4,293 matches
-
sub limbă o scrisoare la soare prăbușirile preferate se țineau scai de renunțări ca niște diminutive de un om mare bine scăldat în seriozitatea zilelor de lucru vezi bătături vezi pe aici am cărat găleți cu mortar deși șiroiam de metafizică deși habar nu aveam de rezistența materialului uman la estetică vezi acolo am învățat copii avocaților să facă din ziare extratereștri avioane și solnițe deși încă eram plin de pământ natal mai încolo unui bătrân parapsiholog îi schimb scutecele deși
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
i-a permis să publice, într-o viață nu prea lungă, un număr impresionant de lucrări: îndrumare în filosofie, Rostul și utilitatea filosofiei, Știință și raționalism, Cosmologia elenă, Antinomiile credinței, Kant și criticismul până la Fichte, Cunoaștere și existență, Reconstrucție filosofică, Metafizică și artă, Misticism și credință etc. Iubea însă și poezia: Eminescu, Arghezi, Voiculescu, poeți străini. Mircea Florian avea - am putea spune - stilistica gândirii germane și structura sensibilității franceze. Cu studenții își manifesta un fel de sociabilitate intelectuală. Unii i-au
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
editura era la doi pași stam ascuns ceasuri bune în spatele unui munte de cărți trecea pe la mine florin tăceam și unul și celălalt apoi se ridica așeza schilodul scaun de lemn începea durerea atroce de tâmple febra fără pic de metafizică în ea întorc capul în dreapta Duino castelul nu l-am văzut niciodată dar am recunoscut totul foișorul grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are memorie atâția poeți au privit prin acest perete de sticlă semnalul noiembrie sălbaticul
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
rădăcină și-un bob între fluierele de salcie și ochii mamei aici mai zăbovește puțin apoi continuă ca prin visul meu și al tău există ceva în această grabă a ei în mișcarea aprigă în deplasarea ei chibzuită în această metafizică a liniștii din toate există câte puțin soare timp speranță iluzie și eu și tu ne regăsim în această deplasare a lumii în strămutarea în spinare a vetrei și-a Patriarhului și-a lui Dositei Asemenea ieri ai ieșit din
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
atâți alți fii risipitori piața însă patru colțuri avea” Roza Rozalia pentru ca Roza Rozalia să fie cea adevărată cu inimă gingașă și sufletul înmiresmat trebuie să o culeagă un băiat cu talia subțiratică cu mâna lui albastră să-i atingă metafizica rafinată nu trebuie să îi rămână sub unghii nici o răsuflare a acestei cetăți a lumii cele de sub piele și cele din sânge cele ale istoriei în straie ponosite și alte mărunțișuri sunt doar o parte a mișcării estetice din care
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
într-o atmosferă kafkiană. ,Coada", emblemă a sistemului ,socialist", asociată cu mai toate trebuințele existenței curente, la pîine, la carne, la medici, la diversele instituții etc., sugera o așteptare pe cît de presantă, pe atît de absurdă, un soi de metafizică birocratică: ,făcusem în viața mea o impresionantă serie de cozi (...), de altminteri tot ce se cumpăra necesita o coadă, eram versat, (...) mă copleșea senzația că aștept în gol, eram o gîză rătăcită într-un spațiu închis". ,Normalitatea" fiind doar provizorie
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
nu putea fi obținută cu adevarat decât în "cetatea lui Dumnezeu", pentru a utiliza expresia lui Augustin; cetatea terestră era una a necesității, a arbitrarului, a suferinței. Baruch Spinoza, unul dintre primii filozofi moderni, a rămas tributar concepției libertății că metafizica. Pentru acesta, realmente liber nu putea fi decât Dumnezeu, substanța unică având că atribute întinderea și cugetarea, singura ființă care își este sieși cauza și a cărei existența nu depinde de împrejurări externe, ci strict de propria să voința: Acea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dimensiuni. Libertatea divină nu este mai importantă decât cea umană, imperfecta, așa cum argumenta Spinoza, ci devine un exemplu pentru cea dintâi. Nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin prisma moralității, a rațiunii practice, în limbaj kantian, sau că ideea metafizica a rațiunii pure. De aici rezultă că, deși sursă binelui și a rațiunii este de origine divină, pentru om este mai importantă transpunerea lor în viața de zi cu zi, aplicarea lor. Iar prin faptul că autoritatea statului laic este
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
1972, pp. 173-174. 7 Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991, pp. 215-216. 8 Immanuel Kant, Critică rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elenă Moisuc, Editura Științifică, București, 1969; Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. 9 Kant, Critică rațiunii practice, pp. 121-122, 165-167, 170-171, 175-176, 178, 183-186, 204, 207, 251. Vezi și Immanuel Kant
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. 9 Kant, Critică rațiunii practice, pp. 121-122, 165-167, 170-171, 175-176, 178, 183-186, 204, 207, 251. Vezi și Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, pp. 51-60, 63-64, 15-21, 42. 10 Immanuel Kant, Antropologia din perspectiva pragmatică, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001, p. 265, 274. 11 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 39, 46-47
