KorAP: Find »[drukola/base=mariaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...75 >

1,851 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

7% văduve (apud Beth et al., 1985). Din anii ’80 și până în prezent s-a schimbat însă valoarea procentelor, dar tendințele majore rămân, cu o excepție notabilă (Strong, DeVault, Sayad, 1998): numărulrecăsătoririlor crește, dar rata lor în populația de vârsta mariajului cunoaște un ușor declin, în principal din cauza faptului că tot mai mulți oameni aleg să trăiască în coabitare decât să-și asume responsabilități legale. În România, în anul 1991, din totalul de 179.000 de căsătorii, 163.211 erau efectuate

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ca sursă principală divorțul. Termenii mai cuprinzători sunt cei mai sus enunțați, frecvent fiind cel de „reconstituită”, familie reconstituită putând constitui și un cuplu fără copii format dintr-un soț fost căsătorit, dar din ce în ce mai mult ambii parteneri au avut un mariaj anterior. Însă marea majoritate a familiilor reconstituite au copii dintr-o căsnicie anterioară. A. Giddens (2000) face îndreptățita observație că dacă definim familia vitregă drept una în care cel puțin unul dintre parteneri este părinte vitreg, atunci numărul acestor familii

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
patru feluri de copii: adoptiv, al soției, din prima căsătorie, al soțului, din prima căsătorie, copilul comun. Putem pune la socoteală însă mai multe căsătorii la unul sau ambii parteneri. Dar chiar dacă nu locuiesc împreună, legăturile cu copiii din fostul mariaj pot fi foarte strânse, precum și cele dintre frații vitregi, chiar dacă nu sunt în aceeași familie. Față de familia „normală” sau, mai precis, față de familia intactă nucleară (nereconstituită), familia vitregă are următoarele șase caracteristici distincte (Visher, Visher, 1991): • Aproape fiecare membru al

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Urmează o „trezire la realitate”, o conștientizare a situației, membrii familiei dându-și seama că sunt pe un nou teritoriu. Acest stadiu înseamnă o serioasă analiză a propriilor sentimente din partea soților (ce au pierdut și ce au câștigat prin noul mariaj), a trăirilor și afectivităților partenerului și copiilor. Devine conștientă și acută nevoia de acomodare reciprocă. Chiar dacă nu conștientizează în același grad nevoia adaptării la noua situație și chiar dacă nu ajung să-și iubească părintele vitreg, copiii încep să vadă și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
persoane, și îndeosebi femeile, preferă însă să nu se căsătorească niciodată. Stilul de viață de persoană tânără singură este destul de răspândit acum în Occident. Acest stil reflectă creșterea independenței economice și socioculturale a femeii, ceea ce îi asigură securitate și în afara mariajului. Pe de altă parte, accesul aproape nelimitat la contraceptive permite o activitate sexuală fără costurile căsniciei. Multe femei tinere și mulți bărbați tineri optează pentru o carieră profesională în locul celei familiale, carieră ce le procură și un stil de viață

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
există cazuri de familii cu un singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea soțului, fiind, totodată, în general temporare, practicându-se foarte frecvent recăsătoririle, uneori sub forma de levirat sau sororat (vezi 3.3.3., „Tipuri de mariaj”). În țările vestice, ponderea familiilor monoparentale a crescut dramatic. Astfel, în SUA, în anii ’60 ai secolului XX, aproximativ 9% din totalul familiilor erau cu un singur părinte, pe când în anii ’80 cifra a sărit la 24%. Tot în SUA

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Femeile care nu și-au găsit un soț potrivit și ajunse la maturitate vor să aibă un copil (prin însămânțare artificială sau adopție) ori pur și simplu doresc să rămână însărcinate cu un anume bărbat, dar nu se angajează în mariaj au, de regulă, discernământul necesar pentru a evalua realist costurile creșterii unui copil cu o anumită calitate (vezi subcapitolul 6.2.4, „Planificarea familială și costul copilului”). Deci ele nu se confruntă, practic, cu sărăcia. Sunt state - Suedia este exemplară

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
prelungirea vârstei la căsătorie determină o probabilitate mai mică de divorț, iar pe de altă parte, „a sta împreună” dă posibilitatea celor doi să-și verifice compatibilitatea (vezicapitolul 5). De altfel, pentru multe cupluri, coabitarea este programatic aleasă învederea viitorului mariaj fie drept „căsătorie de probă”, fie că cei doi sunt foarte hotărâți să se căsătorească, numai că din varii motive nunta trebuie amânată. Pot fi invocatedestule argumente (unele bazate pe cercetări empirice - vezi, de exemplu, E. Macklin, 1987) că inclusiv

