1,871 matches
-
acum nu se știe unde este. Am asistat în seara aceasta la rugăciunea vesperelor, unde erau prezente 10 surori carmelitane ale sf. Iosif, care găzduiesc pelerinii ajunși aici. Erau prezenți și mai mulți credincioși laici. Imi place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o distanță
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina părtașă emoțiilor artistice. îi venise o idee! "Tot eu singur", își zicea cu ingratitudine însă, deoarece, indirect, tomul lui Don Juan îl îndrumase spre sugestia muzicei și ideea tot pe calea aceea o găsise. Nu era deloc o idee melodică, dar era o idee practică: aceea de a renunța la orice metodă; de a intra direct în materie la prima ocazie potrivită. Ideea lui găsise o încurajare imediată. La ieșirea din birou, Sia, care bloca ușa, nu se ferise pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor armonice. Era obsedat de un ritm nou. Scria adesea pe margine de caiete muzicale micile semne cabalistice ale unei "bucolice". Firul melodic agrest trebuia să răzbată prin țesutul complex al unor multiple filoane de ansamblu, după altă concepție însă, ca cea reconstitutivă a lui Strauss. O evocare măestrită. Căuta să arate Elenei care e elementul sentimental și care cel mecanic în același
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ro chie cu paiete verzi și move cânta la vioară cân tece klezmer, asistată de un con trabas și-un acordeon. Am spălat cu bere mirosind a ghimber amărăciu nea acumulată în timpul zilei (veneam direct de la Auschwitz), ascultând acele linii melodice care adu ceau când cu sârbele noastre, când cu valsurile vieneze, și-am mâncat apoi pui cu miere și scorți șoară. La o masă foarte lungă, vreo treizeci de femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila figură orientală a evreicei, petreceau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-ar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu se află nimic în măsură să asigure reducerea producției pe stoc a industriei noastre și strategice, și naționale. Veți vedea că nu se află acolo, între sârmele nichelate ale coșului ăluia, marfă de felul acela duios încastrat în sintagma melodică și intratextuală din nemuritorul îndemn: "zi-le de-alea d-ale noastre"! Revenim la discuția dintâi, ne reîntorcem pe firul epic și povestim cum anume s-a trezit boema cu portmoneul doldora de bani, "parai", vorba ghidușului Florin Călinescu, pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
europene, ce cuprinde un foarte vast și divers repertoriu în limba latină, creat în primele 12 secole. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI-XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului, iar desfășurarea melodică este departe de ethosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene”. Cu trimiteri importante la documente religioase, istorice și sociale care privesc muzica, ne este prezentată, așadar, o incursiune sintetică în istoria muzicii sacre din care nu puteau lipsi intervențiile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde întâlnim diferite fragmente ritmice, care, probabil, existau deja înainte de formarea Evangheliei propriu - zise; amintim din Evanghelia lui Luca Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis, care circulau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre grav a finalelor. Un alt element care a intervenit a fost reglementarea punctuației în cezuri minime, medii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre grav a finalelor. Un alt element care a intervenit a fost reglementarea punctuației în cezuri minime, medii și mari. Această formă rudimentară era practicată în secolele II
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu clerul și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în care s-au maturizat primele experimente melodice și polifonice. Cântul creștin este prima expresie muzicală atestată în istoria muzicii occidentale, din muzica greacă și romană netransmițându-se nimic, cu excepția unor mici fragmente greu de interpretat. Vorbim de fragmente muzicale și nu de tratate teoretice. Așadar, liturgia creștină
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secole. Cromatismul era acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc la efeminare ... Armoniile colorate (cromaticae) trebuie lăsate banchetelor ..., femeilor de curte și muzicii lor”. Sfinții Părinți împotriva artei muzicale? Pentru a înțelege atitudinea generală a primilor părinți ai bisericii față de muzică, trebuie să ținem cont de faptul că, în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Melodiile din fondul clasic au o structură modală diferită de cele elaborate în epocile următoare. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene. 3.1 Opera lui Grigore I Sub pontificatul acestuia (590-604), cântul liturgic roman a luat o formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicală neumatică adiastematică, adică în câmp deschis și fără rând muzical. Acestea relevă o notație complexă, foarte îngrijită și sunt indiciul că execuția, sub îndrumarea mișcărilor mâinii unui maestru (semne cheironomice), trebuia să fie precisă, bogată în sonorități și grupuri melodice speciale, de o finețe deosebită și de o frumusețe rară, departe de sensibilitatea noastră modernă. „Note pierdute, repercusse, ondulate, furate (rubato), melisme lungi. Era o artă „virtuoasă”, o artă care se inspira din simțămintele spirituale cele mai înalte și care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu ar fi putut să se termine decât cu un produs hibrid, rod al unei contaminări reciproce. Amintim că suntem în epoca în care transmiterea muzicii era încredințată exclusiv memoriei orale a cântăreților și capacității lor de a asimila modele melodice tradiționale. Cum puteau, deci, cântăreții franci, obișnuiți cu repertoriul lor, pe care l-au învățat și cântat în atâția ani, să șteargă dintr-odată totul din memoria lor și să învețe să cânte într-o manieră total diferită, „romană”, textele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost mai întâi preoții și diaconii, și nu cântăreții profesioniști, cei care s-au folosit de primele semne convenționale (neume) în cărțile lor liturgice. Textele care erau de competența lor erau deseori intonate în stil psalmodic pe o anumită treaptă melodică sau corda di recita, și doar în anumite puncte existau flexiuni sau cadențe spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror funcție era foarte asemănătoare cu cea a punctuației
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze o destinație de ansamblu. Propriumul își schimbă atât textul cât și melodia în funcție de timpul sau festivitatea liturgică, în timp ce Ordinarium are drept caracteristică imutabilitatea textului dar cu variante melodice diferite. Textele din Ordinarium, ulterior, au dus la formarea genului muzical de misă, ele fiind cel mai mult utilizate în compozițiile simfonice-corale din epoca clasico-romantică, însă misa ca atare a constituit aproape pentru toți marii compozitori un teren propice asupra
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
voci ce i se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau practic cu organum și discantus, primele forme prepolifonice. Deseori, lângă textul latin sacru, concomitent, se cânta, pe o altă linie melodică, un text profan cu conținut erotic. Formulele ritmice, bazate pe repetarea accentului tare sau pe măsurarea matematică a valorilor (moduri ritmice), a înlocuit în mod gradual libera desfășurare a frazelor, ce erau modelate doar pe muzicalitatea cuvântului latin (ritm verbal
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-lea, misa se afirmă în mod definitiv, înțeleasă ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape complet trăsăturile lor liturgice și funcționale în interiorul celebrărilor. Misa în cantus firmus se naște din alegerea unui motiv melodic, măsurat cu valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale, fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
el și-a petrecut aproape toată viața la Roma, în serviciul instituțiilor ecleziastice. Opera palestriniană se caracterizează prin echilibrul dintre tehnică și inspirație, prin simbioza perfectă dintre text și muzică. Elementul dominant al stilului său este frumusețea naturală a liniilor melodice, în care este evidentă influența cântecului gregorian. Esența armoniei palestriniene stă în contrastul dintre disonanță și consonanță, cu momente de tensiune urmate imediat de altele de destindere; din această alternanță rezultă o desfășurare sonoră care, uneori, pare lipsită de personalitate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]