1,059 matches
-
în etate care știe să se facă ascultat zice: „Se înmulțesc fenomenele. În curând, oameni buni vine sfârșitul lumii. Sunt felurite apariții, unde nu te aștepți.“ Mai mulți gură-cască dau din cap aprobator. Le e totuna dacă sfârșitul lumii e maro sau verde. Important e că apar semne. Cum vezi unul că s-a oprit în mijlocul drumului ca să se uite undeva sus, cum te gândești la semne. Poporul are dreptate. Și eu, când întârzii la toaletă și mă uit mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
petele de pe mozaicul din baie, văd figuri. Depinde în ce stare sufletească, dar și stomacală mă aflu. E și o chestiune de stomac. Niște savanți de la o universitate din California au dovezi științifice că, atunci când ai mațul plin, ai viziuni maro și că, dimpotrivă, dacă ai mațul gol și ești flămând de câteva zile, totul începe să bată-n verde. Romuluși și Remuși După 1990, se fură în draci Romuluși și Remuși. Singura soluție e să-i păstrezi sub inventar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de coca, scuipate, În loc de pietre“, cu tot cu „necazurile“ aferente. Centrul sau buricul lumii, unde s-a Înfipt În pămînt săgeata de aur a Mamei Ocllo. Locul ales de Viracocha: Cuzco. Iar aici, În mijlocul unei procesiuni baroce a Zeului Cutremurelor, „o imagine maro a lui Hristos“, găsesc o amintire eternă a nordului care nu poate fi văzută decît din America de Sud, antiteza sa fatală, revelatoare: „Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tablă, ci una de carton presat, maro, mică și urâtă, care se atârna de umăr și în care nu mai avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nenorocire. Uitesem de protecție. Nu la protecția de vreo boală venerică mă gîndeam eu, ci la cea de gra viditate. Cu mult înainte, în așteptarea marii chestii, declanșasem o adevărată cursă a înarmărilor în privința „mijloacelor contraceptive“. Aveam o pas tilă maro, pe care o cumpărasem cu bani grei de la un coleg ; e adevărat, nu știam dacă se ia pe gură sau se bagă direct acolo, dar, la o adică, îmi ziceam că o să i-o dau tipei s-o ia cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toți să poarte aceeași îmbrăcăminte. Prin urmare, le spuse că ar fi bine, dar le și porunci ca doi dintre ei - arătându-i pe Pelerin și pe Arteaga - să-și vopsească hainele în negru, alți doi, Calixto și Cáceres, în maro deschis, iar Juanico, un tânăr francez, putea rămâne așa. 59. Pelerinul spuse că se vor supune. - Nu știu, adăugă el, la ce slujesc aceste cercetări. Zilele trecute un preot a refuzat să-l împărtășească pe unul dintre noi pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de vreo șapte ani, ne salutăm, uneori ne întrebăm "cum a fost azi?" și cam atît. E o fată înaltă, îmbrăcată în pantaloni albaștri supraelastici, în picioare cu cizmulițe, care se ascund sub pantaloni; o scurtă dintr-o stofuliță groasă, maro; pe dedesubt, cu un pulover din mohair galben și pe cap, cu o băscuță tot din mohair galben, care adună sub ea părul roșcat. Are ochi mari, verzi și buzele frumos conturate, puțin răsfrînte. Odată, voind să ne întîlnim, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
greutate, cu șorțul de școală și cu paltonul meu albastru, cu pălărioara albastră de fetru, cu ghetre tri cotate roșii, îmi bălăbăneam picioarele încălțate cu ghetuțe vechi, gândindu-mă la cutia de carton în care se lăfăiau niște bo tine maro de antilopă, împachetate în hârtie fină. Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se zbat patru peștișori de vreo 5-6 cm lungime. Operațiunea este declarată încheiată și revenim în casă cu trofeele, gata să le gătim. Masa constă în orez fiert acompaniat de peștișorii prăjiți până la a deveni crocanți și de o culoare maro închis. De băut, suc de platan (din familia bananei, din care se pare că există zeci de specii. Cea folosită de Carola este mai puțin dulce decât bananele cunoscute nouă și indigenii o consumă fiartă sau prăjită, verde sau mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