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
puțin stabile. De reținut că acești oameni nu s-ar fi căsătorit oricum. Însă și dacă am avea în vedere coabitările ca alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o alternativă acceptabilă pentru cei ce resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu societal mai larg, ce a făcut posibilă și creșterea ratei divorțialității și a celibatului. Într-un asemenea spirit am afirmat la început că nu „în sine” slăbește coabitarea căsătoria

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sugerate și unele dintre motivele pentru care indivizii se angajează masiv în coabitare, dar mai sunt și alți factori ce contribuie la creșterea accentuată a acestui model coabitațional. Ca explicație generală este aceea că el întrunește în mare măsură avantajele mariajului, înlăturând costurile eventualului divorț. Factorii mai specifici sunt legați de faptul că școlaritatea prelungită a făcut să crească mult vârsta biologică a tinerilor și deci necesitatea satisfacerii unor nevoi, în particular a celor sexuale. Apoi, cu deosebire în timpul colegiului sau

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sexualității nonmaritale și, după cum s-a arătat, ea îndeplinește și alte funcții decât cele erotice, însumând o serie de avantaje psihologice, sociale și economice, fără a fi supusă constrângerilor maritale. Dar ea nu este ferită nici de dezavantaje, comparativ cu mariajul: fostul partener al coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea, în unele țări (SUA, Danemarca, Suedia, Islanda), coabitarea (concubinajul) dovedită, primind uneori denumirea tehnică de „parteneriat domestic”, a primit o recunoaștere juridică, bucurându-se de unele drepturi legale ale mariajului propriu-zis. Și la noi în țară se inițiază proiecte de lege în acest sens. Recunoașterea de drept a coabitării ca parteneriat domestic este foarte importantă pentru cuplurile de homosexuali, la care, tocmai pentru că în puține țări este permisă căsătoria lor

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
important de subliniat în acest sens că, deși încă în puține state din lume sunt legiferate căsătoriile între persoane de același sex (inclusiv în SUA doar în câteva state), cuplurilor de acest fel, chiar neoficializate, li se recunosc drepturi similare mariajelor heterosexuale, cum ar fi scutirea de taxe sau beneficii ale asigurărilor sociale. Așa a procedat, spre exemplu, în decembrie 1999, Curtea Supremă din Vermont (apud Bryjak, Soroka, 2001). Asemenea drepturi se acordă mai ales dacă cuplurile de homosexuali cresc copii

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ei încearcă să ascundă statutul părinților lor (Patterson, Chan, 1997). Argumentele celor ce susțin legiferarea căsătoriilor între persoane de același sex și posibilitatea ca ei să crească împreună copii pot fi sintetizate astfel (Bryjak, Soroka, 2001, p. 210): permisiunea de mariaj între homosexuali va reduce considerabil promiscuitatea ce există în astfel de comunități și va contribui implicit la limitarea răspândirii diferitelor boli sexuale, în special SIDA; posibilitatea de a fi crescuți într-o atmosferă pozitivă de familie, cu doi părinți atenți

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
același sex vor fi ca adulți mult mai toleranți față de minoritățile de orice fel și mai sensibili la justețea socială (Clay, 1991). Pe de altă parte, așa cum remarcă și G. Bryjak și M. Soroka (2001), problema legiferării sau nu a mariajului între homosexuali angajează mai multe efecte neintenționate, sau chiar perverse, dintre care două sunt mai evidente (cel puțin pentru SUA): este foarte probabil că legiferarea va atrage reacții și mai dure din partea publicului conservator, fiind previzibilă și multiplicarea actelor de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
dintre care două sunt mai evidente (cel puțin pentru SUA): este foarte probabil că legiferarea va atrage reacții și mai dure din partea publicului conservator, fiind previzibilă și multiplicarea actelor de violență față de homosexuali; dacă unele state din America de Nord vor legaliza mariajele și altele nu, se va produce o masivă migrație a celor interesați înspre primele. Acesta este scenariul cel mai plauzibil, dar nu sigur. Ca și în materie de alte fenomene sociale, este greu și riscant să se facă predicții certe

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
8.1. Condiționări reciproce societate‑familie" Prin dimensiunile sale principale, ansamblul societal determină structurile și procesele familiale. În analizele anterioare am văzut cum industrializarea și urbanizarea au produs transformări în proporția dintre familia nucleară și cea extinsă, în modelele de mariaj, în structura și dinamica rolurilor domestice și în alte aspecte ale vieții matrimoniale. A crescut, de asemenea, ponderea stilurilor de viață nonmaritale. Dar nu numai prin dimensiunea tehnico-economică societatea a condiționat familia și fenomenele ei adiacente, ci și prin politic

