718 matches
-
poeții A. Macedonski („Rondelul orelor”, 1920 iun. / iul.) și G. Bacovia („Nevroză”, 1916 apr.); personalitățile muzicii ca G. Enescu („O dorință” și „Despre muncă”, 1916 ian. și 1921 mai / iun.), H. Berlioz („Simfoniile lui Beethoven”, 1916 iun.), Schumann („Sfaturi”, 1921 mart. / apr.), R. Wagner („Fragmente”, 1921 sept. / oct.), D. Cuclin („Muzica și anarhia”, 1919 dec.), E. Caudella („Muzica românească”, 1920 ian.), S. Drăgoi („Asupra muzicii românești”, 1921 dec.), T. Burada („Vocea și arta cântului”, 1916 apr.), M. Jora („Muzica românească”, 1920
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
sosit și a discutat mai bine de o oră cu Oswald. Peste o săptămână, pe 16 august, Oswald a început să împartă din nou pliante „Fair Play for Cuba” cu ajutorul a doi prieteni, dar de data aceasta în fața International Trade Mart. Incidentul a fost filmat de WDSU, o stație TV locală. A doua zi, Oswald a fost intervievat de comentatorul radio-ului WDSU, William Stuckey, care a cercetat trecutul lui Oswald. Peste câteva zile, Oswald a acceptat invitația lui Stuckey de
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
o piatră funerară de marmură cu următoarea inscripție în limba română cu litere chirilice: ""Suptŭ această peatră odi[hnesc] robii lui Dumnezeu Hristodulo și [...] sa Despina cea întăi născută la anul 1805 mai 5 și săvărșit[ă] la anul 1835 martii 13 iar acea din aldoile născută la 1790 și săvărșită la anul 1835 mai 2"". Biserica a ars pe la 1822, fiind reparată apoi de Grigore Luca în tovărășie cu un anume Sandu, care i-au făcut acoperământul, pardoseala și "toate
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
îndeplinind serviciul pe lângă casa M.S. Regina. Pentru serviciul său a primit distincția de „Adjutant Regal Onorific”. Este trimis, apoi, ca atașat militar al României la Londra (iul. 1926-1928), iar la întoarcerea în țară a fost avansat general de brigadă (25 mart. 1928) și numit comandant al Brigăzii 4 Roșiori (1928-1929). A fost ajutor al comandantului Inspectoratului General al Cavaleriei (1929-1931) și comandant al Diviziei 1 Cavalerie (1931-1933). A demisionat din cadrele active ale armatei la 5 febr. 1933 și a fost
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
radio. La 28 februarie 1945, datorită presiunilor trimisului Moscovei, Andrei I. Vâșinski, generalul Nicolae Rădescu își prezintă demisia Regelui, care a fost nevoit să o accepte. Printre primele măsuri luate de președintele noului Consiliu de Miniștri, Petru Groza, la 7 mart. 1945 generalului Rădescu i se fixează domiciliu obligatoriu și nu i se permite să primească nici un fel de vizite; comisarul Block a fost însărcinat cu îndeplinirea ordinului și aducerea lui la cunoștința generalului. Datorită intervenției lui Constantin Vișoianu, generalului Nicolae
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
103-115. CARDAȘ 1937: Gh. Cardaș, "Poezia românească dela origine până în zilele noastre. Antologie și studiu" (vol. 2), Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, București, 1937, pp. 523-526 CĂLIN 1974: Liviu Călin, "Un trubadur. (Ștefan Petică)", în „Săptămâna”, nr. 173, 29 mart. 1974, p. 5, în Liviu Călin, "Recitind clasicii", Ed. Minerva, 1975, pp. 87-90. CĂLIN 2006: Constantin Călin, "Cronologie - Bacovia", în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 spetembrie 2006, p. 25. CĂLIN 2011: Constantin Călin, Jurnal despre Bacovia (4), în „Ateneu”, revistă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
