîndu-și gîtul. O constantă, una singură, de la început pînă la sfîrșit: Cioran a fost întotdeauna mult mai mult decît un abil creator și manipulator de paradoxuri, le-a trăit, le-a respirat din nevoia de a găsi mijlocul de a face să coincidă, fără fuziune, o idee și contrariul său, ipseitatea și alteritatea. Primul său eseu, Pe culmile disperării, chinuit, exploziv, extremist, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să scriu despre autorii cu care am afinități. Este indecent. Înseamnă a vorbi despre sine într-un mod abia deghizat. Dar jocul acesta nu păcălește pe nimeni. (C) Nici Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este modalitatea principală de a intra în comuniune cu celălalt - ne sugerează necesitatea unei analize drastice a construcțiilor discursive cu care venim în contact. Aceasta, pentru a nu ne lăsa prinși sau seduși de producții discursive goale de conținut cognitiv, manipulatorii, de „limbi de lemn” tot mai prezente pe „piața discursivă”. Teza de bază, a încercării de față, este următoarea: un discurs bine format constituie un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de mascare a limbajului), că poți vorbi fără să manipulezi (deși unii autori au manipularea înscrisă în spirit și astfel și în propriul discurs). Faptul că manipularea și limbajul natural nu fac “casă bună” împreună reiese și din situația că manipulatorii, neputându-se sluji de limbajul natural așa cum este el, adică netrunchiat, și au instituit, pentru a-și atinge scopurile machiavelice, încetul cu încetul, un limbaj ajutător, care e, de fapt, limbajul natural trunchiat, ciopârțit și folosit impropriu, și care va
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
proiecția sa), așa cum el are nevoie de a mea"301 de unde rezultă că la nivelul scriiturii atât autorul, cât și lectorul devin simple funcții discursive. În jocul postmodern se mai poate încă vedea în scriitor un agent provocator și chiar manipulator al receptorului, dar în condiții textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este încă o dată relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale: simultan cu "detronarea fastuoasă" a autorității și a gândirii centrate se reînnoiește, la un alt nivel și sub o altă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în considerare faptul că seducția și manipularea presupun, în esență, acțiunea asupra celuilalt, se urmărește obținerea răspunsului la întrebarea: Pot fi considerate seducția și manipularea tipuri de performanță discursivă sau doar limite ale unui discurs? Poate fi considerat seducătorul "Marele Manipulator", din moment ce creează o rețea în jurul subiectului seducerii? Utilizând trăsăturile manipulării descrise anterior, s-ar putea interpreta seducția ca pe o formă a manipulării? Herman Parret răspunde negativ acestor întrebări, el fiind, de altfel, nemulțumit de opinia lui Greimas și Courtés
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar nu celor contractuale; c) seducția poate fi global mărturisibilă, spre deosebire de manipulare, care nu poate fi în nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită un proces de desubiectivizare. Parret adoptă perspectiva baudrillardiană conform căreia seducția este în afara oricăror argumentări, dar sub incidența unei așa-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
majoră este aceea că astăzi ,,jocul magic" are loc în spațiul virtual al calculatorului, Internetului, Facebook-ului și în cel al rețelelor de socializare. Operatorul este în esență unul și același: magicianul. În timpurile premoderne, până la Reforma protestantă, el era un manipulator relativ discret al erosului și al fantasmelor produse de corpul subtil al omului. Astăzi, în plină postmodernitate, magicianul nu a dispărut. S-a camuflat discret într-un respectat expert al relațiilor interumane. ,,Magicianul se ocupă astăzi cu relațiile publice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sau sub imperiul unei forțe în care toate aceste motive să se fi amestecat într-un dozaj mai mult sau mai puțin egal - ci pur și simplu în virtutea unei energii mute și surde, ce se manifesta spontan. Era doar un manipulator al acestei energii; creierul - dacă va fi avut vreodată așa ceva - i se scursese desigur de mult în mușchii degetelor. Semăna cu unul dintre acele obiecte absurde, însă totuși extrem de folositoare, multum in parvo, fabricate la Sheffield, sub forma - cam excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de scenete cinic-mincinoase, totu-i să mergă dopajul. Dar cum, ne întrebăm, după '89, populațiile acestea carpato-danubiano-pontice nu s-au trezit, nu s-au dezmeticit, nu-și dau seama că sînt, în continuare, duse de nas? Răspunsul îl au tot manipulatorii. Eu știu bine că au de-a face, încă multă vreme de-acum încolo, cu soiul de profitabil melanj: