1,001 matches
-
doar viața unui biet individ, va intra, firesc, într-o carte (oare de ce n-am înțelege preconizata evoluție de la "subiectiv" la "obiectiv" în felul acestui proces de esențializare și de algoritmizare a sufletului, literaturii, lumii prin recursul la teatru și melodramă?). Apoi, chiar dacă distruge plăcerea lecturii "subiective", pe cont propriu, nu cumva tocmai din cauza asta ajunge "fatalitatea" literară, cu logica ei deterministă, să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
doar să prelucreze niște "subiecte" gata făcute. De aici să fi preluat Lovinescu ideea serialității tipologice și a romanului-ciclu? Foarte posibil, având în vedere admirația mărturisită față de complexitatea psiho-morală a tragediei antice, construite, în opinia sa, pe un fond de melodramă (ceea ce explică, repet, rezistența în timp și impactul unei asemenea forme străvechi de artă asupra sensibilității moderne). Exegeților nu le-a scăpat apropierea dintre poetica romanului lovinescian și estetica tragediei, chiar dacă, mult timp, literatura criticului a fost interpretată într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
neiertat de a nu se conforma etosului colectiv și, prin asta, de a nu fi fericit. Din acest unghi privind chestiunea, Andrei pare când un erou de comedie (pentru comunitate), când unul de tragedie (pentru el însuși), când unul de melodramă (pentru cititorul romanului lovinescian). Și, cum criticul trebuie să distingă atent punctele de vedere, în calitatea sa de cititor dezimplicat, îndrăznesc a trage concluzia că Viață dublă nu e atât un text compus dintr-un "roman-comedie" (Alina) și un "roman-tragedie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vezi teoriile despre catharsis) în ideea că, pentru a-și înțelege cu adevărat viața, omul trebuie să locuiască simultan două orizonturi de conștiință (ca actor-spectator). Dar aceleași lucruri, am subliniat de mai multe ori pe parcursul lucrării de față, caracterizează și melodrama, unde (diferență semnificativă!) personajul nu evoluează și nu se dovedește a fi o conștiință scindată. Spre deosebire de personajul tragic, ne avertizează cercetătorii avizați ai fenomenului 198, eroul melodramei nu luptă cu sine, ci cu tot soiul de presiuni externe, nu se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lucruri, am subliniat de mai multe ori pe parcursul lucrării de față, caracterizează și melodrama, unde (diferență semnificativă!) personajul nu evoluează și nu se dovedește a fi o conștiință scindată. Spre deosebire de personajul tragic, ne avertizează cercetătorii avizați ai fenomenului 198, eroul melodramei nu luptă cu sine, ci cu tot soiul de presiuni externe, nu se face vinovat de fatala greșală (hamartia) și nu accede la "recunoaștere" (anagnorisis). Și atunci? Ținând cont de toate distincțiile semnalate, cum și de contaminarea permanentă a celor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atunci? Ținând cont de toate distincțiile semnalate, cum și de contaminarea permanentă a celor două registre (comicul și tragicul), care se "citesc" unul pe celălalt în oglinzile paralele ale romanului lovinescian nu capătă Andrei identitatea tipică a unui erou de melodramă? Mai mult, o altă deosebire fundamentală vizează cadrul "acțiunii" dramatice: cele mai competente studii în materie subliniază că tragedia se desfășoară într-un spațiu deschis, simbolizând lumea în sens larg, pe când scena melodramei e un spațiu închis 199 (în Lulù
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Andrei identitatea tipică a unui erou de melodramă? Mai mult, o altă deosebire fundamentală vizează cadrul "acțiunii" dramatice: cele mai competente studii în materie subliniază că tragedia se desfășoară într-un spațiu deschis, simbolizând lumea în sens larg, pe când scena melodramei e un spațiu închis 199 (în Lulù, evenimentele au loc în cadrul restrâns al provincialului orășel; de asemenea, timpul nu e circumscris cu precizie și trimite la ideea de joc, de sărbătoare, de carnaval 200 cele câteva zile de vacanță). Cât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
199 (în Lulù, evenimentele au loc în cadrul restrâns al provincialului orășel; de asemenea, timpul nu e circumscris cu precizie și trimite la ideea de joc, de sărbătoare, de carnaval 200 cele câteva zile de vacanță). Cât privește "regia" propriu-zisă a melodramei, s-a identificat un set de reguli care individualizează jocul actorilor (într-o manieră foarte apropiată de mizanscena lovinesciană), după cum urmează: se folosesc mai mult umerii și capul; se pune accent pe compoziția feței ("face making") starea sufletească "citindu-se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
