1,562 matches
-
pus bazele conceptului de monarh absolut, ce va fi întruchipat de către Ludovic al XIV-lea. Care era relația dintre Ludovic al XIII-lea și Richelieu? Din ce motiv regele este supus în fața primului ministru? Răspunsul îl găsim, desigur, în lucrările memorialistice. Asemeni regelui Iacob Întâiul al Angliei, care a avut nefericirea să se nască în umbră a două mari regine: regina Elisabeta a Angliei și regina Maria a Scoției, la fel si Ludovic al XIII-lea a avut neșansa de a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
urmat un drum"drept" fără să se abată de la traseul politic impus de cardinal. Însă contemporanii săi ne transmit, pe calea memoriilor oficiale și apocrife că regele s-a plecat sub jugul cardinalului, față de care nutrea sentimente contradictorii. Din sursele memorialistice aflăm că Ludovic al XIII-lea l-a invidiat și s-a temut de cardinal. Prima care are curajul să afirme acest lucru este doamna de Motteville care punctează această aversiune:"nu 96 putea să trăiască cu el, dar nici
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
l-a urât pe Richelieu" și că"niciodată nu a încetat să se supună voinței cardinalului".<footnote Mémoires de duc de La Rochefoucauld, Paris, 1804, passim footnote> Marchizul de Montglat dă dovadă de superficialitate și părtinire atunci când susține în lucrările sale memorialistice că Ludovic, desi le-a asigurat pe rudele cardinalului decedat de toată compasiunea să",a fost foarte bucuros că a scăpat de el." <footnote Montglat, La Rochefoucauld, Gourville Mémoires pour servir a l’histoire de France, depuis le XIII siècle
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
regal a fost reinstalat fără nici o concesie făcută francezilor și fără nici o limitare politică.<footnote idem, pp. 140-220 footnote> Tot în acea perioadă au existat niște zvonuri referitoare la o posibilă legalizare a relației dintre cardinal și regina. Printre lucrările memorialistice care abordează acest subiect, menționam: Memoirés de la Princesse Palatine, publicată în 1789 la Brunswick, Histoire die Cardinal Mazarin, redactată de un anume Obery, și publicată la Amsterdam în 1696, Memoriile lui Daniel de Cosnac, publicate de Société de L'Histoire
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
La Porte, este Mazarin. Această atitudine se datoreaza conflictului deschis dintre La Porte și Mazarin, primul fiind forțat în 1653 să demisioneze din funcție. Deși există diferențe de forma în stilul abordat, fondul împărtășește aceeași idee comună pentru că ambele lucrări memorialistice aparțin unei realități cronologice. Al doilea exemplar al lucrării lui Du Bois începe cu descrierea evenimentelor petrecute în luna martie 1647 și se finalizează în 1676. Se presupune că primul exemplar ar fi descris întâmplările anului 1633. Memoriile lui La
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
îndoielilor sale. Povestea întâmplărilor prin care trece în mijlocul unei lumi dure, insensibile, cea a cazinourilor, se desfășoară însă fără un crescendo bine supravegheat, într-un regim de lejeritate răsfrânt defavorabil asupra impresiei artistice de ansamblu. În două scrieri de factură memorialistică, intitulate Cutia cu maimuțe (1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
marile realizări ale medicinii, creațiile literare ale medicilor ocupă un loc mult mai modest. Invadarea tărâmurilor beletristicii de către medicii scriitori nu riscă să trezească gelozia scriitorilor profesioniști. Medicii scriitori au abordat toate genurile literare roman, proza scurtă, poezia, genul dramatic, memorialistic, eseul. La "întrebarea" scrisul este o ocupație frecventă a medicilor? răspunsul este afirmativ. Evident, afirmația nu este valabilă pentru toți medicii și nici doar pentru scrisul în publicațiile medicale. Procentajul este mic dacă avem în vedere medicii dăruiți cu arta
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
