2,098 matches
-
deja roadele atîtor ani de muncă. Cel mai răsărit dintre toți era de departe cel numit M... Există anumite secrete care nu trebuie divulgate, există nume care înseamnă ceva pentru cei apropiați și pentru vecini; prin urmare, voi acoperi cu mantia anonimatului identitatea omului cunoscut ca M... Este suficient să-i spunem Oțel, pentru că asta era porecla cuiva care-l cunoștea bine. Pe vremea aceea, Oțel era coleg de cameră cu un tip pe nume L... Mai tîrziu, mult mai târziu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
-bRZXG0fI5k Plutesc, plutesc, inerție... Plutesc, plutesc în derivă, Nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva Și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr Și mă topesc
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
2015 Toate Articolele Autorului Dorință Aș vrea ca tinerețea să vină înapoi, să fiu puternic, plin de prospețime, gândul să aibă iarăși zglobie agerime, iar trupul să-l simt sprinten și vioi. Dau corpu-acesta care prea mult a obosit, o mantie de molii ciuruită, pe unul cu vigoarea în el nepotolită, arzând de patimi și dezlănțuit. Cer asta fiindcă-n mine simt sufletul la fel ca-n anii când de-abia plecam în lume, gata oricând ca altă menire să-și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
văd uneori, cănd sânul tău se dezbrăca de plajă și se cufunda în valuri. (ELEGIA 37) Detașarea de realitate îi dă acesteia, realității, un suav sens poetic, pentru că poetul nu are timp să bată cîmpia inundată de mărăcini, el șlefuiește mantia de zăpadă a lumii și, a-i citi poeziile este un chin pe care mi-l asum cu bucuria christicului ce și-a crucificat trecutul în fervoarea viitorului: Se întâmplă să pierzi zi de zi la loteria unui Dumnezeu nepăsător
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi și blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporașilor. Piciorul îi era mic și delicat, iar întrega-i făptură emana căldură, iubire și un parfum discret. Pe umeri avea o mantie în culoarea smaraldului, pe care erau pictate flori, fluturi și păsări ce păreau vii, iar pe cap purta o coroană de flori nemuritoare. Părea venită din altă lume. Îi simțeam trupul fierbinte și...Doamne, pe moment, am crezut că sunt
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
pe ruguri Hai să uităm că-i iarnă-n calendare! Iubește-mă! Cătușe verzi de iarbă Din ochii mei te lege pe vecie Când proaspete dorinți în noi se-mbie Alungă umbre din orbita-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară Încătușând durerile-n ardezii. O penitență stranie ne-ndeamnă Să ne topim în clipele de jar Să învățăm ce dragostea înseamnă - Ea nu e doar o
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
pentru societatea de astăzi în care noi trăim, ci pentru cea în care ei vor deveni adulți. Închei acest material cu slovele pilduitoare ale părintelui Nicolae Steinhardt: Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur. La mulți ani, Școală Gimnazială Movila Miresii! Să ai o viață lungă și să formezi cât mai multe generații de elevi! Cornelia Vîju
EMOŢII ANIVERSARE LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DIN JUDEŢUL BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342053_a_343382]
-
EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE În grădină lăutarii speriați întrerup sârba în mijlocul melodiei. Deodată porțile uriașe ale conacului se deschid brusc și înăuntru pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară, plete lungi, mustață răsucită și ochi pătrunzători, pășește către ginere. Omul pare grav și stăpân pe mișcările sale. PRINȚIȘOR:(strigă entuziasmat) Bunicule! CONTELE DRACULA: Casă de
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
planează pe deasupra capitalei cercetând cu privirea forfota străzii. Vulturul se oprește pe unul din podurile ce traversează Dâmbovița transformându-se în om. CONTELE DRACULA: Unde a dispărut diavolul? Cred că are o ascunzătoare secretă în creierul munților! Vampirul își desfășoară mantia în evantai și se transformă din nou în vultur și pornește ca o săgeată spre lanțul muntos. EXT. / DRUM ÎN MUNȚI / NOAPTE Mașina condusă de Imperator urcă în serpentine pe șoseaua de pe versantul muntelui. Contele o vede și se apropie
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
armă! CONTELE DRACULA: Duhul rău te va părăsi și vei ajunge în iad! IMPERATORUL: Asta s-o crezi tu! Roțile scrâșnesc pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarează și trântesc vampirul printre țancuri și brazi. Ofensat, contele își desface mantia neagră și urmărirea reîncepe. Mașina parcă aleargă singură. Toate comenzile se blochează și scapă de sub control. În acel moment o umbră se desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca o mantie. Lui Ispas îi fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj și să părăsească cabina. Cu pași felini urcă scara și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ce poate să zboare prin lăuntrul ascus al lui către afarele necuprins de privirile firii. *** Prin ține sufletul zboară către cel ce este atât de asemănător Și atât de frumos Născător de lume. Ivinduse în lume Să înconjoare sufletul În mantia ta de lumină Și așa înfășați Că un prunc Taină din cele ce sunt acum Merge cu el Către nesfârșitul lumii. *** Tu esti patria mea din ceruri Ești cuvântul lui creat Special către mine Că eu să fiu în El
CUVANTUL de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342493_a_343822]
