730 matches
-
În spate. — Da, așa e. Așa e. Ei, mă bucur că nu te mai doare. — La revedere, spuse domnul Frazer. Domnul Frazer nu-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună toate rugăciunile și, În plus, nici un mexican nu avusese voie să intre la el de când fusese adus. Rusul ieșea la sfârșitul săptămânii. Pentru rus n-am putut să simt mare lucru, spunea sora Cecilia. Bietu’ băiat, și el suferise. Glonțul care-l atinsese fusese murdar și uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai face Cayetano? Întrebă domnul Frazer. — O, e foarte rău. — Și-a pierdut cunoștința? — Nu, dar mă tem că o să moară. Și tu cum te simți? — Sunt foarte Îngrijorată În privința lui și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă duc În capelă să mă rog. — Teoretic ar trebui să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta o să-l facă să se simtă mai bine, să știe că cei apropiați nu l-au uitat. M-am dus la secție și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă cel mai mare dintre ei, un tip destul de gras cu buze groase. Sigur, spuse Frazer. Luați loc, domnilor. Să vă servesc cu ceva? — Mulțumim mult, spuse cel mai mare. — Mulțumim, spuse și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maselor, spuse Frazer. — Ați fumat vreodată opiu? Întrebă cel mai mare. — Nu. Nici eu. Pare ceva foarte rău. Te apuci și pe urmă nu te mai poți opri. E un viciu. — Ca și religia, spuse cel slab. — Tipu’ ăsta, spuse mexicanul mic, e clar Împotriva religiei. Păi, trebuie să fii Împotriva a ceva, spuse Frazer politicos. Îi respect pe cei care au credință, chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse mexicanul mic, e clar Împotriva religiei. Păi, trebuie să fii Împotriva a ceva, spuse Frazer politicos. Îi respect pe cei care au credință, chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras. Aveți nevoie de ceva? — Păi, aș cumpăra niște bere, dacă se găsește vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care le cereau ascultătorii, trăia În Seattle, care era la fel de real ca și Minneapolis-ul, unde matinalii se despărțeau În fiecare dimineață de paturi lor ca să se ducă la stație. Domnul Frazer Începu să țină foarte mult la Seattle, Washington. Mexicanii veniră din nou și aduseră bere, dar nu era bună. Domnul Frazer Îi primi, dar n-avea chef de vorbă și, când veni momentul ca ei să plece, Își dădu seama că n-or să se mai Întoarcă. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doare nimic. Într-un timp nu mai puteam de stomac. Credeam că măcar de la durerea aia și tot mor. Sora Cecilia se uita la ei fericită. — Zice că n-ai scos un sunet. — Erau prea mulți oameni În pavilion, spuse mexicanul pe un ton dezaprobator. Și tu, cam la ce nivel Îți sunt durerile? — Destul de mari. Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când pleacă sora plâng vreo oră, două. Mă liniștește. Stau prost cu nervii. Da’ tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din toată inima, spuse domnul Frazer. — Asemenea. Și să scapi de durerea aia. N-o să mai țină mult, asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se fixase prost și acum trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să cânte domnul Frazer stătu Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pâinea era opiul pentru mase. O să țină oare minte asta până mâine? Și o să mai aibă sens În timpul zilei? Pâinea este opiul maselor. — Auzi, Îi spuse domnul Frazer sorei, când aceasta intră În cameră. Vrei să-l trimiți Încoace pe mexicanul ăla mic și slab? — Vă place? Îl Întrebă mexicanul din ușă. — Foarte mult. — E un cântec istoric. Imnul adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta până mâine? Și o să mai aibă sens În timpul zilei? Pâinea este opiul maselor. — Auzi, Îi spuse domnul Frazer sorei, când aceasta intră În cameră. Vrei să-l trimiți Încoace pe mexicanul ăla mic și slab? — Vă place? Îl Întrebă mexicanul din ușă. — Foarte mult. — E un cântec istoric. Imnul adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul pentru mase În toate formele lui? Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebui să știi asta. Ai primit și tu ceva educație. Nu credeți În educație? — Nu, spuse domnul Frazer. În cunoaștere, da, În asta cred. Nu vă-nțeleg. — Nici eu nu mă Înțeleg deseori. — Să mai cântăm o dată La Cucaracha? Întrebă mexicanul Îngrijorat. — Da, spuse domnul Frazer. Mai cântați-o o dată. E mai bună decât ce-aud la radio. Revoluția, se gândi domnul Frazer, asta nu-i nici un fel de opiu. Revoluția e catharsis. Un extaz care nu poate fi prelungit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri, fără ifose, Înțepeniri de azil academic și orgolii la ploscă, plosca de argint a mexicanului ce asistă la acel inubliabil jam sesion cu Vivaldi și Händel, aia da, stătea-ntr-un colț, cît despre program, dacă fusese vreodată vorba de așa ceva, atunci nu s-ar fi putut referi decît la libertatea fiecăruia de-a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau prelucrat), cărămidă, trestie, stuf, răchită etc. . Ospătarii au uniforma confecționată în concordanță cu specificul unității (costume de daci, de români, ciobănești etc.). 1.3.3. Restaurant cu specific național: pune în valoare tradițiile culinare ale unor națiuni (chinezesc, arăbesc, mexican etc.), servind o gamă diversificată de preparate culinare, băuturi alcoolice și nealcoolice specifice. Ambianța interioară și exterioară a saloanelor, programul muzical, uniformele personalului de servire și celelalte sunt specifice țării respective. 1.4. Restaurant cu program artistic: este o unitate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