logică vizuală iar scenele și mișcările lor "să se deruleze ca niște diapozitive" (iată caracterizată chiar metoda de creație a romancierului-critic)201. Scurt spus: în Lulù identificăm, e drept, vechea structură a tragediei dar în varianta sa degradată (istoricizată), de melodramă. Câteva cuvinte, acum, și despre "paradoxala etică a sexualității" la care trebuia convertit Andrei. Ligia Tudurachi sesiza, cu sagacitate, că în romanul lovinescian "tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se articuleze fără
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sesiza, cu sagacitate, că în romanul lovinescian "tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se articuleze fără dificultăți în ordinea ideală a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și întregul set de calități ori defecte, fără să acorde pic de importanță reacțiilor din exterior. Fiecare intră în scenă pentru a recita un discurs și atâta tot (nu degeaba
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prezintă identitatea și întregul set de calități ori defecte, fără să acorde pic de importanță reacțiilor din exterior. Fiecare intră în scenă pentru a recita un discurs și atâta tot (nu degeaba "mutul" a devenit simbolul "întors" al personajului de melodramă 202). De aici recurența "loviturilor de teatru", a "peripețiilor" și răsturnărilor spectaculoase de situație, procedee menite a pune personajul în postura de a-și afirma insistent identitatea și calitățile 203. Brooks identifică, apoi, două registre fundamentale ale semnului, specifice "modului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le atribuie o altă funcționalitate și transformă însăși "fatalitatea" într-un principiu arbitrar, care nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic. Așadar, melodrama rămâne un gen experimental prin excelență, cu reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le atribuie o altă funcționalitate și transformă însăși "fatalitatea" într-un principiu arbitrar, care nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic. Așadar, melodrama rămâne un gen experimental prin excelență, cu reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic, determinist, ce declanșează resorturile mecanismului tragic și prevestește deznodământul. Însă tragedia e o formă închisă, statică, pe când forma melodramei, repet, se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod, multiple remodelări (de aceea a și supraviețuit, surprinzător, în proză, unde libertatea scriitorului e mai mare decât în teatru, gen cu reguli mai stricte). Or, romanul lovinescian ilustrează elocvent
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod, multiple remodelări (de aceea a și supraviețuit, surprinzător, în proză, unde libertatea scriitorului e mai mare decât în teatru, gen cu reguli mai stricte). Or, romanul lovinescian ilustrează elocvent capacitatea melodramei de a reînvia estetic într-o epocă dominată de tirania autenticității, oferind totodată o binevenită alternativă la formula consacrată a literaturii "de analiză". Intelectualitatea nu mai constituie, aici, o stare de grație (ca în romanele lui Camil Petrescu sau Eliade
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Neașteptat poate, condiția intelectualului se vede investigată strict din acest unghi, al psihologiei erotice de unde și impresia de "sărăcie" spirituală, consemnată cu reproș de majoritatea comentatorilor, dar asumată lucid de către prozatorul atent la reacția publicului. Pentru că, deși preferința sa pentru melodramă a fost sancționată de critica vremii, contrazicându-i, aparent, "teoriile", chiar Lovinescu a știut să găsească în modelul ei desuet formula miraculoasă a unei literaturi pentru toată lumea, o literatură accesibilă, totuși deloc simplistă. 4.2.4. Viața bate literatura. Deocamdată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu cea a spectatorului (detașat), imaginea vieții cu "lectura" ei, secvențele derulându-se însă într-o succesiune destul de aleatorie menită a sugera tendința suprapunerii planurilor. Este acesta reflexul secundar, la nivelul construcției narative, al afirmării unei viziuni integratoare, tributară esteticii melodramei pentru că numai în melodramă reprezentarea vieții manifestă propensiunea de a coincide cu însăși semnificația ei206, lucru ce anulează practic conflictul dintre trăire și reflecție, dintre "eu" și "sine", proiectând o lume de vis, unde dorințele omului își găsesc în sfârșit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
