2,604 matches
-
alte părți pentru a găsi un cadru de viață mai decent. Se vor dezvolta numai statele care vor ști să-și atragă loialitatea cetățenilor, favorizându-le creativitatea, integrarea și mobilitatea socială. Anumite națiuni de tradiție social-democratică și anumite entități statale minuscule vor rezista mai bine decât altele. O ironie a Istoriei: odată cu instaurarea hiperimperiului, vom asista și la reapariția cetăților-state care au dominat începuturile Ordinii economice. în unele țări, pentru a împiedica această destrămare a identității naționale și pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
îpiețele care le vor primi) atâta vreme cât vor avea „spectatori” - clienți, adică. Ele se vor dispersa de îndată ce vor fi montat o „piesă” îun produs) sau mai multe. Microîntreprinderile vor constitui esențialul acestor „companii teatrale”. Multe dintre ele vor fi niște multinaționale minuscule, compuse din câțiva asociați localizați oriunde pe planetă. Activitatea creativă va fi, ca întotdeauna, principala sursă a bogățiilor. întreprinderile din a doua categorie, mult mai rare, vor fi organizate pentru a dura, după modelul circurilor sau al studiourilor cinematografice, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ajuns în mâna unui secretar scrupulos, din aceia care citesc ce e scris cu litere mici înainte de a începe să citească ce e scris cu litere mari, din aceia care sunt capabili să discearnă printre alăturări dezlânate de cuvinte sămânța minusculă care merită udată cât mai repede, fie și numai pentru a vedea ce va răsări din ea. Iată ce spunea scrisoarea, Mult stimate domnule președinte al republicii. Am citit cu binemeritata și cuvenita atenție manifestul pe care excelența voastră l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toată lumea are obligația să le cunoască, iar lui, prostește, nu i-a trecut prin minte să întrebe, Și asta unde e, albatros. Într-un singur moment, cantitatea de nisip din partea superioară a clepsidrei devenise mult mai mică decât înainte, grăunțele minuscule se precipitau cu viteză spre deschizătură, fiecare vrând să iasă mai repede decât celelalte, timpul e exact la fel cu oamenii, sunt momente în care îi este greu să-și târască picioarele, dar alteori fuge ca un cerb și sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se afla o placă subțire din piatră, pe care erau Încrustate o serie de linii perpendiculare, În formă de tablă de șah. Pe piatră și alături de ea, zăceau Îngrămădite piesele jocului, niște figurine minuscule din fildeș și abanos, asemănătoare cu victimele unei bătălii iscate de zei. Amara luă În mână regele negru și Îl așeză În centrul tablei, fixându-l pe Dante, ca pentru a verifica dacă era atent la mișcările ei. Îndreptă degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu totul neașteptat, i-l apropia. Așa cum li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poziții de obiecte și relațiile dintre ele. Dacă În frumusețea și În armonia figurii este revelat adevărul, atunci În desenul acela, În simetria lui, trebuia să se ascundă un adevăr deopotrivă de Învecinat cu frumusețea. Exista o notă În caractere minuscule, aproape invizibile. Chiar și văzul său de șoim Întâmpină la Început greutăți În a o descifra. Păreau niște Însemnări referitoare la construcție. Încercă să urmărească cu degetul traseul schițat cu pana. Era ca și când Bigarelli ar fi vrut să indice drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
depusese cocheta cu galoane, porni din nou, în mare grabă, la ordine, să-i facă rost de ouă, „mai mult decât ouă, niște mici lumi, niște mici lumi“, în acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dispară, închise ușa și se apropie de mine cum nu mai făcuse niciodată, aproape atingându-ne fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind extenuat. Pașii din față s-au oprit și a auzit cum cineva Își muta ușor greutatea de pe un picior pe celălalt, cu o mișcare continuă, ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs cu whisky de secară. A zăcut o vreme pe spate, Întrebându-se leneș dacă-i vor trimite o sticlă Întreagă sau numai două containere minuscule de sticlă. Apoi, cu un efort, s-a smuls din pat și s-a dus, cu pași mărunți și nesiguri, la baie. Când a ieșit, frecându-se alene cu prosopul, l-a găsit În cameră pe picoloul de la bar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
