1,164 matches
-
ZAMFIRESCU, Ion (7.VIII.1907, Craiova - 31.XII.2001, București), istoric al teatrului, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Petrescu) și al lui Ion Zamfirescu, comerciant. Termină în 1926 Liceul „Frații Buzești” din orașul natal și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1929
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
două aspecte - în societate și în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă, cu accent omagial și totuși croită cu o certă seriozitate analitică. Profilul istoricului literar definit de vocația sintezei, al istoricului de teatru, al teoreticianului culturii și al memorialistului este completat de activitatea dascălului și a cărturarului, prezent, cu verbul lui vibrant, în numeroase împrejurări culturale. SCRIERI: Spiritualități românești, București, 1941; ed. îngr. Marin Diaconu, București, 2001; Destinul personalității. Contribuții la cunoașterea omului și culturii contemporane, București, 1942; Orizonturi
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
, Mircea (27.VIII.1928, Oradea - 21.III.2000, Cluj-Napoca), critic și istoric literar, memorialist. Este fiul Otiliei Zaciu (n. Muth), secretară de liceu, și al lui Adrian Zaciu, avocat. Urmează la Satu Mare școala primară (1935-1939) și prima clasă a Liceului „Mihai Eminescu”. În urma Dictatului de la Viena familia mutându-se la Arad, învață la Liceul
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
și drastic sancționate, pe care și le-au asumat Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. Diaristul este când reporter, cu talentul de a relata, când bun portretist (Alexandru Paleologu, Ion Caraion) sau maestru al caricaturii (Suzana Gâdea), când memorialist liric, când peisagist atras de culoare, când prozator de factură balzaciană în descrierea mediilor și a unei semnificative tipologii provinciale. În permanență este un analist, adesea amar-ironic și caustic, lăsând să se vadă, în afara sentimentului de frustrare generală, și drama
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Pop, Viață, 42-55; Popa, Ist. lit., II, 1141-1142; Simion, Ficțiunea, III, 384-408; C. Rogozanu, Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar, RL, 2002, 16; Titu Popescu, O comemorare neconvențională, JL, 2002, 5-10; Mircea Iorgulescu, Monument și document, „22”, 2003, 674; Săndulescu, Memorialiști, 319-324. Al. S.
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
aroganță și politeță vădit superioară, curtenitor cu femeile, serenissim cu oricine, în atitudine, în vorbă și tăcere. Iată contrastul dureros, divorțul aproape, între artist și om, ce m-a abătut repede de la priveliștea jalnică a acestei dizarmonii intime, iar ca memorialist, mult mai târziu, m-a făcut să arunc vălul biblic peste amintirea lui... E. LOVINESCU Latura cea mai originală a romanelor lui Duiliu Zamfirescu este intenția de a nota intimitatea dintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Deși tratarea rămâne
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001; Mihai Cimpoi, Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Al. Săndulescu, Viața lui Duiliu Zamfirescu, Focșani, 2002; Mircea Dinutz, „Viața la țară” sau Noblețea clasicismului, Focșani, 2003; Săndulescu, Memorialiști, 66-72. D. Mc., S.C.
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Vocea poporului este necruțătoare, de aceea s-au lansat diverse zvonuri de la otrăvire până la fuga lui În străinătate. Abordarea unor astfel de subiecte pe paginile manualelor școlare ar putea servi drept motiv de discuții privind subiectivitatea istorică, atât a jurnalistului, memorialistului, cât și a istoricului, și ar facilita la dezvoltarea gândirii și analizei critice a elevilor. Deși unii cercetători consideră cea de-a doua jumătate a secolului XIX o modernitate eșuată pentru România de care se face responsabil regele Carol I
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
STROESCU-STÂNIȘOARĂ, Nicolae (1.XI.1925, Târgu Jiu), gazetar și memorialist. Tatăl său, Ion Stroescu, a fost colonel de jandarmi. Absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova, S.-S. se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o termină în 1948. În 1946 se implică în activitatea
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
Ruxandra Cesereanu, „Întrezăriri”, ST, 1998, 10; „Vremea încercuirii” (dialog între Pavel Chihaia și Nicolae Stroescu-Stânișoară), JL, 2002, 5-10; Dorin Liviu Bâtfoi, Vremea faptelor, RL, 2002, 43; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Convorbiri prin timp, București, 2003, 178-202; Manolescu, Enciclopedia, 641-642; Săndulescu, Memorialiști, 277-280. N. Fl.
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
Sipoș, De vorbă cu Sanda Stolojan „sub semnul lui Hermes”, JL, 1999, iunie-iulie; Alex. Ștefănescu, Clarviziune și gravitate, RL, 2000, 19; Elisabeta Lăsconi, Elegie pentru exilul românesc, CC, 2000, 2-3; Dimisianu, Lumea, 402-406; Pop, Viață, 68-74; Manolescu, Enciclopedia, 639-641; Săndulescu, Memorialiști, 305-311. M.P.-C.