2003. MINCU 2008: Marin Mincu, "O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea", Editura „Pontica”, Constanța, 2008. MITOCARU, 1993: Victor Mitocaru, "Cântarea care n-a fost spusă. Grigore Tăbăcaru despre Ștefan Petică", în „Ateneu”, v.30/1993, mart., nr. 3, p. 5. MÎNDRU 1912: A. Mîndru, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie-martie 1912, pp. 32-33. MÎNDRU 1924: A. Mîndru, "Ștefan Petică", (reproducerea articolului din „Freamătul”), în „Țara de Jos”, I, nr. 11-12, 15 decembrie 1924
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
roman republican, utilizat până la 46 î.e.n. Zilele acestor calendare erau numărate înapoi (inclusiv) până la următoarea zi cu nume, astfel că 24 februarie era "ante diem sextum Kalendas Martias" („a șasea zi înainte de calendele lui martie”) adesea prescurtat a. d. VI Kal. Mart. Romanii numărau zilele cu includere, astfel că aceasta era de fapt a cincea zi dinainte de 1 martie în manieră modernă, cu excludere (neincluzând și ziua de început). În calendarul republican, luna intercalată se insera în prima sau a doua zi
An bisect () [Corola-website/Science/296861_a_298190]
-
sextum" erau considerate o singură zi, a doua „jumătate” a acestei zile fiind suplimentară; în practica comună de până la 238, când scria , ziua suplimentară era urmată de ultimele cinci zile din februarie, a. d. VI, V, IV, III și pridie Kal. Mart. (zilele de 24, 25, 26, 27 și 28 de la începutul lui februarie într-un an obișnuit), astfel că ziua suplimentară era "prima" jumătate a zilei dublate. Astfel că ziua suplimentară a fost introdusă practic între a 23-a și a
An bisect () [Corola-website/Science/296861_a_298190]
-
a abandonat metoda romană de numerotare a zilelor, și de atunci ultima zi din luna februarie a anului bisect a început să fie considerată ziua adăugată la calendar. Până la 1970, Biserica Romano-Catolică a sărbătorit întotdeauna ziua de la a. d. VI Kal. Mart., deci dacă zilele erau numărate de la începutul lunii, ea se numea 24 februarie în anii obișnuiți, dar prezența zilei suplimentare în anul bisect imediat înainte de a. d. VI Kal. Mart. a modificat ziua în 25 februarie în anii bisecți, veghea de
An bisect () [Corola-website/Science/296861_a_298190]
-
1970, Biserica Romano-Catolică a sărbătorit întotdeauna ziua de la a. d. VI Kal. Mart., deci dacă zilele erau numărate de la începutul lunii, ea se numea 24 februarie în anii obișnuiți, dar prezența zilei suplimentare în anul bisect imediat înainte de a. d. VI Kal. Mart. a modificat ziua în 25 februarie în anii bisecți, veghea de Sfântul Matia trecea de la 23 februarie la 24 februarie. Această modificare nu a avut loc în Norvegia dinaintea Reformei și în Islanda; Papa Alexandru al III-lea a hotărât
An bisect () [Corola-website/Science/296861_a_298190]
-
ca diplomat de carieră. A fost secretar al Comisiei Mixte de Arbitraj de la Paris (1926-1931), membru al delegației române la Societatea Națiunilor de la Geneva (1929-1931), membru în secretariatul Ligii Națiunilor (1931-1933), ministru plenipotențiar la Haga și Varșovia (1933-1937). La 17 mart. 1944, făcea parte din echipa prințului Știrbei, care începea la Cairo negocieri relative la condițiile armistițiului dintre România și Națiunile Unite. În 1944-1945 era ministrul afacerilor externe în guvernele generalilor C. Sănătescu și N. Rădescu, director al revistei Viața Românească
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
