867 matches
-
pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
orgoliile vor distruge Uniunea Europeană. Va începe un ciclu al dezintegrării euro-atlantice și se va reveni la logica confruntării, la balance of power, unde Europa, sau oricare dintre membrii săi, va cîntări foarte puțin. Iar spectrul războiului economic, și nu numai, mijește deja. Sigur, și Asia are problemele ei, iar China nu se impune ușor, mai ales dacă Japonia se va reînarma, cum anunță premierul Shinzo Abe. China nu va putea inspira lumea cum au făcut-o americanii cu valorile lor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera mijii iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
orgoliile vor distruge Uniunea Europeană. Va începe un ciclu al dezintegrării euro-atlantice și se va reveni la logica confruntării, la balance of power, unde Europa, sau oricare dintre membrii săi, va cîntări foarte puțin. Iar spectrul războiului economic, și nu numai, mijește deja. Sigur, și Asia are problemele ei, iar China nu se impune ușor, mai ales dacă Japonia se va reînarma, cum anunță premierul Shinzo Abe. China nu va putea inspira lumea cum au făcut-o americanii cu valorile lor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
punându-se a-și huli neamul din care s-au tras. Atât de tare s-au înverșunat încât au slujit, în războaie asupra noastră, ca joldunari sau chiar cătane la vrăjmași. Ne sculam dimineața de vreme, odată cu mulsul oilor. De cum mijea de ziuă, ne apucam a colinda pădurile, pentru a aduna cele trebuincioase traiului sărăcăcios din colibele noastre. Strângeam fără a șovăi din preaplinul dărniciei codrilor cu care ne înfrățisem. Brațele ni se umpleau de vreascuri, iar coșurile ni se încărcau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
amabil. Îi părea foarte rău, dar nu. Domnul nu era Înregistrat la ei. Cel puțin, nimeni cu acest nume, nici care să corespundă descrierii. La fel a zis peste zece minute și portăreasa de la pensiune. Faulques a ieșit În stradă, mijind ochii din cauza luminii ce reverbera pe pereții albi. Și-a pus ochelarii de soare și s-a Întors În port. Nici nu se gândea să recurgă la poliție. La postul local erau cinci agenți și un șef; uneori, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rămas așa, contemplând peisajul. - Eu pescuiam Înainte de război, a spus deodată. Îmi plăcea să mă duc În zorii zilei pe câmp, cu câte un vecin. Să merg dis-de-dimineață, știi dumneata, cu flinta. Bum, bum. Continua să privească marea, cu ochii mijiți În fața luminii soarelui care reverbera lângă cheiul pescarilor. - Cine ar fi zis? a adăugat, cu un gest răsucit. Apoi a lăsat capul În jos, ca să aprindă altă țigară. Faulques i-a zărit cicatricea de pe mâna stângă, apoi cea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
piele, a spus până la urmă. În genele noastre. Numai normele artificiale, cultura, patina civilizațiilor succesive Îl mențin pe om separat de el Însuși. Convenții sociale, legi. Teamă de pedeapsă. Celălalt asculta atent, cu țigara fumegândă atârnând Între buze. Și-a mijit iar ochii. - Și Dumnezeu? Dumneata ești credincios, domnule Faulques? - Nu fii enervant, dom’ne. A făcut stânga-Împrejur. Astfel putea vedea oamenii așezați pe terase ori plimbându-se pe lângă dig, bronzați, cu pantaloni scurți, copii și căței. - Uite-i. Foarte civilizați
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Markovic, care În acel moment, fără să-l fi auzit venind, se profila În contralumină chiar În ușa turnului. 9. - Am și intrat? Stătea În picioare În fața picturii murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cine a spus asta n-a fost la nici un război. - Așa cred - Faulques zâmbea pe jumătate. Poate că războiul epuizează cuvintele stupide, dar nu și pe celelalte. Pe care le știm dumneata și cu mine. Întors spre el, Markovic Își mijea pleoapele, complice. - Te referi la vorbele care abia se pronunță ori apar doar În fața celui care le știe? - La ele. Celălalt a continuat să admire fresca. - Știi ceva, domnule Faulques? După ce-am ieșit din lagărul de prizonieri, când m-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Fără să-i adreseze vreo vorbă, pictorul s-a Întors În turn și a continuat să lucreze mai bine de un ceas, Încercând să finiseze războinicii călare, până a considerat Încheiată acea parte a frescei. Apoi a ieșit iar afară, mijind ochii sub lumina zenitală foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă, s-a dus la croatul care, tot așezat și nemișcat, stătea la umbră. Avea Între
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are să rămână neterminat. Dar am pictat deja ce era mai important. Restul Îl vom termina Împreună, dumneata și cu mine. Altfel. 15. A doua zi, Faulques s-a dus În sat. A parcat motocicleta pe o stradă Îngustă, fără umbră, mijind ochii În fața fațadelor orbitor de albe care coborau În trepte pe costișă, spre zidul masiv și vechi de culoarea ocrului, care dădea ocol portului. Apoi a intrat În filiala băncii, ca să scoată bani din cont, s-a dus la ferometalul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are efect. Să-l pictezi e ceva asemănător. Dar o femeie rasă În cap e mai dramatică. Te lasă să-ți Închipui mai bine. Markovic a reflectat și a consimțit. — Ai dreptate, a zis. Dramatică. Fumul Îl obliga să-și mijească ochii, cum stătea așa, aplecat, ca să studieze de aproape imaginea pictată pe perete. Femeia asta are ceva alarmant, a comentat. Poate că... Nu știu cum să zic. Animalitatea ei? Pare prea puțin umană, dacă Îmi permiți să spun așa. Coapsele goale, pântecele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
