46,957 matches
-
marea scriitoare Marguerite Duras nu mi-aduc prea bine aminte. Ca să fiu sincer nici nu l-am văzut. Doar am citit despre el. O femeie aștepta un camion... Și pe urmă? Parcă era și un bărbat cu ea, un actor... Memoria mea se tocește, se destramă pe zi ce trece, și degeaba vreau eu să fac pe post-modernul, adică să rescriu ceea ce s-a mai scris deja, să-mi revizitez predecesorii, că nu mă țin băierile. Pentru asta ar trebui să
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
pe zi ce trece, și degeaba vreau eu să fac pe post-modernul, adică să rescriu ceea ce s-a mai scris deja, să-mi revizitez predecesorii, că nu mă țin băierile. Pentru asta ar trebui să fiu mai tânăr, să am memoria intactă și să fi citit o grămadă de romane, iar eu n-am prea citit, iar cele câteva pe care le-am citit stau învălmășite undeva în fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinată de catâr... Asta
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
țin băierile. Pentru asta ar trebui să fiu mai tânăr, să am memoria intactă și să fi citit o grămadă de romane, iar eu n-am prea citit, iar cele câteva pe care le-am citit stau învălmășite undeva în fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinată de catâr... Asta am găsit într-un dicționar, eu nu cunoșteam decât expresia în franceză - peau de chagrin, da, bineînțeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul. Dar pe vremea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc nemotivat în opțiune. Rând alb, acum, neapărat un rând alb, marcând trecerea la cu totul altceva... Un altceva, dar nu un altcineva decât ireductibilul, mereu nedezmin-țitul
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
atrage ca un magnet. V. Voiculescu îi amintește pe "marii vînători, ahotnici de primejdiile fără folos" (Ultimul Berevoi). Un prieten al lui Sadoveanu spune despre el: "Nu era ahotnic de vînat. Dacă împușca, bine, dacă nu, tot bine." (Demostene Botez, Memorii). Iar Sadoveanu însuși ne întoarce la obîrșia cuvîntului atunci cînd îl evocă pe basarabeanul Filip Negru: "practicase, precît spunea, toată viața, sportul vînătoresc: el îi zicea Ťahotať - și-i erau dragi puștile. ș...ț - Ahota asta, cucoane, e tot așa
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
După câteva luni, comandamentul sovietic a dat ordin să părăsim imobilul în 48 de ore. Din funcționarii băncii au mai rămas câțiva. Directorul își luase cursiera și soția aduse din Anglia după terminarea studiilor și plecase. Mi-a rămas în memorie ca un prototip al bărbatului tânăr, înalt și sportiv, tuns scurt, modern, cu ținuta dreaptă, privirea albastră și directă, coborând din familii vechi, absolvent de școli și mai vechi. Probabil că l-am idealizat, dar sunt convins și azi că
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
circumstanță. Adevărata problemă identitară a lui Eugen Ionescu este cea de om. Ioana PÂRVULESCU 1 Se pot consulta jurnalele lui Octav Șuluțiu, în care Eugen Ionescu are portretul cel mai amănunțit, Arșavir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, agendele lui Lovinescu, memoriile lui Simion Stolnicu.
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
un text mediind între ficțiune și nonficțiune. Obține, într-un sens mai direct autenticist (estetic, în sensul lui Gide, dar și estetic, în sensul lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
lipsească. Dar s-a întâmplat în acest caz la fel ca în atâtea altele în care sunt vădite pornirile noastre de sinucigași culturali. Numele consacrate de istorie ale străzilor, ale parcurilor, ale piețelor publice le ștergem din scripte și din memorie ca și cum nu ar fi și niște repere de cultură. Ce să mai vorbim despre distrugerile fizice? Mai există Calea Văcărești? Doar pe coperta cărții lui I. Peltz. Numele a dispărut cu stradă cu tot, trimisă în neant de buldozerele lui
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
1903, comentînd O scrisoare pierdută, Pompiliu Eliade credea că piesa „a îmbătrînit puțin pe alocuri” și că va avea soarta celor ale lui Alecsandri: „...În douăzeci de ani, va fi poate nevoie, pentru a o înțelege, de a recurge la memoriile bătrînilor și, în cincizeci de ani, la cărțile de istorie.” Au trecut de două ori pe atîția ani și lucrul nu s-a întîmplat, deși el a mai fost anunțat o dată, și mai aproape de noi, și nu de către oricine, ci
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
argumente pentru actualitatea autorului Scrisorii pierdute? Ea ne sare în ochi și nu se poate să nu ne mirăm de orbirea lui Pompiliu Eliade, de la articolul căruia, de acum o sută de ani, am pornit. Avem noi oare nevoie de memorii sau de istorii ca să-l înțelegem pe Caragiale?
