1,979 matches
-
și spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic." 20. Acan a răspuns lui Iosua, și a zis: "Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel și iată ce am făcut. 21. Am văzut în pradă o manta frumoasă de Șinear, două sute de sicli de argint, și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, și le-am luat; iată, sunt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, și argintul este pus sub ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
sub ele. 23. Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua și tuturor copiilor lui Israel, și le-au pus înaintea Domnului. 24. Iosua și tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui; și i-au suit în valea Acor. 25. Iosua a zis: "Pentru ce ne-ai nenorocit? Și pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
fost făcută din piele de miel, ci dintr-o stofă moale, deoarece înfățișează creți și ia prea exact forma capului ce acoperă. Corpul era îmbrăcat cu o tunică lungă până la genunchi si încinsă peste brâu, iar pe deasupra era aruncată o manta fără mâneci, prinsă pe umăr cu o agrafă. Atât Geții cât și Dacii purtau bărbi pline și după cum se vede nu se tundeau nici se grijau mai niciodată, pentru care îi și numește Ovidiu neîngrijiți, netunși și zburliți.» Părul îl
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
strâmt și încrețit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor; acoperirea corpului se face cu cămașa, care deși seamănă cu tunica internă a Dacilor, nu are nimic caracteristic; pe deasupra însă țăranii români poartă bondița, cojocul sau sumanul iar nu mantaua dacă. Căciula nu seamănă pe de altă parte întru nimic cu acel fes fără ciucur al Dacilor. Brâul de curea lat și împodobit cu alămuri este pe de altă parte străin îmbrăcămintei străbunilor noștri, precum nu se află la ei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
asta?“ în timp ce Thaw aștepta să fie invitat și se întreba de ce Aitken Drummond era întotdeauna invitat. Aitken Drummond nu făcea parte din grup. Avea peste un metru nouăzeci și era îmbrăcat de obicei în pantaloni verzi de vatman, fular și manta de armată. Pielea oacheșă, nasul mare și coroiat, ochii mici și scînteietori, părul negru cîrlionțat și barba ascuțită făceau parte din imaginea populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste fund cu palma ei lată, de croitoreasă. Porni înainte și constată în curând că îmbrăcămintea îl strângea peste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar nu îi zărea decât ochii printre ramurile de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privea Și pe scări se cobora, La Doncilă că mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre cal încăleca Și pe poartă că eșea, Și pe uliță mergea, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-vă, și eu pân atuncea m-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-odată laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce și-o așternuse. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de nu rămâneau decât oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca și ea calea luminoasă ce ducea în lună. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei. Apoi ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. În aerul nopții Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi învălindu-se în mantaua, ce i-o țesuse din raze de lună, se culcă să doarmă în patul de flori. Împărăteasa se culcă și ea lângă el și visă în vis, că maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineții și i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă mir ce ți-am stricat (lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește Poate spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
același surâs glacial, Sponsz îl conduce pe Olrik, prin succesiunea de culoare ce pare fără de sfârșit, prin camere în care se pot vedea tablourile luminate de becuri și populate de manete cauciucate, către o încăpere în care câțiva ingineri în mantale negre și având pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerîndu-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de seară, indiferent în ce parte îl împingea Fortuna. Ședea concentrat în întunericul sălii Prytania, la numai câteva rânduri depărtare de ecran, trupul lui umplând bine scaunul și revărsându-se și pe celelalte două alăturate. Pe locul din dreapta își pusese mantaua, trei pachețele de Milky Way și două pungi suplimentare cu floricele de porumb, închise bine la gură, ca floricelele să rămână calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga începută. Unul dintre filme părea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era un semn neîndoielnic că venea apocalipsa. — Tată, s-a Întâmplat ceva? Barsam Tchakhmakhchian a tăcut, lovit de durerea grea a unei amintiri din copilărie care se ivise parcă de nicăieri. Pe când era copil, În fiecare an un bărbat cu manta neagră și pălărie țuguiată, de culoare Închisă trecea prin cartierul lor, mergând din ușă-n ușă Împreună cu diaconul bisericii din zonă. Era un preot din vechea țară ce căuta băieți tineri și deștepți pe care să-i ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dovedi a fi o cheie. Singură nu avea nici o valoare. Dar cine putea ști ce comori ar putea să deschidă? O puse alături de pachetul de cărți în buzunarul ascuns între faldurile rochiei. Mâna îi săpa acum în buzunarul interior al mantalei și îi pipăia conținutul. Sunt două lucruri, judecă ea, cam de aceeași mărime, unul moale și din hârtie, celălalt tare. Îl scoase afară pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și nesigilat. În plic se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
auzi? Să nu-l atingi? Să nu atingi nimic. ă Cine este, domnule? Salitov îi ignoră întrebarea din nou. ă N-am mai văzut un mort până acum, domnule, spuse Ptițin mirat și cu ochii holbați. Observând o umflătură în mantaua mare a cadavrului, Salitov se apropie și încercă să o dezvelească. ă Așadar. Se pare că avem de a face cu omor aici până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Ei bine, permiteți-mi să îl întreb pe locotenetul Salitov. Ai observat ceva la spatele hainei când l-ai tăiat jos? ă Da, avea niște urme negre, spuse Salitov. De ulei, cred. ă Desigur. Urme de ulei pe spatele mantalei. Dar în față? ă Nici urmă de ulei, se aventură Nicodim Fomici. ă Pe mine nu mă nedumerește lipsa petelor de ulei. Ci... ă Lipsa sângelui! strigă Salitov. ă Întocmai. și chiar dacă el ar fi criminalul, starea hainelor în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Lipsa sângelui! strigă Salitov. ă Întocmai. și chiar dacă el ar fi criminalul, starea hainelor în față mă face să cred că nu l-a ucis pe pitic imediat înainte de a se sinucide. Cel puțin nu cu securea. Absența sângelui de pe mantaua bătrânului soldat este într-adevăr uimitoare, dacă ar fi să acceptăm evidnțele pe care scena de față intenționează să ni le ofere. ă Bineînțeles că nu l-a omorât pe picitc cu puțin înainte de a se omorî pe sine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]