20,801 matches
-
Mare. La 2 iulie notă: "Dacă în noaptea de joi spre vineri am scris puțin, azi-noapte a mers mai bine, fără însă a ajunge la cantitatea ce-mi propun, de cinci pagini pe zi". Peste zece zile: Nu m-am mișcat de aici. Și scrisul merge potrivit. În orice caz, fiece noapte e complect consacrată Răscoalei, cu micile pauze de destindere, firește". Iar la 22 decembrie: "În sfîrșit liber. Isprăvit Răscoală complect. Azi am primit ambele volume. Miercuri se pune în
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
și "minciună", dintre notația lucida a trăirii directe și tentația cuvîntului supus unei presiuni alterante din partea multiplelor limbaje care și-l revendică. Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) este o confesiune deghizata a conștiinței creatoare, încorporată în realitatea literei. Aceasta se mișcă că un duh pe deasupra apelor, fiind un reper permanent și necesar. Nu degeaba am făcut această comparație pentru că apa (principal simbol al inconștientului în psihanaliza) constituie, în plan simbolic, "pastă" onirica însumînd caracteristicile fluidității, românul stînd sub pecetea unei metamorfoze
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
spirit exprimată politicos, ca și atracția față de sensurile ascunse ale evenimentelor. Povestea unui patriot rămas anonim Românul recent apărut, Stele călătoare, reprezintă de fapt o reeditare cu titlul schimbat, a românului Rug și flacăra din 1977. Spațiul în care se mișcă personajul principal al românului, Alexandru Bota este acela al unei Europe răvășite de revoluțiile din 1848. Pe autor l-au mai preocupat, ca momente istorice, răscoală lui Horea, Cloșca și Crișan (în românul 1784), ocupația germană din București, din timpul
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
că el există, că poate fi lucrat, că poate exprima în sine un mesaj, chiar și în absență cuvîntului, stimulat însă de propria cunoaștere, de costum, de lumină și de muzică. Cunoscîndu-i, este aproape impresionant să-i vezi cum se mișcă, cum stăpînesc gagul și rigorile lui, cum își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar cu farmecul filmului mut, dacă vreți. Ei însuflețesc și pun în mișcare, în diferite povestioare succesive, unele inspirate că tema și, mai ales
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la țărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fața cititorului o lume sever construită din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocoșata, mama ei, bătrână oarbă se mișcă somnambulic într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici. De fapt granița
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
de ansamblu principalilor epistolieri. Pentru mintea activiștilor culturali de atunci, cartea aceasta ar fi trebuit să probeze că intelectualii se ceartă și nu se abțin să-și adreseze grele reproșuri - bună proba că partidul conduce, suveran și imperturbabil, tot ce mișcă în lumea intelectuală din România. Doi ani mai tîrziu, o parte dintre autorii Epistolarului aveau să se opună pe fata regimului, dar despre asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
din păcate, în spirit uneori protocronist, de Renaștere și de Baroc în operele secolelor XVI-XVIII) și nu pare, cel putin deocamdată, afectată de modificarea paradigmei critice. Dar secolele XIX și XX încep să fie privite cu totul altfel. Lucrurile se mișcă. O dezbatere pe această temă mi s-ar părea oportună și România literară o va provoca în viitorul apropiat. Surprizele nu vor lipsi. Unele vor fi de mari proporții. Aviz reformatorilor și deopotrivă conservatorilor!