detașat), imaginea vieții cu "lectura" ei, secvențele derulându-se însă într-o succesiune destul de aleatorie menită a sugera tendința suprapunerii planurilor. Este acesta reflexul secundar, la nivelul construcției narative, al afirmării unei viziuni integratoare, tributară esteticii melodramei pentru că numai în melodramă reprezentarea vieții manifestă propensiunea de a coincide cu însăși semnificația ei206, lucru ce anulează practic conflictul dintre trăire și reflecție, dintre "eu" și "sine", proiectând o lume de vis, unde dorințele omului își găsesc în sfârșit împlinirea. Dar oare ce-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să-și modeleze o personalitate după măsură, să se individualizeze cumva, să nu mai fie doar un "simbol", fie și al "eternului feminin". Astfel că, în mod cu totul imprevizibil, rolurile se inversează și, dacă respectăm grila melodramatică de lectură (melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară: eroină-personaj negativ-salvator210), atunci lui Andrei îi revine rolul personajului negativ, al ispititorului, pentru că o face pe femeie să greșească și să încalce legile prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește a fi "salvatorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
funcțiile sexului", care nu ține cont de cultură; ea "înșeală din instinct", chiar și atunci când "nutrește pentru bărbat un sentiment total, absolut, ca pentru o divinitate binefăcătoare și indulgentă". Așa să fie, oare? Rămâne de văzut. Și apoi, în lumea melodramei nu adevărul contează. Opiniile personajelor dau glas prejudecăților comunitare, în intenția de a pune femeia la zid: discursurile lui Diomo și Ciprian nu vor să lămurească o problemă, ci să provoace reacția lui Andrei, care ar fi trebuit în mod
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atunci când se decide să-i ceară mâna, Andrei îi oferă iubitei sale, o dată cu iertarea, șansa de a deveni cu adevărat o "icoană" și de a intra în literatură. Dar cartea nu se încheie deocamdată așa, ca o blândă și consolatoare melodramă. Trebuie semnalat totuși faptul că, în ultima variantă a romanului, prozatorul îngroașă până la neverosimil dramatismul confruntării, rezolvate altminteri firesc, cu eșecul caraghiosului proiect matrimonial și destrămarea iluziei mincinoase. În final, Diomo aduce lui Lulù vestea că aventurile ei ajunseseră să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Raicu, Lucian, " E. Lovinescu: Construcția de sine", în vol. Calea de acces, Editura Cartea Românească, București, 1982. III. Bibliografie generală *** Aesthetic Experience, Richard Shusterman & Adele Tolmin (eds.), Routledge, Londra, 2008. *** Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, Louise McReynolds și Joan Neuberger (eds.), Duke University Press Durham, Londra, 2002. *** La tentation théâtrale des romanciers, Philippe Chardin et alii, Éd. Sedes, VUEF, 2002. *** Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, Michael Hayes și Anastasia Nikolopoulou (eds
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Adele Tolmin (eds.), Routledge, Londra, 2008. *** Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, Louise McReynolds și Joan Neuberger (eds.), Duke University Press Durham, Londra, 2002. *** La tentation théâtrale des romanciers, Philippe Chardin et alii, Éd. Sedes, VUEF, 2002. *** Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, Michael Hayes și Anastasia Nikolopoulou (eds.), McMillan Press, 1996, "Introduction", Michael Hayes și Anastasia Nikolopoulou. Agamben, Giorgio, L'Ouvert: De l'homme et de l'animal, tr. Joël Gayraud, Éditions Payot & Rivages, 2006. Ang
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Univers, București, 1974. Bailly, Jean-Cristophe, Le versant animal, Bayard, 2007. Bentley, Eric, The Life of Drama, Atheneum, New York, 1964. Bodei, Remo, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009. Booth, Michael R., English Melodrama, Herbert Jenkins, Londra, 1965. Brooks, Peter, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. Camus, Albert, Teatru, traduceri de Marcel Aderca, Victor Const. Bercescu, Laurențiu Fulga, I. Igiroșianu, Eugen B.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]