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîe, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. În orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în micile și indecisele noastre scuare, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
română, ediție și studiu introductiv de Mircea Anghelescu (1983), apoi M. Gaster în corespondență, ediție și introducere de Virgiliu Florea (1985) și Prieteni români ai lui M. Gaster. Cercul „Junimii” bucureștene (1997), ediție și introducere de Virgiliu Florea, M. Gaster, Memorii. Corespondență, ediție și introducere de Victor Eskenasy (1998). Anul 2003 ne-a adus alte două cărți: M. Gaster, Studii de folclor comparat, ediție și prefață de Petre Florea și Virgiliu Florea, M. Gaster & Agnes Murgoci. Avocați în Marea Britanie ai culturii
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e altceva decât un mit, o minciună. Minciună sacră sau profană. O astfel de idee îngăduie cele mai mari crime!” (p. 299 și urm.) Dar memoria este capricioasă, cu cât se întinde mai mult în trecut cu atât martorii devin mai blazați („evocăm fantome”), uneori ilizibilă, alteori deformând prin însăși natura ei, cum spune la un moment dat Puiu Ozias: „Sublimul e un efect optic, de
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu în memoria dictatorului - aduce frapant pe dinăuntru cu Teatrul Național din Craiova... Albanezii dețin probabil recordul la numărul de Mercedes-uri și antene parabolice pe cap de locuitor: primele sînt ieftine ca braga și furate, mare parte, din Germania, ultimele sînt toate
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
flacără amară.// De unde, cum, de ce mă căutară/ aceste patimi și aceste arte?/ Rămîne doar cenușă dintr-o carte/ pe fluviu risipită, într-o vară.// Rămîne pas de anotimpuri lente,/ umblînd pe zările indiferente,/ și vis, și-un nume tulbure-n memorii.// Eu sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea s-au „clasicizat” în spațiul transilvan a cărui rafinată cutie de rezonanță lirică au devenit, Baconsky și Petre Stoica, evoluînd către capitală, s-au înscris pe ambițioase orbite proprii. Leonida Neamțu, socotit de autorul Fluxului memoriei drept o mare speranță a poeziei noastre, a renunțat bizar la poezie, cu mult înaintea prematurului său sfîrșit, în favoarea romanului de aventuri, iar Sina Dănciulescu (născută în 1934) a intrat într-un nemeritat con de umbră. Avem impresia că numele
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
Și este prima oară în ultimii ani cînd văd asta la Felix Alexa, pe care îl prețuiesc și de care mă leagă o seamă, importantă, de persoane și de amintiri. (Hora iubirilor de la Teatrul Nottara rămîne un spectacol selectat de memoria mea afectivă, fără rețineri). N-am reușit să-mi decodific nici spațiul scenografei Diana Ruxandra Ion, colaboratoare fidelă a regizorului. Siluetele bărbătești din fundal - ipostazele lui Kurt? - planul înclinat - zona în care se obține “libertatea interioară”? - duce spre o cabină
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un unchi al tatei” sau „un prinț loren” sau, și mai rău, „un personaj de epocă”, „un
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
o fi tot la B.B.C., de unde dl Ungureanu a fost alungat, dl Mititelu ar trebui să se facă mic, mic de tot. * În nr. 3 din L.A.I., o recenzie „rea”, dar plină de spirit scrie dna Tania Radu despre Memoria ca zestre a poetei Nina Cassian: Stahanovism erotic. Citiți-o neapărat * à propos de recenzii rele și spirituale, dl Cristian Tudor Popescu publică una intitulată Lolitele înțepate (ALIA, nr. 699) plecînd de la două cărți de poezie ale tinerelor Domnica Drumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
fi avut aceste distribuții, cu actori de talie, cu rigoare absolută în interpretare, cu o sensibilitate tot mai greu de întîlnit pe scenă. Ideile lui Mihai Măniuțiu au nevoie de actori performanți ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony Bulandra” este plină. Cu spectatori
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Gabriel Dimisianu Au apărut Memoriile lui Nicolae Breban, primul volum, redactate recent, în intervalul de după 7 februarie 2003, ziua în care la Paris, după cum menționează, a început să le scrie. Iată o inițiativă surprinzătoare a prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A privit cu neîncredere către această îndeletnicire, considerând că denotă de fapt o insuficiență. Ar fi un semn, până la urmă, de „incapacitate creatoare”. A spus deseori Breban aceste lucruri și acum le reia în Memorii unde chiar la început vorbește despre lipsa de sens a jurnalului, atunci când un scriitor are capacitatea, are forța de a încorpora biograficul în opera lui „ficțională”. El nu ar mai avea, în acest caz, de ce să recurgă la jurnal: „cel
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
dar și de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela a primului și din Bietul Ioanide a ultimului. N. Breban „refuză” și el să scrie jurnal, din motivele arătate, scriind în schimb aceste Memorii, operă tot „neficțională”, ca și Straja dragonilor, la urma urmei, cartea lui I. Negoițescu despre care spune că l-a dezamăgit tocmai pentru că era astfel. Nu intră Breban în contradicție cu sine? Nu intră, ne asigură, pentru că la el biografismul
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
tânăra învățătoare din Lugoj, Mia Pop, care scrisese cândva în dreptul numelui său, în fișa caracterială, cuvântul arzător „geniu”. Temele clasice ale romanelor lui Breban - relația stăpân-supus, persecutor-victimă, maestru-învățăcel, prietenia, cuplul, rupturile de personalitate, elogiul provinciei creatoare - le întâlnim și în Memorii, astfel cum ne și așteptam de la acest scriitor posedat de obsesiile lui literare, urmărit de personajele lui, de conflictele, de situațiile pe care le-a imaginat în romane. Am putea spune că, de fapt, altă viață decât literatura nici nu
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]