o formă de politică a identității, deși mai există anumite discuții în legătură cu parametrii identității. Ice-T, de pildă, are un cîntec în care îi identifică pe toți oamenii de culoare și pe toți cei oprimați cu "negroteii", unindu-i pe mexicani, pe coreeni și pe alți oameni de culoare sub semnul celor oprimați de o societate albă rasistă. Totuși, Ice Cube și alți raperi fac uneori, în cîntecele lor, referiri batjocoritoare la americanii de origine coreeană și la alte minorități rasiale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Castillo sînt două dintre cele mai pozitive imagini de oameni de culoare apărute pînă acum. Pe de altă parte însă, în vreme ce Tubbs și Castillo oferă modele de roluri pozitive pentru tinerii de rasă neagră sau hispanică, majoritatea imaginilor de negri, mexicani și oameni de culoare provenite din Lumea a treia sînt pronunțat negative. Doi dintre informatorii care apar în multe episoade cubanezul Izzie și negrul Noogie sînt stereotipuri ale derbedeilor negri și hispanici, modele indezirabile pe al căror fundal sînt proiectați
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste. Rușii însă o fac în văzul lumii, fără să le fie rușine. El n: Da... Totuși, nu știu cum să-ți spun, să vezi un bărbat bocind la picioarele unei femei... El 1: Facem gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Polirom, Iași. Field, F., 1989, Loosing Out: The Emergence of Britain’s Underclass, Blackwell, Oxford. Giddens, A., 1989, 2000, Sociologie, Editura All, București. Goode, E., 1972, 1989, Drugs in American Society, McGraw-Hill Publishing Company, New York. Lewis, O., 1959, Five Families: Mexican Case Studies in the Culture of Poverty, Panther, Londra. Macionis, J.J., 2005, Social Problems, Pearson Education, New Jersey. Murray, Ch., 1990, The Emerging British Underclass, the IEA Health and Welfare Unit, Londra. Preda M.; Jderu G.; Dușa, I.-A. (coord
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Mesquita, India's Political System (1979) Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall. J. Peeler, Latin America Democracies (1982) Chapel Hill, NC: University of North Carolina Press. L.W. Pye, Politics, Personality, and Nation-Building (Burma) (1962) Cambridge, Mass.: MIT Press. R.E. Scott, Mexican Government in Transition (1964) Chicago, Ill.: University of Illinois Press. P. Smith, Labyrinths of Power: Political Recruitment in Twentieth Century Mexico (1979) Princeton, NJ: Princeton University Press. W. Tordoff, Government and Politics in Africa (1984) London: Macmillan. R.E. Ward și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tehnici complicate destinate să reglementeze arta divinatorie. În astfel de societăți, ghicitorii se bucură de un înalt prestigiu grație organizării satisfăcătoare a corpului de tehnicieni. Anumite civilizații superioare au cunoscut la rândul lor metode clasice și școli de divinație: polinezienii, mexicanii, chinezii, sumerobabilonienii, etruscii, grecii și romanii"20. Și astăzi, ghicitorii practică cele mai diverse tehnici de divinație: cartomanție, chiromanție, cheidomanție, cefalomanție etc. Desigur, "ghicitul" are o largă utilizare, termenul fiind folosit de cele mai multe ori în locul celui de "divinație" sau ca
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
senile fără mari valențe estetice. Am descoperit între timp și un portret ficțional „la puterea a doua” al lui Bloom, în micul roman La fiesta de las turcas, semnat de José Antonio Aguilar Rivera (Editorial Aldus, Mexico City, 2001). Autorul, mexican născut în 1968, a ajuns în septembrie 1992 la University of Chicago, unde a obținut apoi doctoratul în științe politice. A aflat de misterioasa și tragica moarte a lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991), care avea să-i inspire
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vorba lui Dan Alexe) apare mereu pe plantația unde era samavolnic ținut ca sclav, proaspăt bărbierit (!?) va fi, în mod sigur, premiat la Oscar, chiar dacă e o făcătură mediocră. Sper, de asemenea, ca și hispanicii să fie răsplătiți după merit. Mexicanului Alfonso Cuarón, regizorul stupidului joc pe calculator, translat în 3D, numit Gravity, sper că i se va face, în sfârșit, dreptate și va primi valorosul premiu pe care și-l dorește atât. Pentru că producătorii celor două sub-produse culturale (după normele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]