KorAP: Find »[drukola/base=mecanic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...344 >

8,581 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

n-are de lucru să se apuce să pună metodele noastre sub semnul întrebării. Vreau ca toți cei șase să se întoarcă acasă cât mai repede și, dacă se poate, pe propriile lor picioare. Bruno Serafian, căruia toți îi spuneau Mecanicul, cu toate că nimeni din organizație nu știa ce repara de fapt, căci nimeni nu-l văzuse vreodată sub vreo mașină, se scărpină îndelung între picioare, ca și când ar fi așteptat ca tocmai de acolo să-i vină vreo idee, și, în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
legile și obiceiurile lor, niciodată nu se știe... Nu înțeleg ce legătură are asta cu întreruperea raliului, zise Hans Scholt, mușcându-și gânditor buza de jos. Are vreo legătură? — Pe mine mă întrebi? zise celălalt. Eu nu sunt decât un mecanic care a învățat să alerge într-o cursă și până acum n-am văzut beduini decât cu coada ochiului, când treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de puțin prețuiește viața acestor nenorociți? — Este mai mult decât plătește asigurarea, dragul meu. Cu mult mai mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino de piloți, mecanici și personal auxiliar, ce se străduiau să pregătească totul pentru a încărca primul avion, a cărui sosire era prevăzută în zori. Din acel moment, totul deveni o forfoteală nebună de oameni și mașini, iar Nené Dupré nu-i înțelese imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
întrebări. Dar, vezi, eu nu caut răspunsuri „autorizate“, ci adevărate, răspunse Hans Scholt pe un ton de un calm desăvârșit. Am constatat că lipsesc trei mașini, și asupra acestui fapt s-ar părea că s-a așternut tăcerea, deoarece nici mecanicii, nici prietenii, nici familiile n-au nici cea mai vagă idee unde se află - arătă din nou cu degetul spre Nené Dupré. S-ar părea că tu ești singurul care le-a dus apă și mâncare, dar nu te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu surprins celălalt. Cine-i Mecanicul? — Bruno Serafian, un fost mecanic ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu surprins celălalt. Cine-i Mecanicul? — Bruno Serafian, un fost mecanic ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu surprins celălalt. Cine-i Mecanicul? — Bruno Serafian, un fost mecanic ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și dispune de o mână de ticăloși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu surprins celălalt. Cine-i Mecanicul? — Bruno Serafian, un fost mecanic ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și dispune de o mână de ticăloși de aceeași teapă, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai mică bănuială că te-a văzut cineva, n-am să risc. Nu vreau să am probleme cu Fawcett și cu atât mai puțin cu împuțitul ăla de Mecanic. Ai încredere-n mine. Am încredere pentru că nu te înghite, deși habar n-am de ce dracu’ fac asta. Bănuiesc c-o faci pentru că ești un tip cinstit. Și la ce-mi folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în schimb ceva de care ai nevoie acum. — Ce? — O pușcă cu repetiție modernă, cu lunetă și două cutii de cartușe. Rabla asta pe care o ai nu-ți folosi la nimic când va trebui să te înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune că e ceva cu care aș putea câștiga o bătălie... Nu ai vreun tanc la bord? — Nu, dar am un binoclu. — Un binoclu?... − repetă celălalt cu umor. La ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să vadă dacă cretinul ăsta apare pe acolo. Când pleci? — Mâine după-amiază. Îndată ce va pleca ultimul tău avion, o să aterizeze un Hercules care va pleca din Angola foarte devreme. Cu el va călători echipa de întărire de care am nevoie. - Mecanicul veșnic jegos se apropie de hartă și arătă cu degetul un punct concret. - Noaptea asta ne vor parașuta în munți și vor reveni să ne ia după patru zile. Dacă reușim să-i eliberăm pe ostatici, o să-i ducem înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai bine să mă lași singur. Vreau să dau niște telefoane și să strâng toate astea, fiindcă într-o oră ridicăm tabăra. — Speri să ajungi la timp la Cairo? — Te mai îndoiești? După cum te cunosc, nu. Zece minute mai târziu, Mecanicul intra în camionul cu remorcă ce-i servea drept cartier general și unde frații Mendoza - Julio și César -, dezertori din armata argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru tortură, sechestru și asasinat, dormeau fără griji. Gata cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
