1,127 matches
-
între aceste funcții și elementele structurale (cine, ce, cum... ?) care definesc hexada semiotică a "comunicării mincinoase"25. Cunoscînd natura structural-funcțională a acestei semioze, putem înțelege de ce actul "căderii" este de fapt responsabil pentru confruntarea omului cu mult vehiculatul "paradox al mincinosului"26; căci, dacă prin "gena adamică" omului îi este hărăzit să înșele, ce face el de fapt atunci cînd crede că spune adevărul, sau, dimpotrivă, cînd recunoaște că înșeală? Minte sau nu minte? Aceeași paradoxală situație se naște și atunci
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vom spune că aceste proceduri de pervertire a adevărurilor esențiale ale conștiinței sînt specifice tuturor societăților nedemocratice, constituind un "nucleu dur" al trecerii istorice de la o etapă la alta. *** Din considerațiile de mai sus rezultă că alternativei semiologice a "paradoxului mincinosului" i se poate asocia și o variantă sociologică. Căci, dacă toată lumea minte, înseamnă că nu mai minte nimeni. Un "privilegiu" extins la scara unei colectivități dispare implicit așa cum observă istoricul Arnold Toynbee la nivelul fiecăruia dintre membrii ei. Iată o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
își găsește și aici expresia unei mediatoare soluții [Stănciulescu, 1996:17]: făcînd parte din "nucleul dur" al ființei umane, minciuna devine performanță numai în contextul socio-cultural din care individul provine. Acest context poate fi considerat un criteriu de definire a mincinosului: "Spune-mi CÎND și UNDE MINȚI, ca să-ți spun ce personalitate ai". 3.4.1. Palierele neadevărului Acreditînd punctul de vedere mai sus formulat, J. A. Barnes pornește de la o afirmație a lui David Malouf "Poate că, la urma urmei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu ajutorul celui de-al doilea (modele logico-formale, mai mult sau mai puțin abstracte). Modul în care minciuna este transmisă cu ajutorul limbajului natural sau/și artificial (forma semnificantului) este decisiv pentru efectele minciunii (ale semnificatului), respectiv pentru îndeplinirea scopului pe care mincinosul îl urmărește de la bun început. Este suficient să rostim șoptit o informație, sau dimpotrivă, cu trîmbițe și surle la intersecția tuturor drumurilor, pentru ca ea să fie automat crezută. Regăsim aici o elementară definiție a zvonului (mincinos), al cărui mesaj pare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu putință, să fie o lume în care oamenii nu se înțeleg decît rareori doar aruncîndu-și o privire. 3.5. ȚINTELE MINCIUNII Din cele de pînă acum desprindem o premisă pe care considerațiile prezentului subcapitol încearcă să se dezvolte: personalitatea mincinosului și a contextului în care el se manifestă este aceea care acordă personalitate minciunii. La rîndul ei, minciuna este acordată personalității receptorului, acelui "cui?" pe care minciuna îl țintește. Avînd în vedere aceste distincții, o teorie a minciunii din care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care emitentul este în același timp și beneficiar al minciunii. Această formă a autominciunii reprezintă expresia cea mai rafinată sau mai perversă a înșelăciunii. "Minciuna cel mai des întîlnită nota Nietzsche este cea spusă propriei persoane". Este situația în care mincinoșii ajung să creadă propriile invenții, începînd de la cele "inconștiente", cuprinse în autobiografii sau curriculum vitae,pînă la cele mai stranii forme de paranoia, precum aceea a dictatorilor care se identifică cu stăpînii absoluți ai unei anumite situații, sau a politicienilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a unuia devine premisă pentru (auto)minciuna celuilalt; relația dintre Don Quijote și Sancho Panza, în care unul (se) minte, iar celuilalt îi face plăcere să se lase mințit, automințindu-se la rîndul său, caracterizează o atare relație; respingere, situație în care mincinoșii reacționează negativ la minciuna celorlalți: "Mincinos mic! știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" se revoltă unii părinți atunci cînd constată că intenția lor de a-și înșela copiii a fost descoperită [Barnes, 1994:102]; etc.
