1,658 matches
-
și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat importanță, o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că n-am reținut nici un detaliu din ceremonialul înmormîntării. Cu totul altceva m-a impresionat. Era o zi de toamnă târzie, cu soare blând, una din ultimele zile frumoase de toamnă, probabil. Lumina curgea ca un ulei galben pe coaja merilor rămași fără frunze și înroșiți de primele vânturi reci. Cum nu-mi dădeam seama că în acea împrejurare se cuvenea să fiu trist, mergeam prin iarba plină de frunze uscate, aproape fericit. Presupun că, încă de atunci, mă dovedeam sensibil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dădea o anumită siguranță în lumea aceea necunoscută, plină de surprize, care diferea atât de mult de cea cu care fusesem deprins. Cu vreo lună înainte, tata mă trimisese să dorm noaptea într-o mică livadă "de pe Seaca", unde plantase meri. Porcii mistreți aveau obiceiul să coboare din pădure, prin august, și să râme în căutarea unor rădăcini dulci. Misiunea mea era să-i alung, dacă veneau. Aprinsesem un foc și, culcat în iarbă, stătusem la pândă, copleșit de mirosurile nocturne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau la gazdă, uniforma, cărțile și trei călătorii, dus-întors, în vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea încuiată trei sferturi din an, "unchiul George" mai avea în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați. Toate acestea, și altele, cereau zile serioase de lucru, iar "unchiul George" nu prea era dispus să plătească. Se va fi gândit, oare, că ducerea mea la liceul "Spiru Haret" îi permitea să-i ceară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat de praf sau de noroaie care ajungeau până la butucul roții, când erau ploi multe. De o parte și de alta, se înșirau câteva livezi, cu meri tineri. Dincolo de ele, începea câmpul din partea de miazăzi, iar "drumul" devenea "Calea Brezii", după numele unui sat vecin. La o răspântie, Calea Brezii se îndrepta spre stânga. Din ea se desprindea, suind spre munte, Calea Secii, "calea regală" a copilăriei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
După care a dispărut. Să fi fost prin iarna anului 1939, cred. Ducîndu-mă, în vacanța de Crăciun, în Lisa am trecut pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel ca-n celelalte șase dimineți din mica mea vacanță pariziană. Același ziar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am mai găsit-o niciodată, e azi un cui însângerat bătut de-a dreptul în creierul meu. Și dac-ar fi numai ea! La douăzeci și șase de ani, deci, eram profesor la o școală gene rală din capătul Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi băiatul îi făcea câte-un drăcușor de hârtie pe care, în pauze, pe drumul spre casă, în ca mera ei sau chiar la cinema, unde fuseseră de vreo două ori împreună, i-l umfla brusc, în față, spre amu zamentul ei mereu la fel de mare. Erau drăcușori de toate mărimile, de la unii puchinoși de abia-i vedeai până la diavoli cât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea. 2013 Misterul scos mai la vedere De-atâtea ori cu ochii-nchiși dăm iernile pe primăveri, simțim cum seva suie-n meri și înflorește în caiși. Iubirea traversează mări de căutări și se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nu m-aș, parcă, duce de la tine. Simt încăierarea roiului în stup; ideile-n trup își scânteie zarea. Mă visez pe unde țărmu-i auriu; bucurii rotunde nici eu nu mai știu... 96 iată niște ciuture - n pragul primăverii; de petale merii încep să se scuture. E sfârșit de Mai și de anotimp pe-o gură de Rai mă simt ca pe-Olimp. Stau lângă cișmele ca într-o răscruce - nghesuit de iele, m-aș și nu m-aș duce. 1965 Acum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii în livada lumii... 2013 Presimt Se strânge la par funia zilele-au ajuns înguste, plecarea de lăstuni a rupt limba care să le guste. O nedorită lentoare mă scoală ceva mai târziu, parcă nu-mi vine să mai scriu despre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și furtuni vor trece, va veni dezghețul, și viața își va găsi prețul de altădată, ca-n străbuni. Penitenciarul Pitești, 1950 Iubirea e mereu virgină Dăm iernile pe primăveri de-atâtea ori cu ochii nchiși simțim cum seva suie-n meri și înfloreste în caiși. Când n-avem poftă de mâncare nici somnul nu nu mai cuprinde; iubirea-i flacăra ce-aprinde atâtea semne de mirare. Misterul ce deschide cale spre-o altă lume și mai dragă de care orice om
