124,212 matches
-
Pasiunile după Sfîntul Matei). Dacă, așa cum s-a constatat (cu ușurință), lirismul Angelei Furtună e dezinhibat, impetuos, marcat de-o forță interioară caracteristică, în aceeași măsură am putut observa că funcționează precum o frînă, precum un antidot al propriei sale materii. Intră în joc un estetism extrem de elaborat precum un năvod ce ar prinde o vietate marină agitată, gata a-l sfîșia. Rădăcina biologică a acestui flux energetic deturnat pe orbita osîrdiei convenționale e de altminteri acut conștientizată: "eu sînt doar
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii cosmici ai
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
că idealul nostru trebuie să fie: înțelegerea între popoare, schimb internațional de idei, în fine, tot ce poate pregăti concordia perpetuă între oameni. Ideile lui Galsworthy sunt frumoase, nu trebuie însă să ne închipuim că sunt și originale în această materie. Nu! Ideea aceasta e veche de mii de ani, fiindcă dacă ea a fost exprimată pentru prima dată în Profeți, se află în principiu la Moise, căci după cum zice Edouard Schuré: "De la Moise încoace, putem să ne zbatem oricât vrem
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Gabriel Dimisianu Am în față o foarte atrăgătoare carte al cărei subiect l-am enunțat în titlul comentariului meu. Cartea i-o datorăm lui Ion Hobana, maestrul S.F.-ului românesc și expertul nostru numărul unu în materie de Jules Verne. L-a tradus, i-a consacrat numeroase articole și o substanțială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Este, în fine, de luat în seamă, ca argument, istoria bogată a receptării lui Jules Verne în România, a traducerilor, a adaptărilor, a comentariilor din reviste și ziare, istorie de aproape un secol și jumătate. în carte Hobana examinează această materie, o sistematizează și o pune în relație cu întreaga operă a lui Jules Verne. Ne avertizează totodată că subiectul cercetării sale nu poate fi considerat închis. Pot apărea date noi cărora alții și el însuși vor trebui să le acorde
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
care Ion Mircea crede cu toată fibra lui de om și poet religios. O ultimă mostră, primind și radiind lumină divină: "Nu te mâhni dacă am să te învălui în tăcere cum numai/ oglinda poate/ eu te aleg dintr-o materie amintind lumina și nesonoră/ ca ea/ imaginează-ți pielea unei tobe îngăduindu-i soarelui/ să o străbată// prin foștii ochi ai animalului." (Lucrări și zile). "Dumnezeu a murit", propoziția nietzscheană înscrisă pe frontispiciul liricii moderne, cu a sa transcendență goală
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
se ajunge la transformarea dorinței de absolut, care înainte era îndreptată spre Dumnezeu, într-o dorință exclusiv carnală, pătimașă, impersonală ce devine o formă de autoidolatrie 128. După păcatul originar, omul își îndreaptă atenția spre corpul său și îl consideră materie, simplă carne sensibilă, pradă pasiunilor și concupiscenței ce îi împiedică intrarea în Împărăția Cerurilor: Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea (I Cor. 15, 50). Plăcerea privită ca scop în sine devine
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
precizează: După cum este cu neputință să te atingi de foc și să nu te arzi, tot așa uitatul la chipurile frumoase arde sufletul, ce caută cu poftă, mai iute decât focul. Că trupurile frumoase sunt pentru ochii desfrânaților ca o materie ce aprinde lesne. De aceea trebuie să nu dăm prilej focului poftei să vadă frumuseți străine, ci să înăbușim prin orice mijloc focul, să-l stingem cu gânduri cucernice, să stăvilim incendiul ca să nu se întindă mai departe, să nu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
își lasă adepții să plece într-o stare de degradare și, mai mult ca oricând, bolnavi.204 Faptul că trăim într-o lume a secularizării se vede și din aceea că astăzi domnește libertinajul care face ca ultimele bariere în materie de sex să dispară, astfel au crescut actele de incest, zoofilie, pedofilie și homosexualitate.205 Aceasta ultimă, cândva un subiect tabu ce provoca reacții de la proastă dispoziție la revoltă, este acum un subiect obișnuit de discuție în mass-media și în
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
despre actualele legi europene care permit copiilor să-și amenințe părinții că îi vor denunța la poliție dacă vor încasa o scatoalcă? Sau despre faptul că au dreptul să-și stabilească împreună cu profesorul planul de învățământ la cutare sau cutare materie? Până unde poate merge discernământul unui copil? - Acesta este un subiect neînsemnat din perspectiva suedeză. Noi am eliminat maltratarea de vreo 50 de ani și acest delict este rareori adus în fața instanței. - Ca ziarist, ați publicat recent o carte - Hoții