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna celuilalt; relația dintre Don Quijote și Sancho Panza, în care unul (se) minte, iar celuilalt îi face plăcere să se lase mințit, automințindu-se la rîndul său, caracterizează o atare relație; respingere, situație în care mincinoșii reacționează negativ la minciuna celorlalți: "Mincinos mic! știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" se revoltă unii părinți atunci cînd constată că intenția lor de a-și înșela copiii a fost descoperită [Barnes, 1994:102]; etc. Asumarea, autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am putea desluși mai pertinent o serie de aspecte psihosociologice, cum ar fi bunăoară predispoziția unui subiect uman oarecare de a fi mințit. Cadrul acelorași trăsături de personalitate pe care le-am enunțat cînd am încercat să descriem tipurile de mincinoși ar putea fi utilizat și în acest context. Vom constata, cu acest prilej, că putem defini o mulțime mult mai nuanțată de cupluri mincinoși-mințiți, în combinații care să descrie toate posibilele situații de comunicare mincinoasă. Așa cum cercetările de sociologie constată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și în acest context. Vom constata, cu acest prilej, că putem defini o mulțime mult mai nuanțată de cupluri mincinoși-mințiți, în combinații care să descrie toate posibilele situații de comunicare mincinoasă. Așa cum cercetările de sociologie constată, dacă în prezent numărului mincinoșilor crește, numărul păcăliților naivi scade. Aceasta, poate pentru că epoca modernă a inventat forme mult mai subtile pentru satisfacerea tendințelor masochiste, sau pentru că prostia nu mai este un apanaj al celor mulți; sau poate pentru că, neexistînd minciuni perfecte, acestea ajung tot
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eronat) una din trăsăturile esențiale care se pare că îl deosebesc pe om de animal reprezintă, după Arendt, și o însușire prin care se confirmă libertatea ființei umane [Barnes, 1994:3]. Pe de altă parte, jocului de cuvinte al copilăriei "Mincinosul roade osul" îi putem asocia astăzi o semnificație care scăpa atunci înțelegerii: mincinosul este cel care a pus mîna pe "ciolan", adjudecîndu-și, cu alte cuvinte, un cert privilegiu. Avînd în vedere că nu putem vorbi niciodată de scopurile minciunii fără
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de animal reprezintă, după Arendt, și o însușire prin care se confirmă libertatea ființei umane [Barnes, 1994:3]. Pe de altă parte, jocului de cuvinte al copilăriei "Mincinosul roade osul" îi putem asocia astăzi o semnificație care scăpa atunci înțelegerii: mincinosul este cel care a pus mîna pe "ciolan", adjudecîndu-și, cu alte cuvinte, un cert privilegiu. Avînd în vedere că nu putem vorbi niciodată de scopurile minciunii fără a vorbi și despre actorii angajați în activarea ei, putem corela practica minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și aceea a jocului se ascunde toată bogăția de scopuri prin care omul își justifică minciunile, de la cele evlavioase pînă la cele științifice, de la cele inofensive sau semivinovate pînă la cele agresive etc. Justificarea cît mai complexă a minciunii de către mincinos reprezintă cel dintîi mijloc de liniștire a propriei sale conștiințe, pînă la o întîrziată dar eliberatoare mărturisire; căci, cu sau fără voie, păcatul pulsează din interiorul conștiinței umane, generînd o stare de permanentă tensiune, de oboseală sau chiar de boală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
autorul minciunii. 3.6.1. Efecte de putere ale minciunii Adevărații beneficiari ai minciunii sînt cei asupra cărora, de la bun început, aceasta este îndreptată. Succesul minciunii rezultă din faptul că "cei naivi fac de obicei greșeala de a presupune că mincinoșii spun adevărul. Însă naivii n-ar crede acest lucru dacă experiența nu i-ar fi învățat că, în majoritatea cazurilor, lumea este sinceră" [Barnes, 1994:10]. O dată lansată și asumată, minciuna declanșează un complex de consecințe negative sau/și pozitive
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este aceea că din punct de vedere moral minciuna rămîne minciună, adică o încălcare a celei de-a șaptea porunci, indiferent dacă urmările ei sînt pozitive sau negative. 3.6.2. Înșelăciuni descoperite Desigur că așa cum am văzut numai un mincinos bolnav minte cu speranța ca minciuna să-i fie descoperită. În general, considerată ca unul dintre cele zece păcate, minciuna este ținută ascunsă de autorul ei. O vorbă înțeleaptă, desprinsă dintr-o milenară experiență, ne avertizează că pînă la urmă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din metodologia propusă de noi în cele de pînă acum ar presupune luarea în considerare, în calitate de criterii, a tuturor parametrilor și funcțiilor semiozei 28 așa cum rezultă acestea din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
