1,101 matches
-
dragostea-bildung, calea către redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit de istoria literară franceză abia după 1950. Povestea este altminteri destul de cunoscută și face astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y. X n-avea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doar pe jumătate roman: pe prima jumătate. Naratorul/ea, student/ă Într-un seminar catolic, descoperă minciuna discursurilor pe care trebuia să le asimileze, se descoperă, pe scurt, altfel. Împreună cu un preot iezuit catolic - din stirpea clerului pervers personificat de marchizul de Sade În secolul XVIII sau de Hervé Guibert În secolul XX - ajunge Într-un club de noapte de pe Rive Gauche: sediul boemei franceze antiburgheze. Clubul se numește Apocryphe și naratorul/ea ajunge să lucreze aici ca DJ. Faptul este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din Rusia: Rusia în 1839. Marchizul de Custine, Chișinău, 1992 (în colaborare). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Filiera anonimă, LCF, 1979, 35. E.H.
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
în colaborare cu Carmen Blaga); Vlada Barzin, Atlantida, Timișoara, 1992 (în colaborare cu Carmen Blaga); Ilse Hehn, Maimuțele din Nikko, Timișoara, 1993 (în colaborare cu Constantin Gurău); Zivka Komlenac, Când se pornesc zidurile, Timișoara, 1995 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici); Marchizul de Sade, Filosofia în budoar, Timișoara, 1996; Zinaida Hippius, Jurnal petersburghez, Timișoara, 1996 (în colaborare cu Paul Ivanov); Nikola Koljevici, Temele patriei. Politică și literatură, Timișoara, 1997; Goran Djordjevici, Pământ risipit, Timișoara, 1998 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici); Porumbelul de
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
catolic. Apendicele includea o scrisoare a Secretarului de Stat (cardinalul Merry del Val) în care acesta mulțumea pentru primirea cărții (pe care o lăudase în numele Sfântului Părinte), o scrisoare de-a Papei către episcopatul lombard și o scrisoare deschisă către marchizul Filippo Crispolti, cu titlul Due tipi di giornalismo cattolico? Practic, prin aceste referințe, lucrarea era girată de Sfântul Scaun autoritatea supremă a Bisericii Catolice, care hotăra în definitiv care trebuia să fie concepția Bisericii despre presă și care era rolul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
avertisment difuzat sub egida Sfântului Scaun, în care erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la sfârșitul secolului, mai întâi cu El Movimiento Católico (1888-1899) și apoi cu El Universo a lui Ortí y Lara, fondat în 1900. Acesta din urmă a primit încurajările cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de gruparea social-creștină din Zaragoza, fiind condus de ziaristul și sociologul Severino Aznar. Încă de la început, a dovedit un sindicalism orizontal și o neutralitate politică, înfruntând Consiliul Național al Corporațiilor Catolico-Muncitorești (sindicalism mixt și monarhie alfonsină), al cărui președinte era marchizul de Comillas 188. Sindicalismul catolic a susținut și el diferite mijloace de opinie, asociate Sindicatelor Catolice Libere, precum La Voz del Trabajo (1913) sau El Tranviario (Madrid) și La España Ferroviaria. Ultimele două s-au unit în 1918, formând El
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ireal astfel încât povestitorul nu are nimic mai urgent de făcut decât să se întrebe dacă el este amantul celei de care se despărțise: "Și am fost mirat că n-am știut ce să-mi răspund"246. După soț, este rândul marchizului, amantul oficial al Doamnei T... să-l salute pe prietenul ei. Toți, sau aproape toți, sunt înșelați, sau poate nici unul nu este cu adevărat ... și "totul dispare cu aceeași rapiditate cu care trezirea distruge visul", ca într-o operă cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în mod evident și foarte clar construită pe ceea ce este așteptat. Surpriza este adeseori doar un mod de a ațâța așteptarea, de a amâna lucruri prea bine știute. Surpriza ca efect-întârziat