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
Camil Demetrescu organele abilitate ale statului de democrație populară au început urmărirea penală și i-au intentat un proces de defăimare a patriei socialiste. în 1975 în ziua când să se pronunțe sentința Camil Demetrescu, având o experiență bogată în materie, s-a prezentat la tribunal și cu o lădiță cu lucruri personale; și a avut dreptate, deoarece președintele completului l-a condamnat la zece ani de pușcărie. Apoi însă a urmat o scenă la care nu se aștepta, o scenă
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
reacția publicului cititor și cumpărător. Or, aici, România se găsește în plin paradox. Cine are succes de public astăzi la noi? Au reprezentanții elitei, Ťboierii mințiiť, și mai are subcultura, soap-ul pe hârtie. Ambele zone au șanse să modeleze în materia publicului lor, rămâne de văzut în ce măsură o vor și face." Și mai spune Tania Radu: "Canonul și-a modificat sensibil harta, fără să ne aflăm încă în fața unui nou canon. ŤCriogeniať care conservă o parte din literatura deceniilor ceaușiste amână
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
aparținîndu-i de facto) și să alerge bezmetică după ceea ce nu are (și aparține iretractabil altor orizonturi). în Renaștere, chiar dacă aura muzicii a coborît la nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil, mai prezentă decît liniștea trupului. Astăzi, trupul muzicii savante este focul, iar spiritul ei doar cenușa, scrumul. în Baroc, spiritul era considerat inefabil ca lumina și inaccesibil ca un astru. Orice edificiu sonor (aidoma unui
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
care exagerau importanța științifică a cărților sale văzându-l ca pe un profet. Lucian Boia respinge convingător încadrarea francezului în categoria scriitorilor SF: la aceștia știința e un alibi, la Jules Verne e pretext. Nu se pricepea la știință, iar materia romanelor și-o prelua din enciclopedii și texte de popularizare. Incursiunile în spațiu, călătoriile în balon, submarinul, elicopterul, cinematograful sau monștrii marini, toate acestea erau în epocă subiectele lucrărilor enciclopedice, ale literaturii populare sau ale reportajelor senzaționale. Departe de a
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepămîntescă, trebuie să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile mele, și cu atît mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să surprindă momentul în care materia se deschide, înflorește, își pierde opacitatea și devine un mediu transparent care nu absoarbe lumina, ci o generează, o eliberează din propriile sale resurse, din cele inițiale, și lumina asta nu este lumina din afară, cea dirijată, lumina care se
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfîrșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto-baroc cu precădere, și se prăbușește, mîntuit de orice
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
transcendență", așa cum spune într-un loc Livius Ciocârlie despre sine?! Împotriva tuturor aparențelor, aș crede mai degrabă că o neliniște ontologică, privită fie și printr-o prismă a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței. E felul lui de a se salva și de a fi. Caragiale nu se luptă să recupereze sensul - orice angajare i se pare caducă
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
orice angajare i se pare caducă - și nici să-l instituie. Îi lipsește fanatismul și poate credința. Dar inventarierea formelor pe care le îmbracă neantul - cu euforia înscrierii în neant a propriului sine - dă seama tocmai despre felul în care materia în sine e sens. Voi fi părînd poate abuziv, dar nu pot să nu reiau fragmente din Livius Ciocârlie, care mărturisește într-un loc, în dialogurile lui cu Mircea Bențea: "Aș fi copiat de dimineață pînă seara liste de inventar
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
stă la un ghișeu - adică la masa unei berării dintr-o gară, pentru a ilustra cu un singur exemplu - și nu disperă, nu obosește. Funcționarul, care este el, nu are angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi însuflețit de inițiativă, fără a fi
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl pipăie cu voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin excesul de real. Limbajul, prin pulverizarea comunicării. Dincolo de aceste excese
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]