952 matches
-
cu diabolică tenacitate cretinizarea maselor și țiganizarea generală, e limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
raportul complex dintre "fondul" formalizat, totuși rezistent, și "forma" substanțializată, adică permeabilă la datele psihice. Dacă pe de o parte poetul își găsește compensația în fervoarea estetizării, pe de altă parte aceasta din urmă e pusă în chestiune de postura meditativă, chestionată, măcar în subsidiar, de conștiința critică. Țesătura estetă nu se asumă integral, cochetînd cu existențialul, păstrînd un prag zero, declarativ, sub chipul unui inventar, de baudelariană inspirație, al elementelor vieții perdante: "Tusea, pojarul, febra, coșmarul/ cu un om negru
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Gradul de înrobire al ascultărorilor față de această alambicată Arachne care e colonelul e sugerat de o întâmplare cu rol de mise-en abîme: clipa când, aflați în pădurea Bornei,văd un șir incredibil de vulpi multiplicate la nesfârșit. Supus unui tir meditativ, șirul se scurtează, pentru a dispărea, posibilă proiecție a mentalului celor doi, inflorescență metaforică a dorinței. Nu are loc nicio revelație din cele pe care le-am aștepta, dar, aproape nebăgată în seamă, una de alt gen, difuză, se petrece
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
de referințe critice, plus 4 de biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții, a fost profund meditat în Marele singuratic și apoi expus în Delirul. M. Preda pare să încadreze adevărul istoric într-o etichetă la care a ajuns printr-un îndelung proces meditativ, declanșat de o întreagă experiență a lumii valorificată metaforic păgânismul: Așternerea peste satul românesc a acestei "plăgi”, ilustrată apocaliptic în volumul al II-lea, este înregistrată și la sfârșitul primului volum al romanului Moromeții: și reluată, ca pentru confirmare, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
pe măsură ce o executa. Vibra și el, în secret, prudent, cu un aer de ironie nevinovată, ce provenea din mirarea de a participa la o întreprindere așa de nemaivăzută până atunci. Deodată, în septembrie se produse atacul Germaniei asupra Poloniei. Lucrătorii, meditativi, își puneau întrebarea dacă mai are cineva gust de ridicat biserici. Ioanide n-auzea nimic, cu totul furat de frenezia lui, conversația agitată a altora despre evenimente trecea pe lângă urechile sale ca un zgomot gol. Către sfârșitul lui septembrie, Butoiescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acesta îi făcea impresia că pune la inimă necazurile de ordin profesional provocate de Pomponescu mai mult decât meritau. Sincer, Ioanide nu le acorda decât o minimă importanță. Când comisiile de ofițeri și preoți inspectară biserica, Botticelli făcu o figură meditativă și îngrijorată. " Pentru ce te posomorăști așa, Botticelli? Îi zise Ioanide în intenție, fără a scoate realmente un cuvânt. Crezi că o să ne dărâme biserica? E un lucru imposibil. Noi nu dărâmăm nimic, fiindcă n-avem nici curajul inimiciției. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trupește, în ciuda unei slăbiciuni superficiale, nu putea intui trecerea de la o stare la alta. De aceea, ziua, pe lumină, căuta să se desprindă treptat din mediul luminos, să-și anuleze pe cât posibil procesul de viață. Stând astfel într-o somnolență meditativă, învăța a se dispensa de orice iritație a existenței. Reducția activității fiziologice i se părea posibilă și fără oroare. Noaptea însă lucrurile se schimbau. Nu putea la nevoie să renunțe la inerție și să deschidă ochii, deoarece un întuneric natural
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct de vedere plastic era destul de grațios. Chiar ideea de a sta astfel în tăcere, îndesați unul într-altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciomăgește doar pen’ că-i în toane rele. Ei, toți s-au înțeles să ne terorizeze azi. Teoria e că dacă ne sperie destul la început, n-o să le dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față de ceilalți, o figură deloc triumfătoare sau vinovată, pentru că triumful este înfumurat, iar blamul este lucrarea Diavolului. Scormoni în căutarea unei expresii creștine printre vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
