40,419 matches
-
să mă dau de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel, mi-a venit, la sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
terestru sau Atlantida vor fi exclusiv opera spiritului. Pacea mondială, dacă se va realiza vreodată, va fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea cărților, extrem de numeroase demonstrează și ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la braț cu doamnele-n rochii cilindrice de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu prințul prefăcut în cerb la vînătoare-n marginea împărăției - bătrînii își mai amintesc numai flăcările jucînd la începutul războiului mondial pe zidurile Thaliei scena amurgului lumii mulți ani au plîns obrajii Thaliei sub înfrățirea secerei cu ciocanul pe stemă pînă și-a recăpătat chipul dintîi - se spune că
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole din pipă fumul s-a făcut o scară și umbra sîngerînd se suie odată cu zorii la cer
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără-nsemnătate ca un chibrit ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
laitmotive ale setei de exhaustiv apar sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană perfidă este aceea de a-i pretinde individului să se “autocaracterizeze” după fiecare etapă. Dacă va spune despre el însuși numai
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
necunoscut sînt tot ce-a scris el mai profund, mai bun. Dînsul ține foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
1928). Pe lângă rolul supapei de eliberare imediată, însemnările „secrete“ erau concepute și ca modalitate de păstrare fidelă a faptelor petrecute, precum și trăirile aferente, pentru ulterioare ocazii de bilanț rememorativ. Efectul durabil se verifica în 1997, confirmat de notația expresă pe marginea unuia dintre vechile carnete: „Am 83 de ani. Recitesc. Îmi bate inima tare, cu extrasistole. Reintru în fata de atunci. Simt ca ea...“ și alte carnete poartă astfel de sigilii, urme de lecturi la distanțe mari în timp, de unde presupunerea
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea cealaltă a drumului, ciudată în pustiul înconjurător. În acest pustiu ne-a întâmpinat un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și persoanele actorilor, precum și jocul lor au avut ceva străin”. Îndeamnă totuși ca „publicul doritor de scene exotice să cerceteze reprezentațiunea”. După cel de-al doilea spectacol, ziarul publică o lungă dare de seamă, mai bine zis un comentariu pe marginea celor ce brașovenii au avut de văzut timp de două seri în premieră. Marele noroc al ziarului - și al nostru - a fost acela că la reprezentații a participat și unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului teatral românesc și
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
dulceagă de fruct doborât - dând buzna afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
și comun: „Într-una din zilele astea o să-mi fac o hartă cu alunițele tale/ bazată pe datele culese de pe teren.” Tot parodii cvasi-postmoderne și cvasi-copiate sunt Odiseea 2001, recte epopeea prozaică și versificată pe două pagini doi tineri de la marginea orașului, și care se încheie astfel, la limita dintre parodia reală și miștocăreala ieftină: „Ulise o bulise.” Poemele licențioase încearcă o deconstrucție picturală, și o reconstrucție mai elaborată, în sensul metaforizării, rămasă totuși într-un stadiu primitiv, cam fără rafinamente
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
M-ai auzit?” „Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
din Veneția. Și de aici ideea bine plasată narativ că "Isac îi spovedește, civil, pe toți. Anecdoticul semnificativ ca și citatele din Seneca, Tacit, Hitler, papa de la Roma, Churchill și cîți alții pigmentează, la rîndu-le, cu nuanțe morale ori psihologice marginile niciodată destrămate ale densei țesături epice. Și cum interdicția generează ispite, iar unghiul din care sînt privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
în continuare / un soare în pământ, un soare în cer, / și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii poartă un titlu sugestiv pentru modul de a lucra al poetei din acest moment dominat de fantezismul ludic - “broderie” pe marginea unei idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține ascunsă / o dansatoare în trompetă”; “La o parte! / Florăresei i-
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
în întreaga operă poetică a lui Baudelaire figura unei evreice. Criptica similitudine dintre "l’affreuse juive" și Rașelica nu este pur și simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Katia Fodor Încolțesc la marginea Pleoapei tale Sub o răsfrângere Umbroasă. Îți va lua Atâta vreme Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]