1,095 matches
-
tu ești încă destul de naivă să crezi că n-ar trebui să te măriți cu primul bărbat care te cere. Da, de-abia dacă-l cunoști! Da, târăște multe! Da, s-ar putea să-i fie greu să-și țină micuțul în pantaloni! Dar, pe scurt, Anna Walsh, HABAR n-ai ce norocoasă ești! Am așteptat să se oprească din țipat. — Îmi pare rău, a zis, puțin îmbujorată, respirând mai repede decât de obicei. M-am cam... ambalat. Îmi pare sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să se gândească la cei trei copii ai săi? — Vrei să zici că mi-am uitat îndatoririle față de soție și de copii? — Odată, unchiul meu avea un cocoș și o insectă și-a depus ouăle aproape de fundul lui. Știa că micuții vor avea un locșor călduț în care să trăiască și suficientă mâncare până să se facă destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de plimbare ar presupune că mahalaua nu e adevărată. Dar ea era adevărată. Asta o puteam vedea cu limpezime. Începusem deja să mă supun instinctului sau obiceiului, verificându-mi lanțul puterii și slăbiciunii mele. Evită stânga Stai lângă bordură - da, micuțul de colo, cu figura de om bolnav. Aruncă-te, învârtindu-ți pumnii, și fugi ca un ticălos pe panta înverzită din față. Am aruncat o privire cu coada ochiului. Fielding și-a ridicat brațul drept, făcând semn Autocratului, dar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că Fielding a auzit de Martin Amis - nu i-a citit opera, dar de curând au fost câteva cazuri de plagiat, de furt de text, și lucrurile au ajuns în paginile ziarelor și revistelor. Deci, am început eu să socotesc. Micuțul Martin a fost prins cu mânuța-n caraiman. Un hoț de cuvinte. Voi ține minte chestia asta. Între noi doi există deja o afacere bine pecetluită - atât pentru proiectul de scenariu, cât și pentru forma lui definitivă. Ia stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă filmeze domnii de la televiziuni și cinematografe și pe voi (către doamna Spanțu, a venit și ai noștri, că nu-l văd pe Orvel, ea aprobă, zâmbește: „E la datorie, am pus și de-un interviu, înainte de tratație“), deci, așa, micuții care sunt viitorul nostru și ai urmașilor pentru care se face tot ce s-a făcut și care se va face deci și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar să se Întoarcă În palatul construit de Puig i Cadafalch pentru bunicul Simón, patriarhul clanului. Ricardo Aldaya refuza categoric. Petrecîndu-și cea mai mare parte a timpului În călătorii sau În fabricile familiei, nu vedea nici o problemă În legătură cu casa. Odată, micuțul Jorge dispăru opt ore În interiorul casei. Maică-sa și servitorimea Îl căutară cu disperare, fără succes. CÎnd copilul reapăru, palid și buimăcit, spuse că, În tot acest timp, stătuse În bibliotecă, În compania unei misterioase femei de culoare, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i moartea. Făcuse ce ar fi făcut și el, În locul lui. Altcineva urma, totuși, să plătească. Penélope Aldaya a născut un copil mort, În ziua de 26 septembrie 1919. Dacă un medic ar fi consultat-o, ar fi diagnosticat că micuțul era În pericol de cîteva zile și că era necesar să se intervină printr-o cezariană. Dacă un medic ar fi fost de față, poate că ar fi putut opri hemoragia care i-a luat viața Penélopei În urlete, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de creativitate mai debordantă decât unii dintre noi? Vom avea puterea de a promova creativitatea semenilor în defavoarea blazării personale? Va trebui, pentru că doar așa ducem societatea românească mai departe. Prin micuții de acum, care vor fi adulții de mâine, creativitatea va prinde noi contururi și-și va întinde aripile către mai nou, mai deosebit, mai durabil. Să urmăm măcar o parte din devizele Mihaelei Roco: gândiți-vă la cea mai îndrăzneață
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
e Lucy Whitehall și, atenție!, am un detectiv particular care a căutat să afle de unde telefonează șmecherii. Tartorul grupului e grecul cu care și-o pune, Tommy Sifakis. Așa-i că-i tare? Își șantajează propria gagică, sunând chiar din micuțul lor cuib de nebunii. Are niște amici care ridică mălaiul, iar Lucy nici nu știe cât e de fraierită. Îți vine să crezi una ca asta? Buzz calcula nota de plată. Gelfman continua să peroreze: — Buzz, pentru mine chestia valorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Joe Stinson, un aparat de radio cu tranzistori de la Jimmy Harris, dinții de ren înșirați pe o salbă de la Dan Klein, plus alte lucrușoare pe care nu răbda să le vadă la alți puști, ce se bucurau de ele. Micuțul Malcolm nu se putea abține să blasfemieze, deși reverendul îi spusese că acum avea paisprezece ani și pedeapsa consta într-o biciuire, nu doar în spălarea gurii cu săpun și ulei de ricin, cum fusese obișnuit. Micuțul Mally trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bucurau de ele. Micuțul Malcolm nu se putea abține să blasfemieze, deși reverendul îi spusese că acum avea paisprezece ani și pedeapsa consta într-o biciuire, nu doar în spălarea gurii cu săpun și