1,698 matches
-
mobilizabili au fost obligați să plece pe front. De prin Europa, pe unde a ajuns frontul, tata trimitea părinților și surorilor vești optimiste, cum cerea cenzura militară. După ce s-au terminat cărțile poștale, a expediat scrisori mâzgălite pe scoarță de mesteacăn; în versuri, fetelor din sat, și în proză, părinților. Le aducea la cunoștință că era sănătos și că deviza companiei (probabil, vigilența cenzurii militare slăbise în fața acelei corespondențe primitive) era "arma-i pușca, nădejdea-i fuga, scăparea-i Duhul Sfînt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
care acesta dispărea într-o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la picioarele lui pe o stîncă roșiatică, într-un mic lac aflat la capătul unei văi adînci, pline de tufișuri și copaci, în mare parte mesteceni, scoruși și stejari pitici. Un cuplu, parțial acoperit de rădăcinile unui frasin de munte, stătea pe un petic de iarbă lîngă lac. Femeia părea că doarme, și Lanark văzu mai mult din bărbat, care citea un ziar. — Ăsta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care străinul Dan Crețu o împărțea cu zidarul din Ardeal. Numai că domnul Dan Crețu nu se întorsese azi la hotel. SÂMBĂTĂ 27 DECEMBRIE În vizită 1 Z iua a-nceput prost, cu ceață deasă, de nu vedeamnici până la mesteacănul din dreptul ferestreimele. M-am gândit cum ar arăta viața noastră dacă s-ar inversa lucrurile: în fiecare zi ceață deasă, de nu te vezi om cu om, și numai în unele zile fericite, o dată sau de două ori pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loc. — Zet nu e aici, stă cu mine. Cu alte cuvinte, nici ranch-ul nu era pentru ea un acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. 5Avea o fată dulce, mândră, pruncă Cu cari basme vremile ș-adorn', Când trece ea frumoase flori se pleacă-n Ușorii pași, în valea c-un mesteacăn. În van i-o cer. Bătrânul se gândește, 10Prea e frumoasă, prea nu e de lume - Mă mir cum cerul nu s-ademenește Să scrie -n stele dulcele ei nume; E rău poetul, care n-o numește, Barbară țara, unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar cum de s-a legat singur sus? Spusele băiatului făceau ceva sens. Salitov se uită sus la copac, la punctul unde frânghia era prinsă de tulpină, chiar sub o mică tăietură verticală în scoarță. Apoi examină crengile subțiri de mesteacăn. Ochii i-au fost atrași de o bucată de hârtie verde prinsă de o ramură. Îl chemă pe Ptițin la el. ă Ce este, domnule? ă Vreau să mă ridici pe umerii tăi. ă Vă cer iertare, domnule? ă Apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întrebă Liputin, dând din cap iritat înspre cadavrul cel mare. ă Aceasta este cu adevărat întrebarea crucială, fu de acord Porfiri. Se întoarse la masa cu obiecte, luând chitanța mică de culare gri pe care Salitov o recuperase dintre crengile mesteacănului. Poate această chitanță de la amanet ne va conduce la un răspuns? ă Totuși treceți cu vederea peste un aspect imporant al problemei, spuse Liputin abrupt. Porfiri își ridică privirea întrebător. ă Condiția joasă a celor implicați. Acesta trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tem că nu este o datorie plăcută. Realiză acum de unde venea acest sentiment de a fi pe marginea prăpastiei. ă Orașul nu va mai arăta la fel pentru mine, spuse el, în timp ce treceau peste Fontanka înghețată printre două rânduri de mesteceni puși acolo pentru a marca drumul. Dincolo de copaci, niște bărbați încărcau o sanie cu blocuri de gheață tăiată din râu. Porfiri Petrovici nu răspunse. ă Sunteți polițist? întrebă Virginski. ă Sunt investigator. Magistrat investigator. ă și el este cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mâna înapoi și desenă în aer o linie verticală în sus și-n jos prin locul gol format de securea lipsă. Își dădu seama că tocmai își făcuse semnul crucii. Apoi, mâna i se odihni pe o cutie mică de mesteacăn, așezată pe raftul de sub securi, pe care o ridică cutia și descoperi că era încuiată. § Într-o cameră de la etaj, așezată singură la o masă de joc, Marfa Denisovna se uita își privea mâinile pline de negi. Aranja cărțile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o recunoscu. O despături și citi un bilet scris de mână: Îți aduci aminte de vară? Îți amintești ziua când ne-am întâlnit în Parcul Petrovski vara care a trecut? Îți amintești de locul de lângă lac, de luminișul înconjurat de mesteceni? Cum ai putea să le uiți? Te voi urî dacă l-ai uitat. Dar ne le vei fi uitat. Am văzut din ochii tăi că nu vei uita nicodată. Este acolo, consemnată în harta inimii tale. Am văzut așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și aproape că a căzut peste mine. El... ă Nu aveți de ce să vă temeți. Vă va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În capul cuiva este o artă pe care au ridicat-o la nivelul extazului poetic. Finlandezii Înfrîng iarna cu un ritual cu aburi, zăpadă și izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aburi, zăpadă și izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și pe masă cafea/ Tristan Tzara, cînd ai ascultat întîmplarea,/pădurarul își fluiera cîinele/și cerbii cu botu-n lac beau stelele./ Iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scoarța rece și aspră. „Demult, în Louisiana, am văzut cum creștea un stejar. Se înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din cap spre copac. A. Da. Nu cunosc nici o poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide o poartă veche de fier și-mi arată o potecă de piatră spre o căsuță cu perdele cu flori albastre la ferestre. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din cap spre copac. A. Da. Nu cunosc nici o poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide o poartă veche de fier și-mi arată o potecă de piatră spre o căsuță cu perdele cu flori albastre la ferestre. Vino să-ți fac cunoștință cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini când pocnește florile. Până să mă duc pe balcon, până să mă îmbrac, să-mi aleg o rochie, ceva să pun pe mine, ce să vezi? M-am făcut mesteacăn. Da știi, unul alb, fraged, minunat. A mai venit și un tip, unul păros, și m-a dansat. Așa, tandru, pe un sidi cu Aznavour, cum n-am mai dansat niciodată. Și eram goală, Rozi, și nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rozi, și nu mi-a fost deloc rușine. Îți dai seama, dragă?! Apropo, cine a zis chestia asta că iubirea-i eternă? Am citit undeva, dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de i-au distrus personalitatea și caracterul. Acum a venit cu ăia să se răzbune. - Rozi, zău, dragă, de m-ai vedea cum îmi stă ca mesteacăn. Subțire, mlădie și cu pielița asta așa de albă... - Nu mai sta singură Vali, zău, fato! Intri la idei și uite ce pățești. Doamne ferește, cum să te faci mesteacăn! Stai cuminte că vin acușica să te fac bine! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rozi, zău, dragă, de m-ai vedea cum îmi stă ca mesteacăn. Subțire, mlădie și cu pielița asta așa de albă... - Nu mai sta singură Vali, zău, fato! Intri la idei și uite ce pățești. Doamne ferește, cum să te faci mesteacăn! Stai cuminte că vin acușica să te fac bine! Și dacă nu mai poți și nu mai poți, du-te imediat dragă la basarabeanul ăla, Egherte. Profesorul Stepan Egherte Colțoveanu, din Cimișlia, cu biologia și energia lui. De nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]