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Nepoatei mele Vichy Când merii din grădină dau în flori, Nepoată, atunci vei împlini trei anișori. Mereu tu vei dansa sub soare Călăuzită de steluța călătoare. Cei trei ani prin luncă zboară Și pornesc spre lunga vară. Ocrotită ești de îngerul ceresc Și de părinții
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste care am trecut, moara În care am dormit și pîrÎul. Iată un lan de grîu, un gard viu, un drum prăfuit, o livadă de meri și labirintul sălbatic și plăcut al unei păduri de pe deal. Și vine iarăși, pe cîmp, ora șase, acum și pururea, așa cum a fost și cum va fi pînă la sfîrșitul lumii. Și unii din noi au murit azi-dimineață, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Adică voi puteți citi ce scriu eu. Stați să adulmec puțin. Aici, în curtea palatului, simt un miros care nu-mi place. Clădirea este un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
contra cost, scriu scrisori, completează acte etc. pentru analfabeți sau pentru cei care nu cunosc o anumită limbă (n.t.). 17 ENA École nationale d'administration (Școala Națională de Administrație) (n.t.). 18 Dom-Tom départements d'outre mer-territoires d'outre mer (fr.), adică departamentele și teritoriile franceze de dincolo de mare (n.t.). 19 CAC 40 (Cotation Assistée Continue Cotare Asistată Continuă) este cel mai important indice al bursei de valori din Paris. Are în componență 40 de societăți, printre care Alcatel
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
p-îngă fereastă Că s-a văzut umbra-n casă. Da mândra din grai grăia: - Bădiță, lumina mea, ............................ Trage altul cu mâna. Bădiță, lumina mea, Mie-mi vine a cânta. Cântă, mușcu-ți gura ta! Trandafir de la fereastă, Eu te rog să meri acasă Că pe sară nu-i de noi. Nu veni nici mâne sară Că doarme dușmanu - afară, Ci vino tu miercuri noapte Că dușmanii dorm pe moarte, 176 {EminescuOpVI 177} {EminescuOpVI 178} {EminescuOpVI 179} Și vino tu mâne sară Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
10 Spune, bădiță, soră-ta și maică-ta Să samene mac pe prag, Nu se teamă ca îl calc, Iarbă-n lastra, în fereastă- Nu se teamă: nu-ți oi fi nevastă; 15 Și-n cele două ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întinde între tărâmul lui Oberon sau al lui Ogun Feraille și universul populat de oameni apteri și comuni. Călugărul și insula ascunsă Din adâncurile Pacificului fără de margini se ivește și pluta pe care plutește ciudatul naufragiat din La ballade de la mer sallée. Odată cu acest text, datând din 1967, mitologia specială a lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului intelectual, extinzându-și domeniile către spațiile până atunci colonizate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Bouche Dorée și de Morgana. Apariția unui ofițer prusac la curtea din Itapoa o anticipează pe aceea, nu mai puțin impresionantă, a vasului-corsar german ce face ravagii în Atlantic cu cursele sale fantomă. Ca și în La ballade de la mer sallée, istoria face ca granițele să devină imposibil de trasat și de citit. Cine sunt adevărații prieteni ai seducătoarelor preotese afro-caraibiene ? Și cine este uriașul soldat african cu fața tatuată din trupa marinei germane ? Magician al misterului, Hugo Pratt reunește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]