4,697 matches
-
tîrziu cît de simplu se fac deosebirile la șaptesprezece ani." Jurnal-ul de clasă e precursorul atîtor cărți cu liceeni, care s-au scris de la el încoace, și care au reținut și au pus în față, spre descrețirea frunților, anecdota. Melancolia sfîrșitului de an, surprinsă cu finețe de Eliade, melancolia despărțirii de "frăție", face, totuși, diferența. Apoi, "început de vară, cu ispite." Convertiri de tot soiul, din care cele la Balzac, bunăoară, se și prind. Mici dramolete absurde răsar dintre amintirile
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
ani." Jurnal-ul de clasă e precursorul atîtor cărți cu liceeni, care s-au scris de la el încoace, și care au reținut și au pus în față, spre descrețirea frunților, anecdota. Melancolia sfîrșitului de an, surprinsă cu finețe de Eliade, melancolia despărțirii de "frăție", face, totuși, diferența. Apoi, "început de vară, cu ispite." Convertiri de tot soiul, din care cele la Balzac, bunăoară, se și prind. Mici dramolete absurde răsar dintre amintirile anilor mici: "uitasem cine sînt și ce căutam în
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
și anume o decepție originară, o falie existențială ce nu se mai poate închide. Și nu e vorba neapărat de o anecdotică psihanalizabilă, ci de-o biografie a sensibilității intrinseci. Aceasta dă impresia a se fi desfășurat în direcția unei melancolii irezolvabile, a unei mizantropii (în sens molieresc!) abia îmbunate prin jovialoitate, așa cum ai amesteca o băutură foarte tare cu puțină apă. Totul turnat într-o foarte supravegheată, delicioasă scriitură, într-o caligrafie ce nu anulează tensiunile ci le asimilează, le
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
fără speranță. Tot ceea ce se întîmplă cu ea se reflectă în muzica soțului, mai ales intervențiile corale de o mare frumusețe tragică, catartică, muzica irumpe în prezentul Juliei aducînd cu ea trecutul, suferința, dar în final, și izbăvirea. Culoarea, albastrul melancoliei, intervine permanent de la eclerajul lămpii care se reflectă pe chipul ei în detalii semnificative. Din acest mariaj al muzicii și culorii, regizorul extrage un lirism impresionant, tulburător, simfonic. De la început, Julie se decide pentru un apartament în care nu există
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea melancoliei, ci și expresia unor emoții cărora regizorul le găsește alte medii de expresie decît cel gestual. În ciuda temei multicolore configurînd drapelul Franței, nu vom găsi nici cea mai mică aluzie politică în filmele lui Kieslowski, nici un accent militant sau partizan
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
a speriat pe băiat. Vrei să-mi dai voie puțin? Băiatul se ridică și ascultă uimit de-a dreptul cum fata a interpretat o piesă atât de grea, atât de frumoasă și din care se deprindea ușor bucurie, iubire și melancolie. Este Chopin, dar sună ciudat pe această pianină veche și dezacordată! Cum a fost? Admirabil, vrajă și sensibilitate! Îmi place cum ai spus, să știi că studiez la conservator, sunt În anul doi iar acum, În vacanță, sunt ... bibliotecară la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o cromatică plină de melancolie, iar bărbatul care trecuse prin aceste locuri În diverse ocazii și În diferite ipostaze se gândi poate pentru prima dată În ultimii zece ani la toamna vieții și fu pe deplin Încredințat de singura certitudine majoră, iarna vieții. La volanul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
casă. Omul cu fața acoperită de barbă, care înainta cu precauție, ca un străin, cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele pielii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luptă-te cu limitele tale, cunoscându-le în fiecare clipă, și atunci anxietatea va scădea. transformă-ți anxietatea în atenție pură. șase în al patrulea loc: limitele dragostei sunt aparente, sunt generate de rănile tale vechi, de pisicile negre ale melancoliei tale, torcând în vis. poți avea succes dacă deschizi cu adevărat ochii. nouă în al cincilea loc: vei avea noroc dacă acționezi acum, imediat, în secunda asta. aruncă-ți sufletul fără grijă în valurile înalte ale mării. șase deasupra: gândește
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și lumea) În care trăim! Ea spune limpede și tăios ceea ce eu Încerc să spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i tandre și calde Întreaga simțire. Am luat-o la pas, agale... Plutea În aer melancolia unui timp pe ducă. Ajungând la “Râpa galbenă” și urcând treptele abrupte, am hotărât să fac un popas pe strada ce duce spre anticariat. Miros de cărți vechi, nostalgie... Biete suflete! Închise pe veci Între copertele cărților rămase la mâna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se poartă cu ei ca peștele cu propriile lui curve, adică tu ești bună, rămâi, tu nu ai ce căuta într-un stabiliment care se respectă, legea concurenței, singura lege care mai supraviețuiește, ne cere să fim eficienți, deci fără melancolii și revendicări, cine poate, poate, cine nu, să meargă la cimitir. Acum ai înțeles cum vine chestia cu degeabistul? Aide îndrăznește să-și întrerupă fiul, am înțeles, spune ea, ai și scris despre această teorie, mi-ai arătat manuscrisul, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea acasă va fi după o lungă perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chiar dacă ...neconvingător. Fiindcă poetul nostru este elocvent, În multele-i tăceri ascunse În pliurile versurilor. E adevărat, nu are simțul dialogului. Face, timp de-o viață, apologia monologului („ Singur, singur, singur.../ Vreme de beție / I-auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit de acest teribil amoc, am decis să dau o raită pe la mine pe acasă, să-mi mai ostoiesc melancoliile. Am plecat singur, cu toate că devotatul Dorinel nu voia deloc să mă lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu la comandă, cu titlul de Șef-adjunct, cât oi lipsi eu dintre ei, și am pornit. După un drum obositor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același principiu, cu deosebirea că, în ele, faptele se calmează de tot, lăsînd textul să-și facă, superb, mendrele, e de găsit în Ingeniosul bine temperat sau în Cvintetul melancoliei. Bucăți muzicale, dramatizînd pe seama decadenței pe care, aproape întotdeauna, la noi, muzica o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de mahala, de la Foc în hanul cu tei la Domnișoara Nastasia. Literatura noastră n-a crescut, se vede, cu Muzicanții din
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]