prelungește așteptarea jucând și repetând scena. Povestea este simplă: marchizul de Trémicourt se flatează că va învinge rezistența Mélitte-ei, care acceptă provocarea de a veni în casa lui cea mică: "Ea răspunse că va veni, dar că nici acolo, nici în altă parte nu se va teme de el". Dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se atribuia o cupă plină cu aur. Adus în Europa de către cuceritorii spanioli, sub denumirea de „Indiaco", jocul s-a răspândit foarte repede, nu numai în Spania, ci și în Franța, Italia și alte țări apusene. Dintr-o conversație între marchizul de Posa și infantă, în piesa „Don Carlos" de Schiller, reiese că jocul acesta era una din distracțiile curtenilor („... Odată, în timpul jocului, s-a întâmplat că mingea cu pene a lovit ochii sorei mele, regina cehilor...") (Demeter-Erdei, Z. 1983). Cele
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
Humanitas, București, 1993, p. 51. 238 Stephen Young, Capitalism moral. O reconciliere a interesului privat cu binele public, Editura Curtea Veche, București, 2009, pp. 97-98. 239 Ioan T. Bari pune în evidență că aceasta s-a realizat odată cu publicarea lucrării marchizului de Condorcet, Esquisse d'un tableau historique des progres, în secolul al XVIII-lea.Tratat de economie politică globală, Editura Economică, București, 2010, p. 35. 240 Hegel definește statul ca fiind: ,,(...) structura care reprezintă realizarea desăvârșită a spiritului înlăuntrul existenței
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o frază, opusă, inexactă, absurdă a lui Voltaire, o frază atât de amuzantă, deși falsă, pe care regret că nu o pot cita exact: «Dante poate să fie sigur că va supraviețui: atât de puțini îl citesc...»". Toți nobilii, ...toți marchizii,... toți gentilomii ale căror capete se rostogoliră în coșul ghilotinei se pot considera răzbunați.
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
se presupune că-și întîrzie apariția în Prolog și la dineu, pentru că se pierde într-o discuție cu Louis XVI, regele ce perfecționează orologiul, dar și ghilotina. La același dineu emblematic e prezent, deloc întîmplător, renumitul - nu numai în epocă - marchiz de Condorcet. E un matematician de marcă ce (din nou, se presupune) că se pierde într-un calcul (cosmogonic) și de aceea va întîrzia o jumătate dintr-un ceas. Însă Condorcet - o știu demult inițiații, iar Dumas nu avea cum
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
cu vădită ranchiună -. Dar leul își cere partea lui, rechinii simt de departe mirosul sângelui și al hălcilor de carne. Din nefericire nu mai există oameni precum contele d’Artois, care a fost și rege al Franței. Cunoașteți anecdota?... Bătrânul marchiz de Paulmy avea șaizeci de mii de volume și era ruinat. Ca să scape de creditori și-a vândut biblioteca lui d’Artois, însă acesta i-a cerut bătrânului să și-o păstreze până la moarte. Astfel, cu banii primiți, de Paulmy
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Se conferă Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce: - Excelentei Sale Fra' Carlo d'Ippolito di Sant'Ippolito; - Excelentei Sale domnul Jean-Pierre Mazery. Articolul 2 Se conferă Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer: - Excelentei Sale marchizul Gian Luca Chiavari; - Excelentei Sale domnul Albrecht Freiherr von Boeselager. Articolul 3 Se conferă Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor doamnei Antonietta Domenica Boria (Capparella). Articolul 4 Se conferă Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer
DECRET nr. 317 din 20 martie 2012 privind conferirea unor ordine. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240070_a_241399]
-
care l-au identificat pe Hernan Cortés au confirmat de asemenea că Francisco Pizzaro se află în Lima. Sunt ale lui aceste oseminte care atrag turiștii, ciuruite de împunsături și deformate de lovituri. Pizzaro, crescător de porci în Spania și marchiz în America, fusese asasinat în 1541 de camarazii săi conchistadori, în timp ce se certau eroic pe prada jefuită de la imperiul incașilor. A fost înmormântat pe ascuns, în curtea catedralei. Patru ani mai târziu, l-au lăsat să intre. Și-a găsit