măcar blând și serios și ochii lui (deși Maria avea să se plângă tot timpul mai târziu că bărbatul ei e "sucit", "ciudat", că nu poate niciodată să știe ce e-n capul lui) aveau uneori o expresie caldă și meditativă, ca și când, din timp în timp, altcineva, cu mult superior, ar fi venit să locuiască în edificiul minții ucenicului de la atelierele ITB, din care acesta ar fi plecat undeva, nu se știe unde. Privirea aceasta, contemplația nobilă, melancolia adâncă și adevărată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reușind cu mare greutate să-i ajusteze câmpul de forțe așa încît sî răstoarne lin monolitul. Barna avusese dreptate. Nu mai încăpea nici o îndoială că găsiseră Alambicul. - Am putea foarte bine să plecăm chiar acum, zise Barna pe un ton meditativ. Avem ce ne-am dorit... - În nici un caz! Trebuie să aflăm cum anume a ajuns aici și poate și alte amănunte. Crezi că l-au folosit pentru propriile lor experiențe? Barna analiză cu atenție adâncitura și apoi clătină din cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mei spirituali au fost Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian. Celălalt mare și adevărat profesor a fost natura". Retrăgându-se pe meleagurile Hușilor și Iașilor, tânărul se lăsa furat de frumusețea blândă a acestor locuri, descoperindu-le mereu noi valori. Fire meditativă, solitară, prefera aglomerației și lecțiilor aride clipele de răgaz și de mare liniște, prefera să descopere singur tainele culturii universale, utilizând cu mai mult spor învățăturile pe care le-ar fi aflat la Școala de Belle Arte. Un rol deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lui Adam Bălțatu de a fi abandonat școala, simțindu-se constrâns de plictiseala orelor de atelier, a fost un gest semnificativ pentru direcția pe care avea să se înscrie artistul. Atitudinea sa venea dintr-o pornire interioară, a unei firi meditative și boeme, atrasă de reverie în mijlocul naturii. El era dintre aceia care se cufundau în peisaj, din dorința de a se desfăta într-o mare liniște și de a surprinde același loc în diferite ore ale zilei. Nemulțumire față de mijloacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
prefăcut de la bun început. De aceea, cred că cei din Aum nu au destulă forță să înfrunte atașamentele. Din păcate. Dacă privim lucrurile dintr-o altă lumină, putem spune că, față de oamenii de rând, ei sunt mai puri sau mai meditativi. Totuși, acest lucru este extrem de periculos. Dacă ar fi în țara lui Buddha, nu ar fi nici o problemă, însă, atâta timp cât sunt în lumea aceasta, nu e prea bine ce fac. Cred că este imposibil să te eliberezi de atașamente în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului social transfigurat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mecanic al memoriei, despre găsirea structurilor pe care se bazează qualia 1, chiar și despre elaborarea unei descrieri complete și funcționale a conștientului. Weber n-ar fi putut compila niciodată o antologie populară care să egaleze aceste succese. Arta studiilor meditative de caz aparținuse timpului liber. Dar își făcuse cumva loc forțat și devenise principala lui ocupație. Era prea devreme pentru așa ceva. Ramon y Cabal, Cronos în panteonul lui Weber, spunea că problemele științifice nu se epuizau niciodată, ci doar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de teatru nos talgii artistice. Și ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
merg să-i aduc un pahar. Erau atâtea femei și copii mici în jurul ei, încât cu greu puteam ajunge la masa unde se dădeau pahare. Tanti Mae a luat paharul și a sorbit prelung, și-a tras apoi o privire meditativă și a râgâit. Era aproape ora zece. Berea mai că se terminase, dar lumea încă se înghesuia pe ringul de dans. Copiii mici dormeau pe aparatele din uzină, cu picioarele atârnându-le de-o parte și de alta. Femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul. Mama și Bunicii ies, Fiica rămîne singură, își compune diverse poze meditative. Sună soneria, Fiica se aranjează puțin în oglindă și apoi se duce să deschidă. Revine cu Editorul, un bărbat între două vîrste, sensibil la farmecele ei. SONIA: Luați loc. (stă și ea în fața lui picior peste picior valorificînu-și fusta mini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
maestru! Un Balzac, un Sthendal! Un mare autor! Am nevoie de telefon! De contacte cu lumea! Editorul aruncă repede fesul bunicului și iese în fugă) Ah, ce m-am enervat (iese în direcția opusă). Bunicul a rămas într-o poză meditativă BUNICA: Ei, bine c-am scăpat. (Bunicului) Ce-ai rămas așa? Ia uite cum a rămas! Ce-i cu tine? SONIA: Bunicule! Ți-e rău? BUNICUL: Nu... Mă gîndesc... Mă gîndesc la ce să scriu... BUNICA: Vino-ți în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
da atenție multor disconforturi. Manfred, așezat pe scaunul șoferului, privește și el în aparență la fel de calm și tăcut căderea leșioasă a serii. Nici el nu este dispus să vorbească, preferă să-și mascheze încordarea maximă a așteptării sub o aparență meditativă, dar tensiunea din priviri este evidentă. Deodată, în fața lor, lumina unor faruri oarbe anunță sosirea unei mașini. Privirile lor se fixează prin parbriz asupra taxiului. Debarcă un individ mătăhălos în costum cu dungi late și pălărie albă, gen fante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]