-
și mai bun în Cer și pe Pământ. În ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor fără speranță, care pot găsi farul călăuzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpații împăduriți, când toamna poposește pe plaiurile Mioriței, iar vocea Lui era ca o adiere de vânt după o arșiță apăsătoare și ca un pahar de apă rece și proaspătă pentru însetat... Acest Prunc Sfânt era bucuria
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
față când praf și când noroi. Vom fredona-mpreună acel cântec ciudat în care este vorba de-o fată de-mpărat frumoasă ca sulfina, numită Cătălina și care cu iubire păgână m-a-mbătat. Atunci vei înțelege de ce în cerul meu în mantie de stele aleargă Dumnezeu strângând de zor luceferi cât încă mai sunt teferi și întocmind dintr-înșii un magic curcubeu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt fermecat Atunci / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
haotic pe o muzică doar de ele auzită. Și erau multe și mari și atât de frumoase sclipind în razele lunii ce spânzura parcă în vârful plopilor într-o rochie argintie de ceață. Pământul înghețat începu să se împodobească în mantia albă a zăpezii. Primele glasuri de copii se auziră în stradă. Nu era în camera sa. Venise în camera părinților să privească la televizor și să îi spună o poveste surioarei mai mici. Privi pe geam, în grădinuța din fața casei
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
fluviu de lumină). Șuvoiul de cuvinte de lumină pe care autoarea îl revarsă spre Dumnezeu este copleșitor. Preaplinul ei sufletesc i-l dăruiește cu lacrima bucuriei de a-L fi regăsit, după ce, ani de-a rândul n-a stat sub mantia Lui: “Numai Tu adâncindu-mă / în noapte-adâncă, / m-ai trezit din somnul stellar / și mi-am lăsat mâna / în voia Ta - / să înlăture vălul de ceață / ce de-atâta vreme ne despărțea // Ochii mei s-au deschis / cosmogonic - / îți primesc
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
o noapte de coșmar. Străjerii se adăpostesc la repezeală care pe unde apucă, făcându-și speriați semnul sfintei cruci. Prin negură, la lumina fulgerelor, zăresc o umbră hidoasă, cal și călăreț, care se apropie ca o săgeată. Arătarea, într-o mantie neagră, pătrunde pe porțile larg deschise, descalecă și dispare pe o scară întunecată. Pentru o clipă o lumină orbitoare spintecă noaptea și aproape instantaneu, undeva în apropiere, se produce un trăsnet iar animalul dispare în pădurea întunecată. Îngroziți, câțiva oșteni
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
se va căsători cu una din stă-strănepoatele tale. Și mai află ceva, jumătate din aurul ascuns aparține necuratului. Asta-i vrerea ce-o vroiesc!... În a treia noapte să ai pregătiți trei cai. Aproape de miezul ei, înfășurați în câte o mantie neagră ca să nu ne recunoască nimeni, vom ieși pe poartă. Aranjează ca de pază să fie un oștean de încredere. Doar galbenii îi ducem în codru, bijuteriile le ascundem în turnul unde am stat cu vrăjitoarea. - Pe acelea tot dracul
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
mulțumi cu primele trei. Este atât de simplu, cum este și faptul că liderii marilor puteri vor refuza să plece, atât timp cât vor reuși să țină lucrurile sub control acasă. Menținerea practicilor actuale trebuie să înceteze Peste măsură de ipocrită, sub mantia găurită a corectitudinii politice, lumea occidentală a rămas în adâncul ei rasistă, xenofobă și, asemenea Islamului, dezbinată. Semnele unui declin sau chiar eșec al democrației sunt din ce în ce mai vizibile în vremurile pe care le trăim. Prăpastia dintre politic și cetățeni, corupția
În mintea unui jihadist () [Corola-blog/BlogPost/337847_a_339176]
-
DULCEAȚA CIREȘELOR AMARE Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 129 din 09 mai 2011 Toate Articolele Autorului Unele lacrimi zidesc fundația unui viitor zâmbet gânduri înghețate plutesc umbre se nasc din nimic, cresc, dispar, pier. În oceanul amintirilor mantie de stele. În vocea ei simți lacrima durerii, ce-i zgârie inima la fiecare pas. cuvinte, clipe, amintiri se deșiră în neant, simple proiecții peste umbrele unei cândva întâlniri-regăsiri-iubiri. În urmă plutește în ceață visul, între mugur și floare, lumină
DULCEAŢA CIREŞELOR AMARE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344272_a_345601]
-
întreagă devenise scena ei. Cerul și Pământul erau împreună: portativul perfect al viorii, pe care notele valsau în ritmul copacului cântător. Îți intra adânc în suflet cântecul ei virtuos, desprins din coralele heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca pe o mantie regală. Era cântecul ei o fărâmă de Rai, menită să aducă liniștea și bucuria oricărui suflet. Era vioara făcută din lemnul dulce, desprins din inima copacului bătrân - el însuși o vie vioară. Copacul era foarte mândru să simtă faima copilului
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
tăcerile sihastre Curg lin pe coli de viață 'nămețite. Îmi iau în tihnă sufletul de mână Împreunat cu dorul... si-n visare, Singurătății, veșnica-mi stăpână Mă strădui să-i aprind o lumânare. Îmi tremur lacrima sub triste pleoape Când mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
crezi... ... E, totuși, toamnă prin livezi, Se-adună vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Și-i ciudat, N-ai ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de nibelungi
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]