problemă cu dânsul. Reprezentantul Conferinței m-a rugat să zugrăvesc apartamentul în culoare albă. Însă pastorul, nu a vrut culoarea albă, argumentând: “Ce, șade Conferința în apartament? Eu stau!” Prin urmare, m-a pus să fac un perete alb, unul maro, unul grena, unul roșu, nu vă spun ce groaznic arăta!!! În viața mea nu am zugrăvit un apartament în atâtea culori! Din acel moment am realizat că este ceva anormal cu el, dacă odată cu preluarea primului district nu ascultă de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
se aude vreun avion care trece pe deasupra kibbutzului, câinele se repede afar), mârâind. Se pare c)-și amintește de exploziile bombelor. Este prea slab că s) mai latre, prea b)trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e Încâlcit). Mississippi este o c)tea mare, cu picioare lungi, cu blană scurt), maro cu alb, inteligent), vioaie, afectuoas) și lacom). Este un „câine pentru copii” - ți se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai latre, prea b)trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e Încâlcit). Mississippi este o c)tea mare, cu picioare lungi, cu blană scurt), maro cu alb, inteligent), vioaie, afectuoas) și lacom). Este un „câine pentru copii” - ți se așaz) În brațe, pune o lab) pe brațul ț)u când iei ceva apetisant, care i s-ar p)rea c)-i este destinat. Pentru c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reverie, iar noi trebuie s)-l readucem cu picioarele pe p)mânt. Schimmel ne duce la o pr)v)lie specializat) În ilustrate vechi - sosirea la Ierusalim a lui Allenby În timpul Marelui R)zboi este comemorat) În toate nuanțele de maro. Sunt, de asemenea, felicit)ri dantelate, cu tonele; literatur) de duzin); edițiile În greac) ale lui Zâne Grey, pentru c) proprietarul este un domn grec În vârst). Are un uriaș stoc de diapozitive, h)rți și fotografii din secolul trecut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura proporțiile ajunse la maturitate („Într-o zi Ted i-a spus lui Ann: Hai să...“), triumful și recompensa supremă a micului cititor. Eram fericit la gândul că Într-o bună zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe s-au irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pieselor era În sfârșit echilibrată ca o constelație. Reușisem. Trăia. Piesele mele de șah marca Staunton (un set pe care mi-l dăruise În urmă cu douăzeci de ani fratele tatei, Constantin, naturalizat englez), niște piese masive splendide, din lemn maro sau negru, atingând peste zece centimetri Înălțime, Își etalau strălucitoarele contururi, de parcă ar fi fost conștiente de rolul pe care-l jucau. Din păcate, dacă le examinai de aproape, se vedea că unele piese erau ciobite (după ce călătoriseră În cutia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totul despre zilele lui decembrie ’89. De cîte ori a făcut pipi Silviu Curticeanu, la ce distanță se afla Sergiu Nicolaescu față de magazinul Muzica și ce culoare aveau șosetele lui Postelnicu. Retrospectiva ceaușismului e la modă, ca alternativă neagră la maroul închis de acum. Nostalgicii sînt liberi să se plimbe pe la Podari, pe proprietatea patronului Craiovei. Cine nu se săturase pînă în decembrie ’89 are șansa să aprofundeze acum. O excursie în miezul Epocii de Aur poate fi reconfortantă pentru toți
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de bou și copite de cal. Cornul din frunte este scurt și cărnos. Blana de pe spate e în cinci culori, iar burta lui este maro sau galbenă. După cum vedeți, cele două specii diferă foarte mult.“ — Chiar că diferă, am zis. — „Sunt foarte diferite nu numai ca aspect, ci și ca fire. Simbolistica nu prezintă nici ea vreo asemănare. Occidentalii văd unicornul ca pe un animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a dat deoparte, am văzut în spatele lui un bărbat mic de statură. N-avea mai mult de un metru și jumătate și era slăbuț, dar arăta bine. Purta o cămașă polo de un albastru deschis, pantaloni bej și mocasini maro deschis. Să și le fi cumpărat oare pe toate de la vreun magazin de lux pentru copii? La mână îi strălucea un ceas de aur Rolex. Bineînțeles că acesta nu era pentru copii, arăta mult mai mare. Tot echipamentul descindea parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în pădure Călare pe bicicletă, Pe bicicleta mea roz. În dimineața aceea senină de aprilie Nu mi-era teamă de nimic. Culoarea era roz. Dacă nu coboram de pe bicicletă, Nu mi-era frică. Nu era nici roșie, nici albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]