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
p. 299). În a doua accepțiune avem o concepție mai modernă despre tineret și familie, în care credințele de mai sus nu sunt atât de imperative, în special sexualitatea premaritală și coabitarea, dar în care se susține valoarea princeps a mariajului, cu avantajele lui pe linia economică, a stabilității sexuale, a confortului psihic și, mai ales, ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate constata o ideologie a experților (sociologi, psihologi, antropologi, juriști

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul pentru mariaj, fie el în formă mai puțin tradițională. Apărătoarele acestei poziții susțin că promovarea valorilor familiale maschează deliberat sau nu perpetuarea dominației bărbatului în spațiul domestic. Pe de altă parte, există valorile și atitudinile oamenilor, despre care discută experții. Deși ideologia

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
axiologică se referă la crezurile valorice ale indivizilor obișnuiți, cred că distincția dintre cele două paliere trebuie bine subliniată. De altfel, în unele texte care tratează schimbările drastice în reconfigurarea familiei, schimbările de atitudine ale masei mari de oameni față de mariaj și familie sunt incriminate ca un factor decisiv al respectivelor schimbări. Aici intrăm însă în spinoasa și delicata problemă a relației dintre valori, atitudini și comportament. Numai cu o anumită probabilitate putem deduce realizarea valorilor și a atitudinilor în acte

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
regăsească sau nu în comportamente deschise. Mai mult, uneori aceste credințe axiologice sunt rezultatul adaptării comportamentale la anumite situații. Ele sunt efecte ale comportamentului, și nu cauze ale acestuia (vezi, pe larg, Iluț, 2004). Și în cazul orientărilor valorice față de mariaj și familie, anchetele sociologice și sondajele de opinie ne spun lucruri optimiste. Într-un sondaj extins efectuat de Gallup în 1999 pe șase continente și 60 de țări, prin intervievarea a 57.000 de adulți, la întrebarea „Ce contează mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
față de divorț în proporție de 70%, 61% dintre ei declarând că legile privind divorțul sunt prea permisive (Harris, 1998, apud Waite, Gallagher, 2000). O serie de alte investigații în rândul tineretului american și din occidentul european indică opțiuni majoritare pentru mariaj și familie, dar cu o toleranță mai mare decât în anii ’60 față de coabitare și de a avea copii în afara căsătoriei. Tineretul din Europa Centrală și de Est, inclusiv din România, declară o propensiune și mai ridicată față de căsătorie și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
stări de fapt, aflate mai puțin sub controlul indivizilor concreți. La o atare concluzie ajunge și G. Moors (2000) în urma unui studiu efectuat pe populația feminină din Germania, cu referire la relația dintre valorile familiale și aranjamentele de viață efective (mariaj, divorț, coabitare, persoane singure). Pentru a determina sensul cauză-efect, cercetarea a fost de tip panel, aplicând scale de atitudine unui eșantion reprezentativ de femei cu vârste între 18-30 de ani din Germania, pe atunci federală, și operând cu același instrument

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
capitolul 7). Altfel spus, cei îngrijorați de degradarea familiei contemporane, pierderea valorilor ei și pierderea valorii ei în societatea de ansamblu, cu efecte vizibile în scăderea natalității, în delincvență, violuri, copiii străzii, sănătate sexuală și altele, văd soluția în reconsolidarea mariajului, stabilitatea căsătoriei. Într-adevăr, studiile sistematice arată că din punct de vedere statistic, celelalte alternative (coabitarea, familii monoparentale, persoane singure) produc mai puțini copii și de calitate mai scăzută. Dar bineînțeles că relele sociale mai sus enumerate (delincvență, violență etc.

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de factură pur jurnalistică, altele fundamentate pe cercetări și practici de specialitate. Astfel, W. Galston (1996) propune un plan în trei puncte vizând reducerea divorțialității: 1. măsuri premaritale (educația promariaj în școli și biserici) mandatate de stat; 2. intervenții în timpul mariajului, care să însemne încurajări prin politici fiscale (scutiri de impozite, alocații etc.) și prin flexibilizarea din partea sectorului de stat și privat a timpului de lucru, beneficiilor salariale, concediilor maternale, ajutorării familiilor în dificultate economică; 3. atenție acordată codului juridic referitor

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]