1,225 matches
-
necesară abordarea cooperării atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul actorilor implicați în implementare, pe cele două dimensiuni definite în această lucrare. Astfel, dacă actorii implicați, în cazul de față universitățile, se comportă asemenea unor actori raționali interesați să maximizeze beneficiile în cadrul unor constrângeri instituționale definite, soluția este aceea a modificării constrângerilor instituționale în sensul definirii unor limite care să conducă la comportamente mai colegiale. O altă direcție unde consider că ar fi necesare îmbunătățiri ar fi cea legată de
Împărţirea resurselor comune: cooperare, parteneriate, competiţie şi comportament oportunist în accesarea fondurilor disponibile în cadrul POSDRU pentru finanţarea şcolilor doctorale. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1824]
-
grad mare de răspândire odată cu acceptarea pluralității opiniilor și creșterea drepturilor politice. Regula majorității presupune ca principale avantaje: - simplitatea (votanții o pot înțelege ușor, iar voturile sunt ușor de numărat); - rezolvă o parte a problemei de reprezentare a regulii pluralității, maximizând dimensiunea grupului reprezentat. Printre principalele dezavantaje ale regulii majorității se numără stimulentele pe care le oferă în ceea ce privește votul strategic în primul tur și campania negativă. Unele dintre efectele directe ale acestor comportamente sunt descurajarea prezenței la vot a alegătorilor candidaților
Un experiment privind regulile de vot la alegerile locale din Chişinău – Republica Moldova. In: Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind să se comporte în așa fel încât să-și maximizeze beneficiile pe ansamblul unei game de obiective, ordonate consistent din punct de vedere logic; raționalitatea actorului nu presupune că el dispune de informație perfectă, că ia în considerare toate alternativele posibile sau că preferințele sale rămân neschimbate; puterea și influența
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
de exemplu, lărgindu-le sfera de cuprindere. Enunțuri centrale ale neoliberalismului Neoliberalii acceptă că statele sunt actorii cheie în relațiile internaționale, deși recunosc și existența altor actori. Statul este privit ca un actor unitar și rațional care încearcă să-și maximizeze beneficiile în toate ariile tematice ale politicii internaționale. Preferințele sale în ceea ce privește rezultatele interacțiunilor internaționale pot varia în timp, însă ele pot fi în orice moment ierarhizate de o manieră consistentă, în fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
cele mai cunoscute modele de competiție și le testează funcționarea în mediul politic din România. În prima parte a capitolului, autoarea descrie principalele modele de competiție electorală. Modelul proximității, downsian, presupune că partidele vor adopta acele strategii care le vor maximiza numărul de voturi obținute. În sistemul bipartid, cu cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
competiție electorală. Modelul proximității, downsian, presupune că partidele vor adopta acele strategii care le vor maximiza numărul de voturi obținute. În sistemul bipartid, cu cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În sistemele multipartid, partidele se vor distribui de-a lungul axei stânga-dreapta, fiecare poziționându-se în așa fel încât să corespundă distribuției politice a votanților
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii politice în perspectiva interesului național orientat către maximizarea puterii naționale, dar ca om, el ia decizii care să-i maximizeze propria putere. b. Nivelul statal statul (a se citi statul națiune) este principalul actor în relațiile internaționale. Sistemul internațional este definit și caracterizat de relațiile (în cadrul său) dintre actori de un anume tip statele-națiune care domină gândirea în politica internațională
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
puterea nu mai lasă loc în relațiile internaționale unor interpretări fundamental eronate care explică politica externă prin motivele oamenilor politici care o concep sau prin preferințele ideologice ale acestora. Toți conducătorii și oamenii politici și toate statele caută să-și maximizeze puterea și securitatea în raport cu celelalte state din sistemul internațional. Aceasta este logica pe care ele își structurează în orice moment politică externă, indiferent de motivație sau coloratură politică. Interesul național, în sensul folosit de Morgenthau, este foarte aproape de acel raison
