6,419 matches
-
Abia atunci po?i face din ele un fel de poduri peste neantul ce-?i st? În fă??, că podul acela peste Dun?re al Împ?râtului, un gând de piatr? repezit din arc În arc ". (Constantin Noica. Introducere la miracolul eminescian) Înzestrat cu aură sacr? a mitului, orice peisaj eminescian poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, transformându-le Într-un „uria? sistem de conota?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii depline În care acesta „se poate retrage pentru a se reg?și [...] În plenitudinea fiin?ei ?i În miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforic? a „codrilor de aram?". Odat? trecut acest prag perceput că „limit?" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ți ?i doine, ghicitori eresuri Ce fruntea mi de copil o-nseninar?, Abia-n?elese, pline de n?elesuri ". (Trecut-au anii...) Identificat? cu lumea mitic? a p?durii, copil? ria este În termenii existen?ialismului modern, aceea?i „lume a miracolului" ?i a surprizei: „Este că ?i cum crea?ia ar izvorî, luminoas?, din noapte, nou???i proasp??? În Întregime ?i uimitoare. Nu mai exist? copil?rie din momentul În care lucrurile nu mai sunt uluitoare [...]. Lumea feeriei, minunea nou? devine
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mulțumesc. Recunoscuse vocea, dar întrebă Cu cine am onoarea? O cunoștință veche, de la Irbis, Argatu! De unde ați aflat numărul meu? Domnule Vlaicu, trăim în secolul XXI, internet, televiziune, presă. V-am văzut la televizor și prin ziare, cu inaugurarea șantierului. "Miracol la Bucura", "Renaște satul", "Omul care sfințește locul"... Felicitări. Mulțumesc. Dacă vă pot ajuta cu ceva... Nu, mulțumesc, bună ziua! Al dracului securist, nu te lasă în pace niciodată. La început de septembrie, pădurea prinse a rugini, Ana nu mai înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
hârtoapă în alta. Rare au fost momentele istorice în care să fi luat cu maturitate decizii favorabile. Aș spune mai degrabă că am fost extrem de norocoși, că sintagma lui Gheorghe I. Brătianu aplicată nașterii poporului român - "o enigmă și un miracol" - se potrivește aproape tuturor momentelor de răscruce din istoria noastră. N-am înfruntat aproape niciodată frontal pericolul, ci am preferat complicate strategii de învăluire, atrageri în capcane sau sănătoase abandonări ale câmpului de luptă. Ne-am pliat pe evenimente și
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
experiența ploii ni le stîrnește. În această privință, cartea e mai curînd un compendiu de rețete destinat să ne lecuiască de gama superstițiilor privitoare la ploaie. E o pledoarie făcută în favoarea ploii prin descrierea prealabilă a cazurilor de nesocotire a miracolului ploii. Procedeul la care recurge autorul e cel de convingere a cititorului prin contrarierea lui: unor oameni care au suferit o viață întreagă de superstiția ploii li se spune acum că, în realitate, ploaia este cel mai benefic fenomen al
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
reală). Un gol așadar nefiresc ce mă stimula și totodată mă inhiba. Proletcultismul părea să fi stîrpit, aidoma unei secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca la carte, ci voi căuta mereu ideea, cunoașterea prin idee, miracolul, scenariul fantastic care legitimează un miracol. Aș vrea să fiu un scriitor pur realist, dar - probabil - sunt niște limite peste care nu pot să trec. În sensul acesta, cred că Daniel Cristea-Enache și-a încheiat substanțiala cronică din "Idei în
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca la carte, ci voi căuta mereu ideea, cunoașterea prin idee, miracolul, scenariul fantastic care legitimează un miracol. Aș vrea să fiu un scriitor pur realist, dar - probabil - sunt niște limite peste care nu pot să trec. În sensul acesta, cred că Daniel Cristea-Enache și-a încheiat substanțiala cronică din "Idei în dialog", la romanul Noaptea lui Iuda
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