7 OCTOMBRIE. ULTIMELE CĂLĂTORII ALE LUI PIZZARO (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296021_a_297350]
-
îmbrăcat într-o cămașă largă înflorată. Ce vroia ăsta de la ei. Păi să meargă cu el, copii, am niște mobilă de cărat... Plătesc bine. Îl măsurară mahmuri, parcă-l știau de undeva, de la televizor parcă semăna cu un conte sau marchiz din niște filme. Arăta cam de statura lor, ceea ce era pe cale să-i deruteze, și nu se mai întîmplase pînă acum să-i solicite cineva pentru cărat mobilă. N-aveau ei fason de hamali, iar la bagaje să ducă la
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
fofila, îi cam lua de proști piticul, așa încît Claudiu îl abordă mai direct cu uite ce este, domnule conte, dacă vreți să vă jucați cu noi, să știți că vă costă trei mii de franci. Surîdea încurcat contele și marchizul. Îi văzuse doar adineauri jucîndu-se și nu părea deloc dispus să se tăvălească cu cămașa lui înflorată pe cimentul ăla mizerabil. Ierusalim îi explică pe un ton repezit, din care ai fi putut înțelege că-și pierduse răbdarea, cum că
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
îl ciupeau de gușă și-l trăgeau de codiță și-i biciuiau obrajii bucălați cu vorbele lor pline de stropi, salivă, repede, repede, două mii cinci sute. Te dăm pe mîna poliției, poponarule, pedofilule, vampirule... Te dai la noi, ai? și marchizul că să stea puțin, copii, să ne-nțelegem. Ei vor două mii cinci sute de franci pentru toți trei, dar el n-are nevoie decît de unul singur, îi e de-ajuns unul. Îl împunse cu degetul în burtă pe Ierusalim
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Reprezentația nu era însă gratuită. Un bun prilej pentru Ierusalim ca să-l caute prin buzunare. Găsi o legătură de chei și un portofel căreia îi cerceta conținutul la lumina felinarului, în timp ce Robert și Claudiu se opinteau să-l distreze pe marchiz. Niște bancnote de o sută de franci, șase la număr, atît. Opri banii și aruncă portofelul în întuneric de-a lungul străzii. Desprinse apoi cheia mașinii din legătura de chei pe care o lăsă pe caldarîm, sub felinar, după care
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
la număr, atît. Opri banii și aruncă portofelul în întuneric de-a lungul străzii. Desprinse apoi cheia mașinii din legătura de chei pe care o lăsă pe caldarîm, sub felinar, după care se amestecă iarăși în joaca tovarășilor săi cu marchizul, ca să bage cheia mașinii în buzunarul blugilor de la spate al lui Robert și banii în buzunarul lui Claudiu. Le trase cîte o palmă peste fund, și vedeți mașina, în românește, și pe urmă în franțuzește, marchize, hai să mergem la
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
seamă că de-acum nu mai era nevoie de instrucție, dacă des enfants de la patrie își depuneau noapte de noapte în palma Martei normele, banii din care să le crească rînza părinților lor... Banii mi i-ai luat, tîrfuliță hoață... Marchizul rîdea euforizat. Chiar nu-i păsa de bani. Niciodată în viața lui nu dăduse importanță, nu dusese lipsă și nu se lăcomise. Banii sînt un pretext nesemnificativ, meschin, de care lumea se agață, năruindu-se și prăvălindu-se în hăuri
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
el. I-or fi picat pe jos. El nu e din ăia care umblă prin buzunarele altora, te rog să nu mă jignești dacă vrei să merg cu tine, te-aș ruga foarte mult să fii atent cum vorbești și marchizul bîjbîia încurcat scuze, nu vrusese să-l jignească, departe de el gîndul, dar fără chei... Le pierduse, desigur, urîtă treabă și tocmai acum. Își frîngea mîinile deznădăjduit. Nu mai avea mult pînă să plîngă, iar Ierusalim îl liniștea, lasă, lasă
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
în întuneric după altă mașină, zece metri mai încolo, de unde-i vedeau pe cei doi amușinînd pe jos după chei, și în sfîrșit Ierusalim le găsi lîngă felinar, le zăngăni ca un clopoțel și o luă înapoi peste stradă înaintea marchizului, unduind lent din șolduri, cu mișcări ademenitoare.
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]