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, pp. 51-60, 63-64, 15-21, 42. 10 Immanuel Kant, Antropologia din perspectiva pragmatică, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001, p. 265, 274. 11 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 39, 46-47; Kant, Critică rațiunii practice, p. 176. 12 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 11-12. 13 Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985, p. 78. 14 G. W. F. Hegel, Prelegeri
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
pp. 51-60, 63-64, 15-21, 42. 10 Immanuel Kant, Antropologia din perspectiva pragmatică, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001, p. 265, 274. 11 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 39, 46-47; Kant, Critică rațiunii practice, p. 176. 12 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 11-12. 13 Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985, p. 78. 14 G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. ÎI, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1981. KANT, Immanuel, Critică rațiunii practice, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Critică rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elenă Moisuc, Editura Științifică, București, 1969. KANT, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985. KANT, Immanuel, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Bagdasar și Elenă Moisuc, Editura Științifică, București, 1969. KANT, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985. KANT, Immanuel, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. KANT, Immanuel, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991. KANT, Immanuel, Tratat de pedagogie, traducere de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
verdict în privința întregii manifestări. Cele trei lungmetraje în care mi-am înfipt ochii sunt, ce-i al lor e al lor, cel puțin în sensul pe care îl dau eu cuvântului: moderate, trendy și flegmatice. Nu se încăpățânează să caute metafizica cu lumânarea, nu vor să îți revoluționeze viața sau să fie de artă. Dar te și dezamăgesc un pic, tocmai pentru că acest aer cool rezultă dintr-un echilibru între defecte și calități, care se cam anulează prin părți. Să îl
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
pe Iisus și pe apostoli coborând pe pământ, printre oameni, sub travestirea de ciobani. Revista ,Gândirea" își încetase apariția în iulie 1944, iar Arghezi a colaborat acolo cu totul sporadic, fără simpatii speciale și mai ales fără o solidaritate programatică. Metafizica argheziană e foarte diferită de cea rezultată din ortodoxismul gândirist. Tocmai poemul Târlă, dacă l-am analiza în detaliu (dar nu mi-am propus acest lucru), ar arăta diferențe considerabile. Toate edițiile din poezia argheziană de după seria de Scrieri, în
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
mari". Există și unele diferențe de punctuație. În versul 8, în revistă nu există virgula (și nici nu ar fi necesară). În schimb, edițiile de după Scrieri îmbunătățesc punctuația, deficitară în revistă: de pildă, versul 14, cel mai violent antigândirist în metafizica lui, e pus, cum se cuvine, între virgule (absente în revistă). Dar problema cea mai importantă e substituirea ,secerilor mari" din 1946 (cuvânt păstrat în ediția definitivă, bibliofilă, din 1959) cu ,secetele mari", consacrat de Scrieri 2, perpetuat în Versuri
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
de miza, ba dimpotrivă: receptarea critică izvorâta din conștiința da măsură asumării comunismului ca soluție la problema râului. Pentru Djilas, ca om cu pregătire intelectuală și oficial însărcinat cu propagandă și ideologia, comunismul pare să fie mai degrabă o viziune metafizica și, mai ales, morală, iar revoluția instrumentul realizării comunismului. Cu alte cuvinte, în fața conștiinței confruntata cu complexă problemă a râului, se deschid două orizonturi concurente și exclusive: creștinismul și comunismul. Dacă conștiința i-a angajat opțiunea comunistă în anii '30
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
creștinismul), restul fiind doar ameliorări, este important de accentuat, tot cu titlu ipotetic, faptul că ieșirea pe care o produce conștiința din soluția comunismului și a revoluției nu înseamnă automat intrarea în creștinism; există și posibilitatea rămânerii în afara celor două metafizici, iar despre acest lucru cel mai concret vorbește The Unperfect Society (1969). Djilas își recunoaște încă de la începutul cărții (un soi de comentariu retrospectiv) decăderea de la entuziasm la deznădejde: Deși nu eram în stare pe atunci să trag de aici
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
pe marginea cărții Kant în lumea lui și în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin și Cătălin Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
prin ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Profesorului George Popa, Luceafărul. Treptele spiritului hype rionic 2, are meritul de a readuce în discuție una dintre neprețuitele sale problematici, asupra căreia a stăruit vreme de-o viață, operă emines ciană, cea care conferă literaturii române multiple perspective, cea metafizica rămânând de referință. De-ar fi să ne aplecăm doar la riguroasă „restituire” a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în stele (ne-lumea este sălașul geniului, el nefăcând parte din planul Creației) și din ideile lui Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Național „Mihai Eminescu”, la Festivalul literar „Mihai Eminescu”, ediția a XX-a, 2011. 3. Primele studii eminescologice le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu vocea lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]