conștientizez păcatele. Călăreau pe lângă stâncă și Amory aruncă o privire În zare. Acolo unde peretele de piatră se Întâlnea cu șesul drept, cu treizeci de metri mai jos, un curs de apă Întunecată desena o linie clară, Întreruptă de luciri minuscule În apa iute curgătoare. - Mizerabilă, mizerabilă lume veche! a izbucnit pe neașteptate Eleanor. Iar cel mai nefericit lucru dintre toate sunt eu... Of, de ce sunt fată? De ce nu-s un idiot de...? Uită-te la tine: ești mai prost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de teamă dacă nu cumva ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va deveni o creatură bună de speriat copiii, care se va strecura În dormitoare pe Întuneric și va stabili o neagră comuniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa, o să ajungi un trădător al cauzei muncitorilor când nici nu‑ți dai seama, spune mama. Hans se duce în bucătărie, singura cameră încălzită și‑și toarnă niște lapte ca să poată face în continuare la fel de mult sport. El doarme în minuscula cameră de lucru, iar mama în sufrageria neîncălzită. Dă‑o naibii de clasă muncitoare, trăiască rock’n’roll‑ul! E clasa căreia îi aparții și tu. Să sperăm că nu pentru multă vreme, fiindcă vreau să devin profesor de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cauza muncitorilor - și cândva mă vor răsplăti. Acolo n‑o să fiu niciodată uitat și, de asemenea, voi trăi mai departe prin fiul meu. Fii liniștită, așadar. Într‑un fel mor chiar pentru întreaga Austrie, din care tu ești o parte minusculă, dar iubită, și căreia nimeni (în afară de comuniști) nu‑i recunoaște dreptul la existență. Ca într‑o secvență filmată cu încetinitorul, mama vede blocurile grele de piatră, crescute din pământul de la Mauthausen, cum îi strivesc pe deținuții vlăguiți. Chiar după încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se pune urlând de‑a curmezișul și semnalizează cu indicatorul. Stop! Nu înainta, că‑i periculos. Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nou pe gât, de culoare neagră, nu trebuie să lovească așa tare, fiindcă are de oferit ceva mai de calitate. Anna nu spune nimic și se uită la Sophie cu ochii unei rivale. Pe picioarele Sophiei se urcă niște gândăcei minusculi, într‑o lungă procesiune, și i se strecoară sub fustița de tenis unde încep un fel de muncă de răscolire. Toți ceilalți trebuie să plece, doar Hans să rămână, asta spun gândăceii, iar Sophie spune și ea îndată același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
floarea din piept, totuși acestea scot capul, indiscret, printre degetele ei și fac o impresie proastă. Și domnul Witkowski face aceeași impresie. Anna pleacă și ea, neobservată de nimeni, dar absolut de nimeni. Nu lasă în urma ei nici măcar o crestătură minusculă, ca acelea lăsate de tocurile de metal pe parchet. Absolut nimic. # Hans iese pe poarta fabricii, iar Anna, care îl așteaptă afară, se apropie de el. Vrea să spună lucruri raționale, ca să‑i arate că e în stare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de du-te-vino. Valul de plăcere se apropie de momentul ejaculării, apoi se retrase de parcă nu voia să precipite lucrurile. Aveam impresia că de-a lungul membranei mucoase a vaginului lui Akemi niște mâini micuțe, ca de pitici sau de bebeluși minusculi care nu puteau fi văzuți decât la microscopul electronic, Îmi frecau vârful penisului, surâzând. Am fost de mai multe ori pe punctul de a ejacula, dar de fiecare dată valul plăcerii se retrăgea și de fiecare dată schimbam poziția corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă aflam complet sub dominația penisului. Eram oare capabil să-mi păstrez intact eul În aceste condiții? Trebuia neapărat să-l Întreb pe Gan despre Reiko, orice, nu conta ce anume. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am Întors spre pat, am văzut un scorpion sub cearșafuri. Yazaki mai priză o linie. Respira neregulat. În timp ce zdrobeam scorpionul sub talpa pantofului, m-am gândit că Într-o zi voi sfârși și eu la fel. Scorpionul zdrobit părea o minusculă jucărie stricată. Reiko era mai puternică decât mine, dintr-un anumit punct de vedere era mai puternică și decât Keiko. Dar nu o să-ți spun În ce sens era mai puternică pentru că aș deveni un mare sentimental și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
străduțe față de cursul Senei. Candelabrele din sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]