prin puterea imaginației. Și îmi pare, de altminteri clar, că Balzac e structural mai apropiat de Saint-Simon, iar Retz de Stendhal. Un mare scriitor, laureat chiar cu Premiul Nobel, a spus odată, într-o oarecare împrejurare, că scrierile cu caracter memorialistic nu intră în sfera artei literare. Desigur, vorbise pe negândite, orbit de părtinire, altfel nu pot crede că nu și-ar fi adus aminte de exemplele ilustre care-i infirmau zdrobitor imprudenta afirmație. Pe lângă operele propriu-zis memorialistice, de la Tacit până la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scrierile cu caracter memorialistic nu intră în sfera artei literare. Desigur, vorbise pe negândite, orbit de părtinire, altfel nu pot crede că nu și-ar fi adus aminte de exemplele ilustre care-i infirmau zdrobitor imprudenta afirmație. Pe lângă operele propriu-zis memorialistice, de la Tacit până la de Gaulle, Malraux sau Ehrenburg, sunt altele care sub formă de roman, de „ficțiune”, au un fond memorialistic ce nu poate fi tăgăduit. Lucrul acesta s-a remarcat cu privire la Proust; mutatis mutandis și Război și Pace are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că nu și-ar fi adus aminte de exemplele ilustre care-i infirmau zdrobitor imprudenta afirmație. Pe lângă operele propriu-zis memorialistice, de la Tacit până la de Gaulle, Malraux sau Ehrenburg, sunt altele care sub formă de roman, de „ficțiune”, au un fond memorialistic ce nu poate fi tăgăduit. Lucrul acesta s-a remarcat cu privire la Proust; mutatis mutandis și Război și Pace are un atare caracter. Dar trebuie imediat să subliniem că acest caracter nu-l dau elementele autobiografice. Foarte multe romane sau nuvele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dau elementele autobiografice. Foarte multe romane sau nuvele au măcar un sâmbure autobiografic fără să fie prin aceasta „memorii”. De pildă, ciclul În preajma revoluției al lui C. Stere e curat autobiografic în primele cinci volume, fără a fi aproape deloc memorialistic, iar în următoarele avem de a face cu ceva ce nu mai e nici roman, nici autobiografie, nici ficțiune și nici „memorial”. În schimb, Stere a scris o altă carte pe care, la știința mea, critica și istoria literară au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
carte, de o superbă altitudine a privirii, scrisă ca de pe un piedestal al istoriei, într-un stil de o forță implacabilă izvorâtă din amara solitudine a ostracizatului, e pur și simplu una dintre rarele capodopere ale literaturii noastre în genul memorialistic. E o carte vindicativă, dar mai ales justițiară; e plină de pasiune, dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate. Ea e, desigur, o fracțiune de autobiografie, dar e dincolo de asta un memoriu asupra unei fracțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai mult decât ca subiect (chiar dacă are un rol principal). Amintirile din copilărie ale lui Creangă nu sunt câtuși de puțin „memorii”, în schimb, Amintiri de la (și din) Junimea, ale lui Panu și, respectiv, Iacob Negruzzi au incontestabil un caracter memorialistic. Firește că amintirile marilor oameni de stat au, de regulă, acest caracter; în genere, memorialistul e presupus a fi fost, în lumea și evenimentele pe care le descrie, cel puțin un spectator privilegiat, dacă nu chiar un factor hotărâtor. Amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
oameni de stat au, de regulă, acest caracter; în genere, memorialistul e presupus a fi fost, în lumea și evenimentele pe care le descrie, cel puțin un spectator privilegiat, dacă nu chiar un factor hotărâtor. Amintirile și autobiografiile capătă caracter memorialistic numai dacă se desfășoară pe un fundal vast, în care societatea și evenimentele, adică istoria, sunt dominante. Nu e de conceput operă memorialistică fără o bogată serie de portrete și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui Casanova, bunăoară, interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
descrie, cel puțin un spectator privilegiat, dacă nu chiar un factor hotărâtor. Amintirile și autobiografiile capătă caracter memorialistic numai dacă se desfășoară pe un fundal vast, în care societatea și evenimentele, adică istoria, sunt dominante. Nu e de conceput operă memorialistică fără o bogată serie de portrete și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui Casanova, bunăoară, interesează mai puțin prin relatarea performanțelor galante (de altminteri foarte trase de păr, dar de multe ori, când nu sunt numai curată lăudăroșenie, revelatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vedere nunta, moartea, sărbătoarea Paștilor, dar și a goviilor și nedeielor, portul popular și locuința gorjeană, meșteșugurile din zonă. Literatura cu pronunțat specific oltenesc a lui A. este cuprinsă în volumele Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi (1929), în parte memorialistic, și Povestiri oltenești. Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