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
mm, deja premiat de FIPRESCI la Oberhausen anul trecut. Sîntem în familia judecătorului Hardy ("serialul" american din anii ^30-^40), scena tandra între Mickey Rooney și mama sa; fiul o săruta cast, mama închide ochii - după care începe "delirul": regizorul mișcă imaginea, înainte-înapoi, de trei-patru ori, "the good-bye kiss" devine concupiscenta curată, incestul - un progres tehnologic! Altă scenă: Judy Garland cîntă. Iar înainte-înapoi, ca la rap - sunetul miaună distorsionat, vocea lui Garland e un Guignol muzical... Cu această farsă obraznica, "la
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
estetică... și alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
cărei martoră fusese de la un capăt la altul. Va rămîne singura în casa ei de țărani bogați că sașii ori bănățenii, o casă cu o ograda întinsă plină de fel de fel de unelte pe care nimeni nu le mai mișcă din loc în anii colectivizării care în loc să agite, încremenește existența. Așa încît, după orele ei de învățătură petrecute în mijlocul copiilor, ea are grijă, printre altele, dar o grijă specială, pentru aceste unelte agricole complete și uitate la locul lor încă
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
continuare cu cinismul lor revoltător. (În paranteză fie spus, mi se pare absolut grețos - dar perfect explicabil în logica lucrurilor expuse mai sus - că publiciști și scriitori să accepte premii și distincții ale "Fundației Gheorghe Ursu", fără ca ei să fi mișcat un deget pentru pedepsirea cinicilor ucigași - dar să nu-i uităm pe complici! - ai acestui martir al libertății. În loc să cauționeze idiotizarea populației cu imbecilele seriale sud-americane, n-ar fi rău că străluciții intelectuali - nu pun nici un fel de ghilimele! - din
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
pasaj din mărturisirile lui Alexandru George publicate în VATRA nr. 12: "cei mai mulți dintre criticii care se ăocupă de mine s...ț îmi descoperă intenții tenebroase, mă dezvăluie bolnav, în cel mai bun caz știu că eu lucrez sub imperiul urii, mișcat de ambiții de revanșa josnica sau de singularizare și bizarerie.... Dar nu numai acesta e motivul pentru care, atunci cand citesc ce se scrie despre mine, am impresia că respectivul autor nu m-a citit sau mă confundă cu altcineva, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
așează cadavrul, înfășurat în cîrpe albe, pe o bucată de lemn, în jurul căruia, copii și preoți aglomerează brațe de vreascuri, presîndu-l cu lemne lungi. Cînd începe a arde, mortul parcă ar voi să se ridice din mormanul incendiat. Trosnește, se mișcă, apoi e înghițit bucată cu bucată - sub ochii senini ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă, cîte-o sora sau nevasta mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea jupuita/ era timpul să vină noaptea plină de plăci de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
gaseste brânză Telemea) nu mă amuzau; iar cărțile în care să fi spus, pe masura priceperii, talentului și puterii de concepție, ce cred eu despre societatea, Istoria și oamenii în mijlocul cărora aveam responsabilitatea de-a trăi și de-a mă mișcă, nu puteau apărea. Așadar, am scris scenarii de film, multe. Unele bune, altele slabe, uneori necesare - cred eu și astăzi - alteori gratuite. Și am scris și cărți de literatură. Acum pot să le public, ceea ce am și început să fac
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
ideatic al poemului "Luceafărul", Vianu arată că singura interpretare plauzibilă o avansase el an "Poezia lui Eminescu", apărută an 1930, cu lămurirea simbolului de către poetul ănsusi. Iarăși punerea an paralel a textelor edifica pe deplin; inspirația artistului, sublinia Vianu, se mișcă an sfera de simboluri a clasicismului, concluzie la care ajunge și Călinescu, patru ani mai tarziu, doar că persiflăndu-l pe Tudor Vianu, deși e de aceeași părere cu acesta. an concluzie, amar, Vianu pomenește de reacția lui G. Bogdan-Duică, singurul
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