spontan, curajos, armonios în expresie, emoționant, plin de mirare și durere, trăit pe Valea Plângerii, aici, în Mica Românie înstrăinată - Basarabia. BEJAN, VLAD. Stalactite // Curierul Ginta Latină. - 2002. - nr. 3 (54). BOBEICĂ, CONSTANTIN. Poeme îndurerate // Lit. și arta. - 1999. - 4 mart. - P. 5. Bulat, Eugenia // Femei din Moldova: Encicl. - Chișinău, 2000. - P. 59. BOJONCĂ, IURIE. Da Est verso se stessa. Interviu. Luogo comune. Quadrimestriale della nuova cittadinanza a Mogliano Veneto. Nr.3, setembre 2009. P.3,8. CHICU, OLEG. Avanpremiera Nello
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
robului lui D(u)mnezeu, Andrei, ca/rele au răposat la ap(rilie) în 17 zile, 1790, fiind / în vârstă de ani 15; și alături / să odihnescu oasele maică-sa Ilinca / ereița, soțiia popei lui Ioanu, care / au răposat la mart(ie) în 2 zile, 1792./ Iar supt piiatră să odihnesc o(a)sele sfi(nției) <sale> / robului lui D(u)mnezeu, Macarie er(o)monah, / tatăl popi(i) lui Ioanu, carii dinătru început / a fost ostenitoriu la zidirea și înfru
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
de 1 Martie, respectiv al Mărțișorului. În legătură cu aceasta, precizează Sim. Fl. Marian, în cartea citată, la p. 96, există numeroase legende care vorbesc despre bucuria lui Marțolea la vederea firului de mărțișor. Fericit că fetele îl poartă, el dăruiește un mart sau un mărțișor, adică un ban de argint curat, care se poartă la gât tot anul. Din acest motiv, Marțolea este foarte așteptat în prima zi a lui Martie. În "Dicționar de teme și simboluri", Ed Polirom, 2009, Marțolea apare
Marțolea () [Corola-website/Science/320818_a_322147]
-
Sturza, ca și mormântul. În 1947 cu apelul și sfatul pr. paroh Porubin, a fost legat și aranjat în podoaba de față cu cheltuiala enoriașului Andrei Th. Iacob”". Mai jos se află semnătura autorului: "„Serafim Lupu, cântăreț paroh. Solești, 28 Mart. 1947”". În pronaosul bisericii se află cripta unde au fost depuse osemintele lui Gheorghe (Iordachi) Rosetti-Solescu (1796-1846) și ale mamei sale, Ecaterina (Catrina) Gavrilița Catargi, decedați ambii în ianuarie 1846. Pe mormânt se află o placă funerară din piatră (194
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
În vrâstă de 50 ani / Viața lui s-a curmat: / Ambii, în zăce și unu Ghenar au răposat, 1846:/ Deci, îndură-ti, străine / Și roagă pi cel mai sfânt / Ca să fi<e> ușoară țărâna/ Aice în mormânt. / La anul 1796: mart în 30, s-au născut: d. vornic / Iordaki Rosăt, fiul răposatului vornic Iordaki Rosăt și s-au săvârșit din viață la anul 1846: Ghenar 10”". În curtea bisericii se află mormintele mai multor membri ai familiei boierești Rosetti-Solescu: Cele trei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
Elveția, Germania cu Aida, Flautul, Norma și Madama Butterfly 1996 5 - 10 nov. Spania și Italia cu Carmina Burana, Norma și Concert 1997 14 - 17 iul. Grecia Salonic cu Carmina Burana și Hansel și Gretel la Festivalul Dimitria 1998 31 mart. - 18 apr. Olanda cu Nabucco și Traviata 1999 27 feb. - 21 mart. Olanda cu Otello și Traviata 1999 28 mai - 18 iunie Japonia cu Carmen 1999 29 iun. Bulgaria Plovdiv cu Traviata la Luna Culturii Bulgare 2001 26 feb. - 20
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