puțin de doisprezece metri de obiectiv, când, din spatele unei stânci aflate la vreo patru sute de metri în fața lui, țâșni o flacără și, înainte să reacționeze, un glonț de calibru mare îi străpunse inima. Ce-a fost asta? întrebă de îndată Mecanicul. Numărul doi, ce s-a întâmplat? Numărul doi, răspunde! Dar nici de data asta nu primi vreun răspuns. În schimb, la puțin timp, se auzi un glas vădit nervos și nemulțumit. — Aici numărul trei! Doi a căzut și mizerabilul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
trebuie să fi venit dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de asta, dar mă tem că vei șchiopăta toată viața... - Făcu un gest semnificativ arătând împrejur și adăugă zâmbind ironic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pleci? — Pentru că aveau de gând să omoare doar patru și Pino Ferrara, care acum este în drum spre Italia, a plătit ca să mă elibereze. — Pino Ferrara este în drum spre Italia? spuse interlocutorul său surprins. Cine ți-a spus? — Tuaregul. Mecanicul se gândi ce să răspundă, dar până la urmă ridică din umeri și spuse: Mă tem că te-au păcălit și că Pino Ferrara e mort, deși acum asta nu mai are nici o importanță. Mai degrabă înclin să cred că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Cel puțin ai idee pe unde se află? — Într-o zonă abruptă și unde se ajunge foarte greu, în inima celei mai stâncoase regiuni. — Era de presupus, dar nu-ți face probleme. Cu un pic de răbdare o să-i găsim. - Mecanicul zâmbi din nou și murmură: Și acum încearcă să te odihnești. Ai nevoie. Se ridică și făcu câțiva pași fără nici o țintă, dar, după câteva clipe, scoase din toc un pistol mare și, răsucindu-se puțin, trase un singur foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și rănit. — Ascultă!... - spuse Mecanicul pe un ton ce nu admitea replică și în care se ghicea o ușoară amenințare: N-am de gând să mă întorc ducând în spate pe unul care mâine ar putea să povestească oricui ar vrea să-l asculte că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
spun că beduinii văd pe întuneric, ca pisicile. De la aproape patru sute de metri?... Nu vorbi prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș reuși nici măcar cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un ton aspru. Mi se pare o totală lipsă de logică faptul că șapte profesioniști n-au fost în stare să se înfrunte cu un beduin păduchios ca să-și apere rezerva de apă. - Mecanicul ar fi vrut să tragă un scuipat, dar nu avea destulă salivă. - Din fericire, ne-a mai rămas un butoi, dar mă tem că ăsta nu ajunge pentru toți. — E de necrezut! protestă unul dintre ei. Un singur tip a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu toate astea, crezi că ar fi o bună idee să atacăm direct, știind că în oricare dintre aceste peșteri ne-ar putea pândi un tip armat până-n dinți? — Eu n-am spus că ar fi o idee bună... - spuse Mecanicul, scrupulos. Eu am spus că e una din cele două idei care mi-au trecut prin cap. — Două căcaturi. — Recunosc că sunt proaste, dar problema e că trebuie să hotărâm care dintre cele două e mai puțin proastă. — Tu spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dizolvă în apă și ne pot omorî, orbi sau paraliza. În ceea ce mă privește, nu sunt dispus să risc. Majoritatea tovarășilor săi arătară, într-un fel sau altul, că sunt de aceeași părere cu el, așa încât, la un moment dat, Mecanicul ridică mâinile în sus, cerând să se facă liniște. — De acord! exclamă. Vom supune la vot. Atacăm sau așteptăm? — Eu aș ataca acum. Gacel Sayah își îndepărtă privirea de la grupul compact care, de la distanță, părea un fel de conciliabul, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi nici un răspuns. — Drace...! Vor să ne vâneze ca pe iepuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
momentul în care n-au mai avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim puțin, câți am mai rămas suntem în stare să mai rezistăm încă - mormăi oarecum orgolios Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am sânge în mine - răspunse interlocutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
doar posibilitatea ca la anul câțiva tipi foarte deștepți să se umple din nou de bani convingând câțiva tipi foarte proști să se simtă ca niște eroi alergând prin deșert ca niște păduchi nebuni. Nu sunt „păduchi nebuni“! - protestă imediat Mecanicul. Sunt băieți sănătoși, voinici și curajoși, dornici să trăiască diverse aventuri și să cunoască lumea. Să cunoască lumea la peste o sută pe oră și învăluiți în nori de praf...? se miră interlocutorul său. După părerea mea, în felul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]