care îmi vorbea despre Kant și despre Bach, despre timp, despre ce nu se vede, despre destin, despre... Printre benzi de magnetofon cu înregistrări ce fac istoria muzicii mari, cineva se preocupa de mine. Se preocupa de accesul meu către miracol. Cu o discreție infinită. Așa cum s-a preocupat tot timpul, zeci de ani, de noi toți, de ceea ce este fundamnetal pentru formare, pentru auz, gînd, simț, pentru cultură, pentru spirit. Pentru că el a avut, dincolo de toate, spiritul liber, înălțat dincolo de
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
de pasabilul detaliu al mănușilor: "În zadar am încercat să-i explic că nici Paul, nici Helene nu dau importanță acestei prostii. - Prostie! a răcnit Păstorel. Află, pifanule, că fără această prostie nu mă duc. Scurt pe doi! Printr-un miracol, doamna Novac, mănușăreasa, mai avea o pereche de pe vremea eleganților lui Marghiloman. Adică ceva de culoarea untului proaspăt. A mai rămas însă problema gambetei. Cea a lui Păstorel avea pe ea scris, în interior, Lock-London... Era cunoscută în târgul Iașilor
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
monumentalitatea" unor confrați, intră tot mai adînc în fluxul vieții imediate, ca într-o baie demistificatoare. Chiar dacă și acesta e un de-ghizament, e unul ce rimează cu stilistica ansamblului, modelat de o desolemnizare, de o depoetizare, de o complicitate cu "miracolele" neomologate ce ne împresoară: "Ninge peste această localitate idilică despre care / se spune că ar avea și un telefon.// cît de frumoasă este iarna la noi în Balcani / emblema ei e șoricul de porc // stau la fereastră și privesc țurțurii
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
vorbește, cu vocea experienței, despre "sunetul mat" al adevărului în lumea liberă. În lagărul socialist, scriitorul are o pondere socială mult mai mare. Nu numai că publicul, lipsit de alternativă existențială, se îndreaptă către cultură ca spre un spațiu al miracolelor (ceea ce și este, însă nu chiar pentru toți); dar autoritățile însele monitorizează și contorizează impactul fiecărui volum tipărit, considerând scriitorii prin supravegherea lor. Țe-pe-neag preia această idee, cu tot cu paralela politico-geografică susținătoare, și o expune, în termenii lui, câteva luni mai
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
brodisem șui, hoinar." Urmează însoțirea cu "ceata noastră de pitici", și căutarea unui semblable. Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai prost pe-atunci...", armăsarul mîncînd jeratic, ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
destul de neobișnuită de realism aspru și de fantastic popular ne este servită fără vreun cod ajutător. Așa zicând, fără instrucțiuni de folosire. Avem universul închis al unei localități dunărene stranii (Satul cu Sfinți), câteva personaje atinse măcar în treacăt de miracol (mă gândesc în primul rând la Mitu Păcătosul, ce pare o variantă soft a celebrului vizionar Petrache Lupu de la Maglavit), altele - cu nume și porecle la fel de alunecoase -mângâiate de furii care-i duc la pierzanie. Iar de aici, în chip
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
lui Theo într-un scop pașnic, dar nu lipsit de primejdii, scoaterea din oraș a lui Kee (Clare-Hope Acraphey), o tînără de culoare, însărcinată în luna a opta. După 18 ani de sterilitate, sarcina lui Kee se înfățișează ca un miracol, - și n-a fost maternitatea așa dintotdeauna? Madona neagră îi dezvăluie secretul lui Theo într-o fermă, printre vaci și aparate de muls. Foarte curînd, acesta își pierde soția lichidată de propriii ei oameni pentru care copilul înseamnă doar un
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
Tudorel Urian Apariția unui scriitor precum Constantin Negruzzi, în Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea, ține de domeniul miracolului. Cu deplină seninătate, fără nici un fel de preocupare programatică, ca un fel de nou monsieur Jourdain care face modernism fără să o știe, Negruzzi a deschis în literatura română căi devenite drumuri publice după publicarea celebrelor articole manifest ale lui
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