răspunde spiritual: "Enormă ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria asta, după ce m-am lăsat de altele, o grămadă, si de ce mă țin că scaiul de ea. Atât timp cât voi mai putea mișca dintr-un deget și se va găsi o scânteie de lumină și o dioptrie pentru nasul meu ăncălecat de un ochelar, simt că nu mă voi lăsa". Răspunsul Hortensiei Papadat-Bengescu e lung, explicativ, mărturisind trecerea ei de la Viață Românească la
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
ce-ar fi lumea? Un imperiu al absenței, căci lucrurile fac lumea. Lucrurile sunt prezentul însuși, gândirea formelor și a fizionomiei lor. Pentru că forma este o înfățișare, aproape aceeași a unui anumit lucru, pasivă. Dar în clipa următoare când se mișcă, fie că vorbește sau nu, fie că privește la mine sau în altă parte ea începe să exprime ceva destinat desigur înțelegerii mele. Altfel n-aș constată, n-aș observa și n-aș cuprinde nimic între hotarele gândirii mele. Deci
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
iad, să spulber pacea lumii, nimicind unirea pe pamant". Se răzgândește, pentru ca, ăn acest moment al luptei, ași poate găsi aliați mimând grijă pentru "biată țară". Oamenii sunt ceea ce aleg ei să fie, indiferent câte vrăjitoare inventează și câte păduri mișcă pentru a pretexta că stau sub semnul necesității. E o vreme a echivocului spune apăsat, poate prea apăsat, Portarul (Eduard Marinescu). "Zgomotul și furia" tulbură sensurile și capacitatea de a emite judecați. Autorii spectacolului nu acuză și nu condamnă: Macbeth
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
an câteva ore, Macbeth devine dintr-un nobil care râvnește la tron, cel mai sigur pretendent: "Biată țară" are ritmurile ei, si o câștiga cine stăpânește timpul. Când soarta mă vrea rege, soarta poate să mă ăncunune fără să mă mișc". Dar el se mișcă. Și anca repede. Uciderea lui Duncan are un ritm drăcesc: crimă, sângele ai gonesc și ai cheamă, pentru "isprava acestei nopți". an seară banchetului de ăncoronare, Macbeth ordona uciderea lui Banquo, complice tăcut al faptelor de
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
devine dintr-un nobil care râvnește la tron, cel mai sigur pretendent: "Biată țară" are ritmurile ei, si o câștiga cine stăpânește timpul. Când soarta mă vrea rege, soarta poate să mă ăncunune fără să mă mișc". Dar el se mișcă. Și anca repede. Uciderea lui Duncan are un ritm drăcesc: crimă, sângele ai gonesc și ai cheamă, pentru "isprava acestei nopți". an seară banchetului de ăncoronare, Macbeth ordona uciderea lui Banquo, complice tăcut al faptelor de până acum: ăntr-adevăr timpul
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea/ - carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda./ Să-ți imaginezi despărțirea de patrie/ când singură dimineață stai an față paginii./ Auzi atunci scrâșnetul/ și mașinăria
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu transcrie texte sacre sau cînd nu scrie altele nedescifrate încă, face și Ruxandra Grigorescu. În lumea ei mică, delimitata sever prin geometria suportului și prin delicatețea gestului, ea se mișcă asemenea unui personaj care oficiază. Asemenea unui copil care, în joacă, descoperă actul creației și, apoi, în mod foarte serios, ia totul de la capăt. Și care constată, uneori, că e bine așa. Hieroglifa, extremă codificare a caligrafiei, substanța topită în
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
contururile de umbre, audiența îi este remarcabilă, însă cu schimbul. Se așteaptă de la el ceea ce sperăm să spună, dar îi suntem recunoscători pentru coerentă. Ba chiar îl admirăm că știe tot ceea ce știm și noi. Materia lui, din păcate, se mișcă asemenea nisipurilor a și înghite. Rămas bust, din clisa ce-l suge, mai are puterea să afirme că urma va alege: reflexe din copilărie! Fericiți cei la care n-ajung sondajele, mântuiți cei pe care nu-i consulta nimeni. Înțelepți
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod lingvistic ce se cere apreciat ca atare, într-un limbaj specializat". O altă trăsătură a discursului comunist o reprezintă disprețul
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]