KorAP: Find »[drukola/base=mediat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...47 >

1,175 matches

Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532

de indivizi sau parteneri de afaceri ce relaționează în jurul unui interes comun și în care interacțiunea este, cel puțin parțial, susținută sau mediată de tehnologie și ghidată de protocoale sau norme". Includerea variantei în care comunitățile virtuale pot fi parțial mediate computerizat extinde definiția asupra unei serii de structuri și interacțiuni sociale care nu se încadrează în tiparul comunităților online, al căror specific este desfășurarea activității exclusiv pe Internet. Încadrându-se într-un tip similar de abordare, Jones (1997) propune o

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
este ilustrată ea în definiția anterioară. Caracteristica esențială a grupurilor sociale primare, care se menține în spațiul virtual, este interacțiunea dintre membri, cu toate implicațiile sale. Cerința unui nivel minim de interacțiune permite excluderea unei varietăți de clase de comunități mediate computerizat din cadrul comunităților virtuale. De exemplu, o adresă de e-mail în care participanții primesc știri și informații, dar nu sunt capabili să poarte discuții interactive cu ceilalți membri nu poate fi clasificată drept o comunitate virtuală. c. Varietatea persoanelor care

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
o descriu ca "un cluster de sate electronice care trăiesc pe internet". d. Un spațiu public virtual comun, în care are loc o parte semnificativă dintre interacțiunile membrilor Din perspectiva cyber-arheologiei, pentru delimitarea spațiului virtual comun, cercetătorii din domeniul comunităților mediate computerizat studiază mesajele postate, structurile și conținutul website-ului (Jones, 1997). Structura spațiului virtual comun este eterogenă, de natură intelectuală și socială. Această condiție a comunităților virtuale religioase include necesitatea existenței unui suport tehnic care să le asigure continuitatea în cyberspațiu

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
lucrare din 2004, sugerează studierea comunităților virtuale ca operând cu "forme de mediu emergente numite cadre comportamentale virtuale (virtual behavior settings). Acestea sunt create prin interacțiuni împărtășite ale membrilor și prin dezvoltarea unui simț al spațiului sau "locului" în comunitățile mediate computerizat" (2004, p. 2). Această abordare a comunităților virtuale are la bază noțiunea de sentiment psihologic al comunității, ce este definit ca "sentimentul membrilor de atașament emoțional împărtășit, apartenență, influență, integrarea și împlinirea nevoilor, care face comunitatea diferită de un

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
o rețea de relații care împărtășesc un teritoriu geografic comun, o istorie comună și un sistem de valori împărtășit, de obicei înrădăcinat într-o religie comună" (1997, p. 14). El continuă prin a argumenta că atunci când este vorba de contacte mediate computerizat, acestea nu pot constitui o comunitate în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu pot înlocui experiența relațiilor directe, nemediate, pe care se bazează cooperarea, prietenia și, în ultimă instanță, fenomenul comunitar. După cum autorul însuși observă, "poți comunica prin intermediul rețelelor

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
există diferențe majore între comunitățile sociale bazate pe relații directe între membrii lor (chiar dacă acestea împărtășesc adesea o identitate culturală construită imaginativ) și categoriile sociale definite cultural pe baza atribuirilor externe ale membrilor lor. În baza acestor delimitări conceptuale, relațiile mediate computerizat se înscriu în cea de-a doua situație, aceea a categoriilor sociale definite cultural. De aceeași parte a dezbaterii se plasează și Wittel (2001), care afirmă că formațiunile sociale online sunt, de fapt, o formă de rețea socială mai

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
câștiga cunoștințe și de a găsi comuniune în cyberspațiu reprezintă, în opinia autorului, "lipiciul social care alătură indivizi izolați pentru a forma o comunitate" (2000, p. 23). În același ton cu Rheingold, Jones (1997) consideră că diferitele forme de comunicare mediată computerizat s-au dezvoltat din nevoia de a recrea acel sentiment al comunității pe care participanții îl exprimă prin scopul restabilirii legăturilor sociale. În societatea postmodernă, care a pierdut de mult apropierea și legăturile sociale specifice Gemeinschaft-ului, comunitățile virtuale vin

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
specifice comunităților sociale s-au diminuat considerabil sau chiar au dispărut, nevoia de relaționare și de apartenență rămâne neîmplinită. Căminul și locul de muncă au rămas singurele spații interactive ale existenței individuale. În consecință, din ce în ce mai multe persoane caută să relaționeze mediat, online, pentru a-și putea împlini o nevoie fundamentală de natură socială. Comunitățile virtuale reprezintă, în aceste condiții, rezultatul efortului de recreare a celei de-a treia sfere a existenței individuale. În urma unei analize a comunităților din societatea postindustrială, Van