temă. A trecut atît de mult timp de cînd am anunțat că scriu o carte despre minciună, fără a da semne palpabile de progres, încît am dobîndit reputația de a fi devenit nu un expert în problema minciunii, ci un mincinos cel puțin în ceea ce privește pretențiile mele academice. Însă această întîrziere mi-a dat posibilitatea să beneficiez de nenumărate sugestii privind problemele de care să mă ocup, sursele pe care să le caut și concluziile pe care le-aș putea extrage. Cînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuni pretutindeni. Aflăm neîncetat despre minciuni spuse în public sau în viața personală. Foarte puțini oameni ar susține că n-au mințit niciodată, și încă și mai puțini ar spune că n-au fost în viața lor înșelați de un mincinos. Într-un articol apărut în ianuarie 1889 într-o revistă, Oscar Wilde (1989: 216) se plîngea că, exceptînd probabil discursurile avocaților, arta mințitului decăzuse. O sută de ani mai tîrziu, majoritatea oamenilor ar fi spus că obiceiul de a minți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui Robert Browning (1981:839) Dl. Sludge, "medium" ... există o adevărată dragoste pentru minciună, Pe care mincinoșii o află așteptîndu-le minciunile, Ca mîna care-și dorește o mănușă, sau cerul gurii care tînjește după gustul zahărului. Locke scria în 1690, iar Browning în jurul anului 1860; paleta colorată de talente retorice individuale, oferită în vremurile ce au urmat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
carte a minciunilor, datînd din secolul al XVI-lea. Minciuna poate fi reprobabilă, iar noi ne simțim ofensați dacă am fost trași pe sfoară; totuși, cînd nu sîntem implicați, putem admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie sau defăimare, oamenii se lansează mai ușor în acuzații de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am propus în acest studiu, putem trece cu vederea extraordinara literatură filosofică ce are în atenție perechea de propoziții din "Epistola lui Titus" a Sf. Paul (1: 12,13) care au fost studiate drept Paradoxul cretan, Paradoxul Epimenides sau Paradoxul mincinosului (sau paradoxurile) (Anderson 1970; Barwise și Etchemendy 1987; Farb 1973: 129-131; Mates 1981:6, 15-19). Acest paradox are mare importanță în dezvoltarea unei teorii stabile, însă pentru sociologie nu prezintă o relevanță deosebită. În Mincinoși, cartea sa de critică literară
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cretan, Paradoxul Epimenides sau Paradoxul mincinosului (sau paradoxurile) (Anderson 1970; Barwise și Etchemendy 1987; Farb 1973: 129-131; Mates 1981:6, 15-19). Acest paradox are mare importanță în dezvoltarea unei teorii stabile, însă pentru sociologie nu prezintă o relevanță deosebită. În Mincinoși, cartea sa de critică literară, Helen Daniel (1988:3) leagă clasicul Paradox al mincinosului de anumite afirmații aparținînd unor personaje din cîteva romane australiene apărute recent, incluzînd Minciuna gogonată a lui Peter Carey, însă după părerea mea, analogia nu are
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Farb 1973: 129-131; Mates 1981:6, 15-19). Acest paradox are mare importanță în dezvoltarea unei teorii stabile, însă pentru sociologie nu prezintă o relevanță deosebită. În Mincinoși, cartea sa de critică literară, Helen Daniel (1988:3) leagă clasicul Paradox al mincinosului de anumite afirmații aparținînd unor personaje din cîteva romane australiene apărute recent, incluzînd Minciuna gogonată a lui Peter Carey, însă după părerea mea, analogia nu are un suport real. Cînd, de exemplu, Herbert Badgery spune în prima pagină din Minciuna
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
suport real. Cînd, de exemplu, Herbert Badgery spune în prima pagină din Minciuna gogonată: "Nu știu deloc să mint și am fost toată viața un mincinos" (Carey 1985:11), cititorul își dă seama imediat că Badgery este de fapt un mincinos fără pereche, și nu un simplu cretan. În loc să ceară ajutorul teoreticienilor criticii, logicienilor și filosofilor moralei, sociologul interesat de studiul minciunii ar putea fi tentat să creadă că teoreticienii jocului, care au analizat Dilema prizonierului și Lașuș (Kuhn 1963:335
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Psihologii determinării nivelului mental au scris foarte mult despre capacitatea copiilor de a spune minciuni și de a le depista, chiar dacă, în schimb, au vorbit destul de puțin despre cum sau cînd își folosesc copiii aceste capacități în afara laboratorului. Deși Paradoxul mincinosului nu are o prea mare legătură cu sociologia mințitului, există alte înțelesuri atribuite cuvîntului "minciună" care ar realiza o conexiune (cf. Lutman 1988). În engleză, verbul "a minți" prezintă o complexă încărcătură semantică prin dublul său înțeles*, a induce în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]