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
circumstanțele și condițiile particulare în care acesta operează se modifică totuși în timp și spațiu, ele depinzând de contextul cultural și politic general în care este plasat statul. Ca atare, politica externă, urmărind interesul fundamental al statului de a-și maximiza puterea, este afectată de contextul imediat în care este elaborată și aplicată. Astfel că pozițiile statelor în sistemul internațional se modifică, balanțele de putere se modifică și ele, ceea ce necesită implicit o adecvare a politicii externe, în vederea interesului fundamental, la
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
două sau mai multe state, conflictul este inevitabil, în lipsa unor mecanisme care să-l suplinească. Așadar, în sistemul internațional, statele sunt întotdeauna suspicioase cu privire la amenințarea cu folosirea forței asupra lor de către alte state. De aceea, ele caută constant să și maximizeze puterea în vederea maximizării propriei securități. Balanța de putere în această situație nu este decât un mecanism de reducere a posibilităților de izbucnire a războiului și a conflictelor. Această concepție realistă asupra sistemului internațional se potrivește în foarte mare măsură cu
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
mediu anarhic, securitatea nu va putea fi astfel niciodată absolută, ci doar relativă, afirmă Barry Buzan. Dilema securității Caracteristicile mediului, precum anarhia ori competitivitatea, fac din asigurarea securității o prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele de a face față cu succes unei eventuale amenințări. Statele își vor pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
comportamentului regăsit în mediul organizațional. În timp ce cercetările și teoriile se construiesc în zona setării scopurilor, sistemelor de recompensă, leadership și planificarea postului, s-a realizat că înțelegerea comportamentelor organizaționale are la bază premiza că indivizii acționează prin metode ce le maximizează valoarea schimbului pe care-l fac cu organizația. Într-un efort de a descoperi acest fenomen, unii cercetători au mizat pe teoria sinelui, ca o explicație alternativă pentru comportamentul organizațional. Specific, teoria identității sociale, teoria auto prezentării și teoria auto-eficienței
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
naturale. Numărul produșilor care ajung să facă obiectul acestei ultime selecții este mult limitat de selecțiile precedente Însă, amelioratorul, inginerul zootehnist și geneticienii au posibilitatea să intervină Încă În primele faze ale vieții, pentru a reduce efectele lor și a maximiza efectul selecției artificiale. Selecția artificială se poate realiza În două momente: Înaintea intrării la reproducție și după intrarea la reproducție. În primul moment se selecționează indivizii pe baza performanțelor proprii, cum ar fi greutatea la o anumită vârstă a cățeilor
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
aspirație este inerentă în două tipuri de abordări ale filosofiei politice: abordarea substanțială/teleologică și abordarea procedurală/deontologică. În abordarea substanțială/teleologică, al cărei reprezentant paradigmatic este (tot) utilitarismul, filosoful politic "caută să descopere acele principii ale dreptății care să maximizeze binele social"43, în vreme ce în abordarea procedurală/deontologică, al cărei reprezentant exemplar este (tot) John Rawls, filosoful politic "urmărește să rezolve problemele filosofico-politice" prin întrebuințarea unei concepții a dreptății justificate în baza unor "proceduri bine specificate" și a unor "angajamente
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
elementul cu indicatorul, apoi eliberând butonului mouse-ului.) Modificarea dimensiunii unei ferestre Pentru ca fereastra să apară pe tot ecranul, faceți click pe butonul Maximizare al acesteia sau faceți dublu click pe bara de titlu a ferestrei. Pentru a restabili o fereastră maximizată la dimensiunea sa anterioară, faceți click pe butonul Restabilire (acesta apare în locul butonului Maximizare) sau faceți dublu click pe bara de titlu a ferestrei. Pentru a redimensiona o fereastră (a o face mai mica sau mai mare), indicați spre oricare
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
din maquis le corespund două funcții: în felul acesta, populația se convinge că s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