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
comunitate în cyberspațiu. Studiile desfășurate în ultimul deceniu au arătat faptul că Internetul reprezintă o colecție de spații sociale diferite, cu caracteristici proprii, care modelează interacțiunile umane (Miller & Slater, 2000; Wall & Williams, 2007). În consecință, etichetarea Internetului și a comunicării mediate computerizat drept o simplă formă de comunicare reprezintă o abordare îngustă, care nu ține cont de varietatea fenomenelor psiho-sociale care au loc în spațiul virtual. Controversa cu privire la existența comunităților sociale în spațiul virtual și la validitatea conceptului de comunitate virtuală

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
Sherif (2003) accentuează efectele negative ale implicării în comunitățile virtuale și jocurile de rol online care încurajează crearea de personalități multiple. În opinia autorilor, în aceste situații, eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea au sau nu corespondent în spațiul real. Unul dintre principiile

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
prin excluderea din grup (numele, ID-ul sau profilul persoanei este șters și accesul la comunitate este restricționat pentru terminalul respectiv). În consecință, după cum observă Fernback și Thompson (1995), construcția granițelor comunității în cyberspațiu nu este complet arbitrară, iar comunitățile mediate computerizat ar putea să nu fie atât de egalitariste pe cât s-a crezut inițial. O categorie de membri experimentați poate alege, la un moment dat, să elimine abuziv o altă categorie de participanți, pe baza unor criterii care nu țin

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
cyberspațiului? Implicarea noastră în comunitățile virtuale transformă în mod negativ felul în care interacționăm cu ceilalți? Este posibil ca atunci când trecem de la tehnologii vechi la altele noi să creștem într-un mod distructiv imersivitatea și interactivitatea cu acestea? Este comunicarea mediată computerizat o alternativă funcțională la comunicarea față în față?" O trecere în revistă a lucrărilor din domeniul științelor sociale care încearcă să răspundă la unele dintre aceste întrebări identifică unele dintre cele mai probabile domenii ale vieții umane ce vor

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
mesaje în timp real și, în unele cazuri, se pot chiar vizualiza reciproc în timpul comunicării, în cadrul comunităților virtuale ideea de coprezență, de comunicare "față în față" suferă alterări profunde. Pe măsură ce indivizii umani petrec din ce în ce mai mult timp în spațiul virtual, comunicând mediat, abilitățile lor de a comunica direct, a iniția și întreține relații stabile cu persoanele din familie sau din proximitatea fizică devin din ce în ce mai puțin dezvoltate. În consecință, este posibil ca oamenii să apeleze din ce în ce mai mult la interacțiunile online, de la a comanda

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
între oameni, poate crea contextul pentru constituirea unor noi relații între persoane care nu au posibilitatea de a se întâlni în spațiul real. Transformările pe care le va suferi comunicarea față în față ca urmare a implicării masive în comunicare mediată computerizat vor depinde în mare măsură și de capacitatea fiecărui individ de a exersa și a păstra activă relaționarea fizică directă cu persoanele din familie și din proximitatea fizică, încercând să integreze ambele forme de comunicare. Astfel, în spațiul virtual

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
poate fi abordată dogmatic. Este evident că participarea la astfel de forme de relaționare socială are efecte de durată, atât pozitive, cât și negative, asupra felului în care oamenii interacționează fizic unii cu ceilalți. Totuși, pentru mulți dintre noi, comunicarea mediată computerizat poate fi o alternativă funcțională la comunicarea față în față (Durgin & Sherif, 2003) sau o formă suplimentară de comunicare, ce permite extinderea granițelor personale de acțiune. I.9.2. Gândire și învățare Computerul ca unealtă de lucru și comunitățile

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
participanților. Pe de o parte, interacțiunile cu persoane diferite oferă multiple ocazii de învățare socială și expun persoana la diferite valori culturale, tipuri de raționamente, idei noi sau perspective asupra unor probleme comune. Pe de cealaltă parte, angajarea în interacțiuni mediate computerizat presupune însușirea unor abilități de operare a PC-ului, de navigare pe Internet, de utilizare a opțiunilor și de aplicare a regulilor care țin de suportul tehnic al comunității. Toate acestea modelează procesele gândirii, de la modul în care procesăm

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
prezis-o acum câteva decenii poartă o asemănare surprinzător de mare cu viața reală, mult mai mult decât prezicerile utopiștilor tehnologici. Hiperrealiștii văd utilizarea tehnologiei comunicației ca o cale spre înlocuirea lumii naturale și a ordinii sociale cu o hiperrealitate mediată tehnologic, "o societate a spectacolului", în care nu suntem conștienți că lucrăm întreaga zi pentru a câștiga bani cu care plătim servicii (entertainment media) care ne spun ce să dorim, ce marcă să consumăm etc. Nu vedem mediul nostru ca