planurile lor. Să se vadă pe sine, să se cunoască așa cum altfel nu s-ar fi cunoscut nicicând. Și uneori poți și să-i obligi să moară. - De data asta dramatizezi dumneata. Totul e mai simplu. Ochii cenușii s-au mijit În spatele ochelarilor. - Așa crezi? - Desigur. Repercusiunea aparatului e minimă. Viața și normele ei sunt acolo. Dacă n-ar fi fost băieții aceia, dacă n-ai fi fost dumneata, ar fi fost altcineva. E o furnică ce Își dă prea multe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
eu... Toți suntem acolo. Celălalt n-a vorbit imediat. - Simetrii, nu? - Exact. - Toate liniile și unghiurile pictate. - Da. Markovic a aprins o țigară. La lumina brichetei, care i se reflecta În lentilele ochelarilor, Faulques i-a văzut profilul aplecat, ochii mijiți sub lumina flăcării. Era un moment bun, a gândit. Cinci secunde de orbire ar fi fost de ajuns ca să pună mâna pe cuțit și, folosindu-l, să termine cu toate. Instinctul lui antrenat a calculat unghiurile, volumele și distanța. Lua
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jos. Pictorul de război a rămas multă vreme pe jos, fără să-și schimbe poziția, până când discul roșu al soarelui a depășit linia mării, lângă Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
va putea arăta vigoarea și dibăcia. Iar „educația colectivă” printr-o „școală unică” sădește nu numai cunoștințe, ci și „politețea generală”, „tonul cuviincios”, armonie în comportări. Finalitatea e obținerea „omnifiliei” (prieteniei), a „frăției societare”. „Acest impuls de dragoste colectivă care mijește deodată în mase este cel mai strălucitor avânt al virtuții.” (ibidem, p. 246) „Asociația domestică” (de producători-consumatori) a lui Charles Fourier este considerată precursoarea cooperației moderne. Descompusă, viața în falanster ar putea fi comparată cu cooperația de producție, cu cea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
numai să-i spunem ce. Prietena mea, cu educație managerială desăvârșită la Londra, a vrut ceai. „Doar atât?“ „Atât. La cât suntem de obosite, dacă ne aduci un ceai gol, te iubim.“ „Gol?“, a cerut el confirmarea, oarecum surprins... Îi mijise un altfel de zâmbet în colțul gurii, dar se prefăcea că nu înțelege. „Gol-gol“, a zis amica mea. „Gol-goluț“, i-am spus și eu zâmbind... Replica era echivocă, dar glumeam și mă gândeam la ce ar fi urmat după plecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dintr-o lume a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime de imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru tine, dar am să-l joc eu!" îi spunea mereu Radu Beligan), dramaturgul Baranga, care-i oferea Marcelei Rusu, la fiecare 100 de reprezentații cu o comedie de-a sa, un lanț de aur, actorul cvasi-necunoscut azi, G. Popa Mijea, care-a făcut pușcărie fiindcă a spus un banc, Ștefan Tăpălagă care-ntr-o scenă emblematică din Scapin, ca să ia aplauze, îl bătea... pe bune pe autorul cărții, Bibanu, talent extraordinar care "n-a citit zece cărți în viață", dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui barack obama la cnn scrutând america afro. și ea a zis: dar într-o zi cineva se va ridica și va sta de vorbă cu mine și va scrie despre mine neagră și frumoasă. azi cînd citeam cu ochii mijiți panorama lui mincu mi-am dat seama că sunt cel mai negru poet dintre cei strînși într-un cărțoi de o mie de pagini. Cum zice papa hem: să tăiem ce e bun și să vedem dacă mai merge. Am
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
fizionomiei: ochii erau "extraordinar de lucioși și de mari, de un negru de funingine, sclipind sub fruntea agresivă ca un pumn. Părul negru începuse să încărunțească pe la tâmple și să se rărească spre creștet. O mustață bine împlinită, în care mijeau primele fire albe, acoperea buza de sus. Fața lui, cu nasul subțire și fin, cu umerii obrajilor ieșiți, era ciolănoasă și uscată, având ciudate nuanțe de mătase veche". Surprinde mai ales ultima sugestie: apropierea culorii și, implicit, a substanței epidermei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stăpânește nu numai planeta pe care a apărut, ci oricare alt corp ceresc. În sufletele tot mai multora, prezumția că între om și Dumnezeu nu mai sunt prea multe distanțe s-a apropiat de convingere. O variantă a acestei pretenții mijește în mințile copiilor, elevilor și studenților, "olimpici" sau nu. Înainte de a deveni rebeli față de Dumnezeu, ei stau în opoziție cu bunicii, iar cu părinții și cu profesorii devin conflictuali, pentru că sunt vinovați de restrângerea copilăriei, de încărcarea absurdă a minții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
T.C. Mă aflam odată într-o incintă cu iz politic pur comunist. S-a deschis o ușă și prin ea a apărut o figură foarte convingătoare, din punct de vedere al personalității individuale. Era așa de tânăr, încât nu-i mijise nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
căci numai intrând în pacea zeilor, vei fi în legătură cu spiritul superior cosmic și mentorul spiritual din astralul superior. Prin sârguința ta vei afla munții zeilor și vei găsi cristalele vieții și tinereții eterne, panaceu universal al tuturor lucrurilor și stărilor. Mijeau zorile de ziuă. Entitatea se topi în lumină. -Delmar!Delmar!-striga monarhul isterizat de frică. Magicianul trecu de gărzi năpustindu-se în dormitorul regelui. -Da Mărite Doamne, ce s-a întâmplat?Suveranul era întins pe patul enorm, iar razant cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]