ignoranță, obediență, lehamite, șiretenie, atît de operativ în durată pentru individul de-aici, de la răscrucea imperiilor. De care însă nici o forță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu mîini mici și lucioase, de barbugii, blazonate cu epoleți ascunși, adresat celor din diasporă. Nu "tutulor", ci numai "trădătorilor de țară", a căror limbă iute, neiertătoare, ajungea, pe unde scurte, exact unde trebuia. Limbă pe cît de incomodă pentru manipulatorii cu ochi albaștri, pe atît de stenică pentru imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conștiință, procedează oare și ai noștri tineri similar? Se fac ei a nu vedea mizerabila prelată sub care se mișcă? Au posibilitatea s-o vopsească mai atrăgător? Nu. În afara unei categorii (din păcate, din ce în ce mai proliferantă), deși află rosturile în umbra manipulatorilor de vîrsta babacilor, restul populației tinere/ foarte tinere e total insensibilă al componenta politică. Dacă nu ține neapărat să se salveze într-o Canadă Eldorado, atunci această populație crudă își scenarizează aici viața zilnică (dar mai ales cea noctrună), într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și el o deplasare vizibilă spre modelul coparticipării. Sociologul începe să se facă tot mai mult purtătorul unor valori globale, în contrast cu valorile sectoriale ale subsistemelor, să fie tot mai prudent în ceea ce privește posibilitatea de a fi transformat în instrument manipulat și manipulator al sistemului client. O situație specială o prezintă sociologul inclus într-un sistem particular camembru al său. Este situația, de exemplu, a sociologului de întreprindere. În acestcaz, el este integrat ierarhic, autonomia sa fiind substanțial diminuată în raport cu cea a sociologului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În condițiile producerii fenomenului de globalizare s-a impus modificarea comportamentului statului În cadrul tuturor acestor ipostaze sub care statul se implică În societate. Se consideră, În acest sens, că rolul său de regulator s-a transformat mai degrabă Într-unul manipulator, dat fiind faptul că multe din aspectele ce intrau sub autoritatea statului au devenit preocupări internaționale. Astfel, dreptul de copyright, sistemul evitării dublei impuneri, liberalizarea fluxurilor comerciale și financiare sunt În mare parte reglementate la nivel 428 internațional, statului revenindu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și nu s-au stabilit etapele și articulațiile. Strategia lui este să persifleze, să mineze inițiativele, să intimideze, Într-un cuvânt să descalifice. Sirota consideră „descalificarea nihilistă sau perversă” un comportament de uzurpator contra demnității umane, iar pe inițiator un manipulator al unei „ideologii fără scrupule”. Atacul vizează diferite categorii de actori sociali, pe purtătorii unui curent de gândire, pe membrii unui grup etnic, este Îndreptat contra celor care reprezintă o competență profesională sau o valoare umană recunoscută. Arta descalificării se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trebuia să tipărească și să distribuie buletinele de vot imprimate cu întrebarea cu privire la alegerea președintelui, care până la urmă nu a mai apărut deloc (Deegan-Krause, 2006: 52-57). Aceste schimbări de poziție sugerează că Mečiar a folosit mecanismele plebiscitare într-o manieră manipulatoare, accentuându-le importanța doar atunci când avea nevoie de ele pentru a-și atinge scopurile politice și respingându-le atunci când acestea îi limitau puterea. De fapt, combinația de naționalism și populism a lui Mečiar era o formă de împotrivire pe viață
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pozitive la ceilalți; complimentele trebuie să fie sincere. In cadrul grupurilor de inițiere nu se lucrează decât cu complimente corecte, veridice și elaborate de cel care le face. Viața cotidiană te obligă să faci și complimente vagi, fără conținut sau manipulatoare, prea dificil să fie lucrate în timpul primelor întâlniri ale unui grup de inițiere. Jocuri de rol Terapeuții pot utiliza tehnica jocurilor de rol pozitive circulare care constă, pentru fiecare participant, în a face un compliment precis unui alt participant la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
moment aparte în cadrul acesteia. In afară de domeniile importante ale afirmării de sine, care au fost prezentate în lucrare, pentru unii pacienți sunt utile și alte teme: - cum să faci față agresivității; - cum să-ți susții părerea; - cum să faci față manipulatorilor; - cum să faci să tacă vocea ta critică interioară; - cum să identifici dezacordurile... Terapia tinde, în mod natural, să ajute pacientul să aplice afirmarea de sine propriei sale persoane: este vorba despre afirmarea autentică a sinelui, care permite dezvoltarea acceptării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]