nov. Spania și Italia cu Carmina Burana, Norma și Concert 1997 14 - 17 iul. Grecia Salonic cu Carmina Burana și Hansel și Gretel la Festivalul Dimitria 1998 31 mart. - 18 apr. Olanda cu Nabucco și Traviata 1999 27 feb. - 21 mart. Olanda cu Otello și Traviata 1999 28 mai - 18 iunie Japonia cu Carmen 1999 29 iun. Bulgaria Plovdiv cu Traviata la Luna Culturii Bulgare 2001 26 feb. - 20 mart. Olanda cu Aida 2002 17 - 20 iun. Ungaria Miskolc cu Madama
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
18 apr. Olanda cu Nabucco și Traviata 1999 27 feb. - 21 mart. Olanda cu Otello și Traviata 1999 28 mai - 18 iunie Japonia cu Carmen 1999 29 iun. Bulgaria Plovdiv cu Traviata la Luna Culturii Bulgare 2001 26 feb. - 20 mart. Olanda cu Aida 2002 17 - 20 iun. Ungaria Miskolc cu Madama Butterfly 2002 8 - 17 sept. Thailanda Bankok cu Aida, Cavaleria și Paiațe 2003 1 - 6 oct. Grecia Salonic cu Aida la Festivalul Dimitria 2003 22 oct. - 24 nov. Olanda
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
elev al lui Blaga, Gheorghe Pavelescu rememorează “discuțiile fără cuvinte” purtate cu marele filozof român, încheiate mereu cu urarea lui Blaga, " Toate cele bune!": Asemenea discuții, în care Blaga pomenea despre Leo Frobenius, Ludwig Klages, Edgar Daqué, Mahatma Gandhi, Hugo Marti, Rainer Maria Rilke și alții, pe care i-a cunoscut personal sau numai prin intermediul unor conferințe, aruncă noi lumini asupra orizontului său cultural. Având ca subiect de doctorat "Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului", Gheorghe Pavelescu atrage interesul
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
cronicarul acuzat de „hiclenie”. Antioh Cantemir, domn al Moldovei (1695-1700 și 1705-1707), fiul lui Constantin Cantemir. A încercat să reglementeze fiscalitatea și s-a apropiat de Rusia în vederea luptei antiotomane. Dimitrie Cantemir(1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart. - apr. 1693, 1710-1711). Este fiul lui Constantin Cantemir și frate cu Antioh. A încercat să recâștige independența Moldovei, încheind o alianță cu Petru I, Țarul Rusiei. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești(1711), s-a refugiat în Rusia, unde a
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
prezintă modul în care visele avute în starea REM a somnului ajung să producă legături la nivel fizic între persoane, fiind republicată în 2015 în revista "Ficțiuni.ro" și "CPSF", în cea din urmă sub titlul "Ultimul vis al lui Mart Senson". Publicată inițial în nr. 568 din "CPSF Anticipația"', povestirea arată cum, cu ajutorul umbrelor, un copil reușește să readucă la viață diverse ființe, cu consecințe tragice pentru cei din jur. Textul a fost recompensat cu Premiul Juriului - Pozitronic 1995. Povestirea
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
distopie vorbește despre un viitor în care oamenii fără câini însoțitori sunt prinși de hingheri întocmai ca și câinii fără stăpân. Secțiunea 2013-2015 începe cu o continuare scrisă după 21 de ani a povestirii care deschide volumul. De dincolo de moarte, Mart Senson revine să-și încheie socotelile cu apropiații rămași în viață. Un om găsește în propria curte o plantă rădăcinoasă care prezintă similitudini cu morcovul și cartoful. Interesat de evoluția ei la culturile din jur, protagonistul o transferă într-un
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
în Luceafărul, nr. 40, 1997; idem, ibidem, nr. 45, 1998; Al. Ștefănescu, în România literară, nr. 51-52, 1998; P. Miclău, în Luceafărul, nr. 16, 2000; A. T. Dumitrescu, în Viața Românească, nr. 1-2, 1999; N. Prelipceanu, în România liberă, 18 mart. 2002. (A. S.)
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]