pagini, Constantin Negruzzi reușește o primă și miraculoasă sincronizare cu însuși conceptul de literatură, oferă texte subsumabile marilor curente literare ale timpului - romantismul și realismul - într-o limbă română surprinzător de proaspătă și de eficientă în spațiul literar. Și pentru ca miracolul să meargă până la capăt, acest scriitor miraculos care și-a început cariera sub semnul unei limbi române involuate, mai rău, atrofiate, ajunge în Epilogul la Păcatele tinerețelor să se joace cu sunetele într-o manieră suprarealistă avant la lettre, fiind
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
nici o îndoială nu frânge încă siguranța de sine. Iar amintirea acelor zile binecuvântate aduce lumină, dar și regret pe chipul omului care între timp a trecut prin toate încercările vieții: "Oh, am avut în copilărie momente de fericire aproape epileptică. Miracole nimbate scurt, aure naive, pâlpâitoare, credința nebunească, puerilă, vă voi dăinui întruna. Nu cunoșteam moartea, boala n-o bănuiam. Acum, dragă Absurdica, nu-s în stare decât să-mi amintesc lucruri urâte, gafele enorme stor-cându-mi viața de bucurii..." (pp. 50-51
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
oului/ în pivnițe merele ard ca un incendiu/ Deși în jur flutura o mare absență/ Te-am recunoscut după mișcarea tăcerii/ Ce se evapora printre bîrnele casei de lemn// Să deschizi o fereastră spre lumea de ceară/ Ieșită ca un miracol/ Din mierea Mireșului/ Lasă-ți ochii să privească neantul din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
ca un medic, ca un frizer, ca un inginer? Da, bineînțeles că sunt asemenea lor. Și-apoi, chiar dacă această condiție, de scriitor, are ceva misterios, astral, ceva înălțător, nu este corect din partea noastră s-o numim altfel decât profesie, pentru că miracolul nu interesează publicul, el se petrece în sufletul nostru. Este indecent să apărem în fața publicului și să spunem: Noi avem o misiune, asta e menirea noastră, este vocația noastră, prin noi vorbește o instanță superioară." Este și riscant pentru un
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
desființat tot ceea ce se înființează secundă de secundă... însă adevărul este altul. În care lume ne aflăm, de fapt? Și cine o vede așa cum este, în întregul său adevăr? Cine are capacitatea să perceapă cu adevărat toate energiile invizibile, toate miracolele nebănuite care se petrec, tot fluxul vieții în infinitatea sa de posibilități și minuni, resursa inepuizabilă de lumină, esențialul existent prin miracolul misterios care este chiar viața însăși?... Cine are curajul să afirme că nu poate fi adevărat decât ceea ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
vede așa cum este, în întregul său adevăr? Cine are capacitatea să perceapă cu adevărat toate energiile invizibile, toate miracolele nebănuite care se petrec, tot fluxul vieții în infinitatea sa de posibilități și minuni, resursa inepuizabilă de lumină, esențialul existent prin miracolul misterios care este chiar viața însăși?... Cine are curajul să afirme că nu poate fi adevărat decât ceea ce a avut capacitatea să vadă, la un moment dat? Că n-ar exista nimic miraculos, fantastic sau supranatural? Chiar așa: cine ar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
depășește de-a dreptul. De aceea nici nu mă străduiesc eu să construiesc argumente plauzibile. Argumentul absolut e însuși faptul că eu exist. Și am văzut toate aceste lucruri. Drept pentru care, le scriu aici. Eu am aflat că acest miracol este absolut esențial. Și poate vor începe și alții să înțeleagă în ce fel este ceea ce este. Așa că, dacă a rămas cineva care vrea să mai citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
poate zburând liber în altă parte în acest univers, el avea să afle odată cu mine orice ar fi fost de aflat, pentru că orice înțelegeam sau știam eu, instantaneu cunoștea și el, prin absoluta corespondență care era valabilă pentru noi... prin miracolul energiei vieții care se afla pretutindeni... și adevărul esențial al evoluției... această libertate imensă a oceanului, într-un loc unde se întâlnea capătul pământului cu nesfârșita apă, ne aparținea implicit, și chiar aveam certitudinea că fusese așa întotdeauna... de parcă nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]