două opinii: una, a lui M. Friedmann, potrivit căreia capacitatea de predicție satisfăcătoare a modelului este de ajuns pentru a-i confirma valabilitatea, chiar dacă am accepta că ipotezele inițiale ale teoriei sunt false. Întreprinzătorul se comportă “ca și cum” ar dori să maximizeze profitul; el acționează inconștient în virtutea unor legi economice pe care le ignoră. Cu alte cuvinte, susține Friedmann, nu premisele de la care se pleacă sunt importante, ci faptul că concluziile la care se ajunge se verifică în practică. Această opinie a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
vânzare; este neglijată deci reacția concurenței. Dar managerul nu poate urmări acest obiectiv al său fără a ține seama de interesele acționarilor, interese care cer realizarea unui anumit profit, care să le asigure o remunerație satisfăcătoare. Or, nivelul activității care maximizează cifra de afaceri poate corespunde unui profit foarte mic sau poate genera chiar pierderi, ca urmare a faptului că unele costuri cresc mai rapid decât volumul producției și al vânzărilor. Să presupunem că acționarii pretind ca profitul să nu coboare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
presupunem că acționarii pretind ca profitul să nu coboare sub o valoare π m considerată satisfăcătoare. Această restricție se scrie. Deosebim două cazuri care epuizează situațiile posibile. Restricția nu joacă un rol efectiv. Din condiția rezultă. Așadar, nivelul activității care maximizează cifra de afaceri satisface și condițiile impuse de acționari. În figura 1.1 această situație este ilustrată de cazul în care restricția de profit este reprezentată de dreapta EK. Se observă că volumul producției OM (care maximizează venitul) satisface și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nivelul activității care maximizează cifra de afaceri satisface și condițiile impuse de acționari. În figura 1.1 această situație este ilustrată de cazul în care restricția de profit este reprezentată de dreapta EK. Se observă că volumul producției OM (care maximizează venitul) satisface și restricția profitului. În acest caz restricția este efectivă. Profitul firmei este egal cu profitul minim impus de acționari. Să observăm în figură dreapta HL (care reprezintă restricția de profit în acest caz). Dintre variantele de producție OI
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nivel al profitului) managerul o va alege pe OJ, deoarece cifra de afaceri realizată este mai mare. Se observă însă că această cifră de afaceri este inferioară celei maxime, reprezentată de segmentul AM. Se observă deasemenea că volumul producției care maximizează încasările corespunde unui profit marginal negativ. Singura excepție o constituie cazul în care profitul minim π m este egal cu cel maxim posibil CN: optimul corespunde unui profit marginal nul. I.2.2. Modelul ratei de creștere a vânzărilor (al
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
care am vorbit în capitolul anterior, este punctul de plecare al modelelor de echilibru static al întreprinderii. Acestea sunt totuși mai degrabă modele de optim decât de creștere, preocupate nu de dinamica firmei, ci de determinarea unei “dimensiuni optime” care maximizează profitul sau minimizează costurile de producție. Am văzut că în teorie există întotdeauna un punct de echilibru static al întreprinderii, definit astfel: firma va produce acea cantitate de bun (un singur bun) pentru care costul marginal (costul ultimei unități produse
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
întrucât avem rezultă iar criteriul maximizării valorii pe un orizont infinit se scrie sub restricția fapt care înseamnă că dividendul nu poate fi niciodată negativ. Pentru a rezolva această problemă de optim vom utiliza metoda Euler-Lagrange construind o nouă funcție de maximizat cu necunoscutele F, Z și λ. Condițiile de maxim de prim ordin vor fi. După calcule rezultă. Evoluția optimă a fondurilor proprii F(t) se compune astfel din două tronsoane: un tronson pentru care Z=0, deci. Acest tronson corespunde
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
realizate în întreprindere în perioada (0,t), fără a ține seama de scoaterile din funcțiune. Se poate observa că relația dintre G și I este de forma. Dividendul distribuit de întreprindere la un moment dat va fi iar expresia de maximizat se va scrie. Rezolvând problema de optim în același mod ca la modelele A, obținem următoarele, întreprinderea nu distribuie. Fondurile sale proprii vor evolua pe curba dacă întreprinderea distribuie în totalitate fără a investi niciodată. Pe toată perioada ei de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]