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
1985, 53-56; Constantin Cubleșan, „Viața fiecărui om este un roman”, RL, 1988, 19; Mircea Zaciu, Fișă biobibliografică, RL, 1988, 19; Băileșteanu, Aorist, 173-176; Tihan, Apropierea, 80-83; Mircea Muthu, Dalta și condeiul, LCF, 1990, 8; Vlad, Lect. prozei, 317-321; Constantin Cubleșan, Memorialistul Ion Vlasiu, ST, 1993, 5; Olga Caba, Cheia personajelor romanului autobiografic „Drumul spre oameni”, JL, 1995, 21-24; Iulian Boldea, Reflecție și confesiune, LCF, 1996, 41; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 78-81; Nicolae Prelipceanu, Artistul și amintirea, LCF, 1997
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
de contur a personajelor. În comentariu reia un capitol întreg din Semnele romanului, dar și sistematizează motivele literaturii lui Ivasiuc, vorbește despre conștiința dubitativă și, pe urmele lui Maurice Merleau-Ponty din Le Visible et l’invisible, face fenomenologia cuvântului. Ca memorialist, în impresiile de călătorie din Reverii pe malurile Senei (1978) V. evocă uneori fidel și empatic. Compensând dogmatismul său „științific”, fundamentarea sa pozitivistă în general, aici este mai subiectiv și mai interesant. Îi amintește pe Restif de la Bretonne, Charles Baudelaire
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
, Grigore (13.III.1900, Pătaș, j. Caraș-Severin - 15.I.1980, Timișoara), poet și memorialist. Este fiul Mariei și al lui Vasile Popiți, păstor. Învață la Liceul de Stat Maghiar și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-au făcut” pe fiul lui Șerban Cantacuzino „din cal măgari”), sincopat de plasticizări paremiologice, căci P., un Miron Costin cumva „miniaturizat” datorită vehemențelor, moralizează necontenit. Adevăratul scriitor este cel din prima parte a cronicii, memorialistul capabil să supună faptele și personajele care le produc unor analize atente, să descifreze intenții și mobiluri și să descrie destine, să stăruie asupra unei idei, urmărindu-i drumul ciclic în care preceptul ordonează substanța epică. Când trece la notația
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
POPOVICI, Titus (16.V.1930, Oradea - 29.XI.1994), prozator, dramaturg și memorialist. Este fiul Floricăi Popovici (n. Ciupe), învățătoare, și al lui Augustin Popovici, funcționar de poștă. Urmează cursul primar în orașul natal, pe cel secundar în Arad, la Liceul „Moise Nicoară” (1941-1945), și în Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu” (1945-1949), iar
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără a trece, de mai multe ori, frontiera de Est, și că locuia la Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
, Remus (9.IV.1924, Craiova), memorialist. Și-a petrecut copilăria la Segarcea, județul Dolj, a urmat Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, absolvit în 1943. Este premiat în 1941 de cotidianul „Curentul” pentru povestirea Legenda Crinului. Frecventează cursurile Școlii de Ofițeri Activi de Cavalerie din Târgoviște
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
PUȘCARIU, Sextil (4.I.1877, Brașov - 5.V.1948, Bran, j. Brașov), filolog, critic și istoric literar, memorialist. Este fiul Eufrosinei (n. Ciurcu) și al lui Iosif Pușcariu, preot și judecător în ținutul Făgărașului, apoi la Brașov, unde desfășoară o bogată activitate culturală, fiind colaborator la „Gazeta Transilvaniei”; Ioan Pușcariu este unchiul său. Urmează școala primară, gimnaziul și
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
nedormite, cu o țăcălie mefistotelică ce îl făcea să pară și mai tras la față, cu o chelie de diplomat și cu un râs de copil”. De asemenea, de reținut este imaginea tânărului Mihail Sadoveanu sau a lui Titu Maiorescu. Memorialistul face elogiul „Sămănătorului” și își declară fidelitatea față de orientarea culturală a revistei. Ajuns la Viena, trăiește alte momente care îi vor persista în amintire, oferindu-i prilejul să se dovedească și un bun povestitor. După 1914 memoriile lui P. se
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 482-485; Datcu, Dicț. etnolog., II, 175-176; Elisabeta Faiciuc, Sextil Pușcariu. Bibliografie, Cluj-Napoca, 1998; Rusu, Membrii Academiei, 438-439; Dicț. esențial, 698-701; Pagini din corespondența Vasile Pârvan-Sextil Pușcariu, îngr. Magdalena Vulpe, București, 2002; Săndulescu, Memorialiști, 137-145. Al.S.
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
RĂDULESCU-MOTRU, Constantin (2.II.1868, Butoiești, j. Mehedinți - 4.III.1957, București), eseist, dramaturg și memorialist. Este fiul Justinei (n. Butoi) și al lui Radu Popescu, proprietar și secretar particular al lui Eufrosin Poteca. Copilului i se va da la naștere numele bunicului său, pandurul Constantin Rădulescu din Cărbunești, refugiat, după evenimentele din 1821, la mănăstirea
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Grigurcu, Rădulescu-Motru a avut dreptate, RL, 1999, 1; Z. Ornea, O ediție curioasă, RL, 2000, 1; Z. Ornea, Final de jurnal, RL, 2001, 36; Valeriu Râpeanu, Jurnalul unui intelectual din ce în ce mai singur, „Curierul național”, 2001, 3289; Simion, Ficțiunea, III, 121-122; Săndulescu, Memorialiști, 82-97; Constantin Schifirneț, C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, I, București, 2003. S.I.
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
2001, 211-224; Adela Hagiu, Roman și mit la Camil Petrescu, Iași, 2001; Cipriana Petre, Didascalia în opera lui Camil Petrescu, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 680-687; Anton Adămuț, Ce nu este metoda lui Camil Petrescu, CL, 2002, 12; Săndulescu, Memorialiști, 200-203. L.H.
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
MOROȘANU, George (22.VII.1911, Câmpulung Moldovenesc - 6.XI.1988, Ploiești), poet, publicist și memorialist. După un „an și ceva de școală populară” la „școala din Capu-Satului” (Punte peste ani), frecventează cursurile Liceului „Dragoș Vodă” din localitatea natală (1923-1931), având ca profesor de muzică pe filosoful Alexandru Bogza. Din 1931 până în 1935 este student
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]