ar fi masacrul de la Katyn ori insurecția din Varșovia, sau analizele unor istorici disidenți, precum Jacek Kuron. Buhler urmează atent autoritățile domeniului, citînd constant lucrările lui Norman Davies, André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este Însă mai mult biografică și memorialistică, valorizînd, cu precădere, mărturiile marilor nume ale vremii, de la Churchill la Gomulka, de la Nixon la Jaruzelski, sau apelînd constant la interviurile realizate de Teresa Toranska cu staliniștii polonezi. Relatarea sa conține o factualitate copleșitoare, regrupată În jurul intrigilor politice, Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fostei poliții politice - Serviciul Român de Informații, unde a reușit să pătrundă Încă de la Începutul anilor ’90. S-au adăugat documente din arhivele britanice sau americane, unele dintre ele publicate În colecții celebre. Nu a fost neglijată nici bogata literatură memorialistică a Gulag-ului românesc; autorul a primit scrisori sau a realizat unele interviuri cu unii actori ai perioadei. Atît În utilizarea istoriei orale, cît și a documentelor de arhivă este necesară o sporită precauție, după cum pe bună dreptate consideră și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În eseuri, articole, scrisori, imagini etc., selecția textelor, Îngrijirea ediției, indice de nume, cuvînt introductiv de Victor Frunza, Editura Victor Frunza, București, 1997, passim; „Exilul”, Secolul 20, București, nr. 10-12, 1997 și 1-3, 1998, passim; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Editura Amarcord, Timisoara, 1994, passim; Ștefan Baciu, Însemnarile unui om fără cancelarie. Evocări, Editura Albatros, București, 1996, passim; Mircea Carp, „Vocea Americii” În România (1969-1978), cuvînt Înainte de Adrian Marino, Editura Polirom, Iași, 1997, passim; Joseph F. Harrington and Bruce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție se renunță treptat la ambițiile culturale și M. devine mai
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
volum colectiv), București, 1992 ; Întâmplări din orășelul nostru, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1993; Alexandru, pref. Mircea Martin, București, 1998; În căutarea comunismului pierdut (în colaborare), Pitești, 2000; Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, București, 2002; Videologia, Iași, 2003. Antologii: Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, îngr. și pref. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Colectivismul literar, L, 1992, 43; Alina Hristea, „Ficțiuni”, ST, 1993, 1; Ioana Pârvulescu, Să ne bucurăm, așadar, RL, 1994, 10 ; Andreea Deciu, Un
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
canadiană „Unirea”, la ziarul „Românul” din New York și la alte publicații românești din exil („Înșir’te mărgărite”, „Cuvântul în exil”, „Patria”). În 1951, la Buenos Aires, Editura Cartea Pribegiei, coordonată de Grigore Manoilescu, îi șapirografiază în o sută de exemplare volumul memorialistic Îți mai aduci aminte, Doamnă?, cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Deși cu o circulație restrânsă, cartea s-a bucurat de succes în exilul românesc, punând în valoare un spirit stenic, plin de vervă, dublat de un autentic timbru
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
sau memorialistica descriptivistă până la povestirea romantică ori nuvela psihologică. Nume sonore concură la configurarea unui peisaj epic spectaculos. În primele trei numerele din 1970 Perpessicius și Corin Grosu publică romanul sadovenian Mariana Vidrașcu, în numărul 3/1971 sunt incluse pagini memorialistice aparținând lui Anton Holban, numărul 2/1972 are în sumar o povestire de Panait Istrati, în numărul 3/1972 se tipărește romanul Șarpele de Liviu Rebreanu, iar numărul 4/1972 publică romanul (neterminat) Fatma de Perpessicius. Constantin Cubleșan prefațează în
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Favonius”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Jurnalul literar” ș.a. Alcătuiește cursuri de istoria literaturii latine pentru uzul studenților, traduce opera lui Petroniu (1923) și a lui Juvenal (1928). După pensionare își continuă preocupările literare, dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-o viață și transpunerile din Tucidide (Războiul peloponeziac) și Seneca (Cercetări privitoare la natură) vor rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
severă (1982), eseu poematic despre întâlnirea cu Israelul, îi apar, tot în românește, mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează îndeosebi portrete de artiști, dar și spre proza de ficțiune. Nucleul magic (1986) este conceput ca o evocare a avangardei românești interbelice de sorginte evreiască. În centrul acesteia se află privirea cercetătoare a lui M., născută pe când
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]