4,850 matches
-
decât în alte somnuri pe care le-a avut Dora până acum. "O melopee cu rezonanțe ciudate dă mister locului în care Justin, Omul cu Umbrelă, îmbrăcat într-un burnuz ocru-grenat, este așezat în poziția yoga de " Lotus ", cu o micuță baghetă de lemn în mână. Coborând din cer, în fața lui începe să se învârtă cu lentoare un disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur. La un moment dat, Justin îl atinge cu bagheta, se aude un sunet cristalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a profesorului Maxim îi răsună în urechi : Am rezolvat proble-ma nervului auditiv, dar nu pot interveni în profunzime la nervul IX, e prea riscant. Închidem, altceva nu-i de făcut". A urmat voma, febra, zbaterea între viață și moarte a micuțului. Puncția lombară. Diagnosticarea meningitei bacteriene, tratamentul îndelungat cu antibiotice dure. Și dintr-o dată, presupusa vindecare ! Ce bucurie când au putut în fine să îl hrănească cu un biscuit înmuiat în câteva linguri de ceai, după lungi și chinuitore nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig, pare a fi toamnă târzie, căci iedera de care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
târziu, trebuie să mai și dormim, așa că o să las pe mâine continuarea. Teodora întrerupe scurt, fără prea multe comentarii, depănarea amintirilor ei și, după un "Noapte bună !" grăbit, Dora se retrage în iatac. * * * Așezată pe marginea patului, Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei doi copii ai lui, este, cum abia se poate descifra pe ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmi este ușor să comprim șapte ani, șapte ani de supraviețuire într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am întors... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce era pe noi, câteva haine murdare, năclăite de sânge și sudoare, cu toate că... Da, micuța de ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cupluri din trei generații iar împreună cu copiii, formau o familie care număra patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i prea departe. Îi este foame și pregătește împreună cu Dora o mică cină pe care "franțuzoaica" o găsește din nou delicioasă. * * * În seara asta o să te invit să ne așezăm la "masa dorului", așa cum mi-a sugerat Simion să numesc micuța masă de spiritism unde mă întâlnesc ades cu ei, cu cei plecați. Nu știu dacă te-ai gândit la prezența dorului nu numai în numele femeilor pe care Simion le-a iubit, ci și a fiicelor și nepoatelor lor. Isidora-Dora-Dorina este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acum să coboare pe pământ. Vrea să te întâlnească dar numai dacă o vei chema tu, numai tu Dora, fiica ei iubită. Dar spune-mi, vreau să știu câte ceva despre Dorina. Pe pământ am văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
complet indezirabile, fetița, Alindora, purta numele german Bosch, ori nemții erau cu toții considerați fasciști și deci dușmani de moarte... Nu știu dacă ți-am spus că la eliberarea noastră din lagăr, Gerhard, în bună înțelegere cu Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră cele ale căsătoriei noastre. Aici nu ne aștepta nimic, norocul a fost că acceptasem banii pe care mi-i dăduse Gerhard la despărțire puținul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
antrenamente și la întrecerile lor. Or el, de când face crosul ista către școală, desigur că și-a dobândit niște calități de atlet adevărat, își ziceau profesoarele care îl mai și lăudau pentru bună purtare și sârguință la învățătură. Dar, cu micuții lui colegi nu se putea înțelege sub niciun chip: îi considera prostuți și naivi, fără nicio experiență de viață, făpturi care au nevoie de îndrumare pas cu pas pentru a ajunge măcar la nivelul lui care, până la cei doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ci și acasă că Doamna, pe lângă temele curente, îi transmitea cunoștințe suplimentare pe care elevul era dator să le aprofundeze în afara clasei. Așa se face că în numai câteva luni de învățătură a ajuns el însuși să-i ajute pe micuții lui colegi la mai toate obiectele, în special la matematică, de a cărei importanță nu se îndoiește nimeni în afară de unii elevi care întâmpină greutăți la însușirea cunoștințelor în domeniu. Oricum, cu sprijinul lui, câțiva dintre acești copii reușeau să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ea, îi puse pe deget inelul de logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
peisaje, fiind impunătoare, iar orașul se vede ridicat sus și de mare distanță de fabrică, blocurile turn sunt simbolul city-ului. Casa poliției feroviare dintr-un orășel îmi amintește de casa perfectă românească. În eforie Sud, o stațiune curată și frumoasă, micuță, sunt case pitorești și vilișoare de lux. Pe măsură ce ne apropiem de Buzău nu mai sunt înălțimi abrupte, nici iazuri, ci se văd șoselele înalte, strâmtuțe și curbate devenind mai drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi. Fulgii de plopi dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite, blocuri gigant de o parte și de alta a 2 bulevarde lungi, pe unul compact și pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un adevărat castel. Bulevardul Copou, cu masivele Casa Universitarilor și Universitatea Ioan Cuza, eleganta FEAA(vechiul ISE) și Centrul Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lângă mine până adormii. Îmi amintesc cu plăcere de casa mea. Casa albă era toată, din cap până în picioare, iar mobila roșie. Știu că la venirea în Franța nu aveam nici o amintire cu mama mea, însă Angi mă consultase, așa micuță cum eram, cu privire la cumpărarea unei locuințe. Singurul lucru pe care îl aveam de la mama mea era un tablou din ziua nunții cu Angi. Un tablou înrămat într-un lemn închis sculptat cu grijă și păstrat impecabil prin sticlă. Mă purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai plăcea cum el avea tot timpul grijă de mine, era mereu atent la toate nevoile mele. La un moment dat oprisem mașina pe vârful unui deal. Coborâsem să privim peisajul. De sus, văile și dealurile păreau țesute pe pânză, micuțe, și aveai senzația că le puteai lua în palmă, ca pe niște sculpturi în miniatură, să te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în părul lui. Și vântul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
său era împărțit, după amenajare, în două. Salonul și camerele (două) pentru oaspeți se distingeau printr-un lux imaculat, cristalin de invidiat, spații largi și lucruri extravagante, cu gust amplasate, fine, delicate. Cealaltă parte a apartamentului era confortabilă cu adevărat. Micuță, dotată cu absolut tot necesarul unui trai călduros, pufos, pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
delicate. Cealaltă parte a apartamentului era confortabilă cu adevărat. Micuță, dotată cu absolut tot necesarul unui trai călduros, pufos, pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii care s-ar fi putut face pat, un birou dotat cu calculatoare și alte obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]