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
a început să ascundă realitatea. Al treilea pas include hiperrealitatea, într-o lume în care semnul începe să ascundă absența realității. Semnele ne ajută acum să pretindem că ele înseamnă ceva. În virtutea naturii acestui mediu în care se desfășoară interacțiunile mediate computerizat, membrii comunităților virtuale trebuie să plătească accesul lor unul la celălalt prin a pune sub semnul întrebării realitatea culturii online, dar și prin a-și redefini granițele personale și intimitatea. După cum afirmă Slater (2002, apud Hughey, 2008), "este periculos

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
a face loc noilor manifestări, în timp ce unele practici din cadrul comunităților locale se pot extinde și în spațiul virtual. III.2. Delimitări conceptuale și caracteristici generale ale comunităților religioase Încercările de definire a comunităților virtuale religioase includ două caracteristici principale: comunicarea mediată computerizat și temele de discuție religioase. Astfel, Campbell definește comunitățile din spațiul virtual ca fiind "grupuri online care facilitează interacțiunea dintre credincioși separați geografic, dar care împărtășesc o conexiune sau o convingere spirituală" (2006, p. 6). În sens mai larg

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
Internetul a devenit rapid o locație pentru competiții și strategii de a controla experiența religioasă a altora. Deoarece au potențialul unui instrument important de păstrare a iluziei omniprezenței și continuității, unele comunități virtuale religioase pot contribui la manipularea și controlul mediat al unor lideri religioși charismatici asupra celor neinițiați sau dispuși la a-și ceda responsabilitățile odată cu libertatea de gândire unor mentori necunoscuți și convingători. Libertatea de gândire și exprimare poate deveni o "marfă" oferită la schimb în locul confortului emoțional și

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
De la particularitățile comunicării online până la problema anonimatului și a participării, cercetarea spațiului virtual și a comunităților pe care le adăpostește se dovedește a fi dificilă dintr-o pluralitate de perspective. În primul rând, după cum observă Kruger (2005, p.5), "comunicarea mediată computerizat pe Internet constituie hiperrealitate, ceea ce înseamnă că cercetătorul nu are acces direct la realitatea socială și personală a câmpului empiric". Astfel, necunoscutele ecuației cercetării în domeniul științelor sociale s-au dublat, în virtutea naturii obiectului cercetării și a mediului în

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
în funcție de termenii folosiți pentru a descrie și a căuta informații cu privire la fenomenul religiei online, o multitudine de fenomene și comunități religioase care nu se înscriu în tiparele culturii vestice pot fi omise sau greșit identificate. * Problema aspectelor invizibile ale comunicării mediate computerizat: cercetătorul poate identifica și analiza doar o mică parte a comunicării online. Aspectele omise se referă la: acțiunile "oaspeților" (persoane care nu se înregistrează ca membri și nu participă direct la comunicare), contextul spațiului real în care se găsesc

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
Analiza comunicării în comunitățile virtuale Cele mai multe dintre dificultățile cercetării comunităților virtuale își au rădăcinile în particularitățile comunicării mediate computerizat. Atunci când din oportunitățile de interacțiune între membrii unei comunități se elimină contactul fizic și vizual, singurul canal de comunicare fiind cel mediat computerizat, oamenii sunt nevoiți să găsească modalități noi de a utiliza uneltele disponibile pentru a transmite mesaje cât mai complexe. Ce se întâmplă atunci când, așa cum este cazul celor mai multe dintre comunitățile online, din toate produsele culturale și din toate mijloacele discursive

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
Ce se întâmplă atunci când, așa cum este cazul celor mai multe dintre comunitățile online, din toate produsele culturale și din toate mijloacele discursive nu rămâne decât cuvântul scris? Mai mult decât atât, atunci când nu există o altă cale de a accesa comunitatea, comunicarea mediată computerizat devine obiect și instrument al cercetării în același timp. Următoarele caracteristici ale comunicării în spațiul virtual sunt definitorii pentru comunitățile online și relevante pentru cercetare: * Se prezintă predominant sub formă scrisă, fiind lipsită de limbajul non și para-verbal, ceea ce

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
de abordări ale cercetării comunităților virtuale O analiză a studiilor efectuate în cele trei-patru decenii scurse de la înflorirea comunităților virtuale odată cu dezvoltarea tehnologiei informației evidențiază numărul mic de cercetători care s-au ocupat de contextul social în care apar comunitățile mediate computerizat. Dintre aceștia, Baym (1995) consideră situația imediată a utilizatorului ca pe o influență asupra comunicării în comunitățile virtuale, iar Markus (1994) observă că utilizatorii adesea întrerup comunicarea directă, față către față pentru a se implica sau a răspunde unei

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]