ulei de ricin, cum fusese obișnuit. Micuțul Mally trebuia să fure pentru fratele lui. Dacă nu, reverendul va auzi de povestea cu Iisus trăgându-și-o cu Rex, Câinele Minune, și de cea cu Maria Magdalena sărind pe Willy, bătrânul negrotei ce livra gheață pe strada lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luă înainte până la ascensor, deschizând ușa. Mal zăbovi lângă oglinda de pe perete, îndreptându-și nodul de la cravată și privind cum reflexia inversată a lui Minear își culege corespondența. Stompanato ținu cu piciorul de ușa ascensorului, zâmbind ca un vecin amabil. Micuțul Chaz se duse într-acolo - direct în capcană. Mal veni în urma lui, împinse piciorul lui Johnny și închise ușa. Minear apăsă pe butonul pentru etajul al treilea. Mal văzu că ținea deja în mână cheia de la apartament. I-o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celor cinci ani de copilărie nefericită un robot furat... Peste numai trei zile, jucăria costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl - azilului de securitate maximă din care fugise. Acesta a fost, de fapt, momentul care l-a schimbat pe micuțul Daniel; privirea sa cețoasă, melancolică, brusc devenită fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din jur! Copia robotului răpit a fost reconstituită rapid din electrocasnicele disponibile. Era însă mult mai înalt și mai periculos: după ce i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
lor. An-te-hai a descoperit că Nuharoo le cazase pe noile concubine în orașul imperial în miniatură din Soochow, în cea mai mare grădină de la Palatul de Vară, situat la mai multe mile de Yuan Ming Yuan. Palatul de Vară, cu micuțul său Soochow, fusese construit în jurul unui lac și era alcătuit din mai mult de trei mii de clădiri, pe o suprafață de aproape șapte sute de acri. Oare eu aș fi fost altfel dacă eram în locul ei? De ce mă plâng? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă sigiliul. — Felicitări, Majestatea Voastră! aclamă mulțimea. Țipând de bucurie, An-te-hai aleargă în curte. Spre cer se trage cu rachete și în aer se deschid o sută de mii de flori din hârtie. Împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să te ocupi de familie, în loc de a veni cu noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie și rolul meu final. Micuții ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele lui povești. Era ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă atenționez măi berbecilor, că prelungirea dezbaterilor poate aduce daune”. Se pare că unii din coaliție, voiau să o mai dea pitită chestia cu bebelușii și mămicile lor fiindcă vine Crăciunul și nu este ortodox să fii „javră ordinară” cu micuții români, ce vor veni după 1 ianuarie. Cu aceste vorbe imperative Băsescu spune că nu a vrut să impună o soluție. Nu, nici nu a impus-o. Ci le-a băgat-o dracului cu de-a sila în cap, iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului maternității și l-a fluturat la o distanță sigură, de circa 15-20 de cm. În nici măcar un minut, micuțul era deja afară, urlând ca de mama focului, după o dușcă. Se zice, că atunci trei găini băștinașe din Basarabi, (Murfatlar) au cântat cocoșește, în cinstea marelui eveniment. Se năștea Traian Băsescu, viitor președinte al României." În copilărie a fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în urmă. Iar Wilt reacționase instinctiv, dându-se timid la o parte din calea concupiscenței legate de putere și de aroganță și de un dispreț intolerabil față de persoana lui, pornit de la presupoziția că tot ce era el, tot ce însemna micuțul de el reprezenta o simplă prelungire a penisului său și că expresia definitivă a gândurilor, sentimentelor, speranțelor și ambițiilor sale era să ajungă între picioarele unei târfe stilate. Și asta însemna eliberare, emancipare! „Simte-te liber“, îi spusese ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
L-a privit, s-a lăsat privită. Aproape, la un pas, doar să întinzi mâna. Avea de gând să vorbească, așa părea. Vocea adâncă despre care se spunea că... vocea venind din adânc, arzând aerul și cuvintele. Ești ca mine, micuțule. Adică, ai fost, ar fi fost să fii. N-ai avut putere, curaj n-ai avut. Ai fi putut, ai dorit-o, recunoaște. Nu bănuiai câtă putere și cât curaj îți vor trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase a mort. Îi dăm gradul doi și îl trimitem la expertiza neurologică, de acord? De acord, veni fumul dinspre doctorul Florin. — Să intre Costache Viorica, scandă dintre dosare micuțul Marga. Liniște. Marga înălță capul, ochelarii se rotiră stânga dreapta. — A, uitasem, Ortansa nu-i aici... Dominic dădu să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă laușă, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre de partid și de stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
D’Autrey. Ceea ce tocmai aflaseră era deosebit de important. Kutuzov convocase ambele delegații într-o sesiune extraordinară prilejuită de sosirea unui înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]