706 matches
-
Mitrofan și Damaschin de la Buzău, mitropoliții Teodosie și urmașul său, marele cărturar Antim, originar din Iviria, românizat și identificat Întru totul cu năzuințele credincioșilor pe care-i păstorea. La aceștia se adaugă și mulți copiști de la manuscrise românești, clerici sau mireni. Rezistența ortodoxă și națională a marii majorități a preoților și credincioșilor transilvăneni a fost susținută de mitropolitul Teodosie și de Constantin Brâncoveanu, care le trimite ajutoare bănești până la sfârșitul vieții sale. Tipografia adusă din Țara Românească la Alba Iulia de
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
II.1934, Baia Mare), prozator și eseist. Este fiul Constanței (n. Böhmler) și al lui Vasile Breban, preot. B. face școala la Lugoj, unde tatăl său funcționa în cadrul Episcopiei Greco-Catolice, apoi, după desființarea acesteia odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar al unor mici unități productive (moară, presă de ulei). Exmatriculat din liceu în 1951, ultimul an de studiu, din cauza originii sociale „nesănătoase” - fiu de „exploatator” -, B. își termină studiile în formula „fără frecvență”, la Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice, ce aveau să fie finalizate definitiv printr-un alt patriarh bizantin 200 de ani mai târziu. În acest interval atitudinea anticatolică a fost perseverent cultivată, atât în rândurile clerului cât și în rândul mirenilor, ajungându-se astfel la o adevărată stare de spirit în spațiul oriental, stare care continuă și astăzi cu toate eforturile egumenismului modern de a netezi calea spre unitate. Așa încât în 1043 aspirațiile patriarhiilor din Alexandria, Antiohia, Ierusalim și mai ales
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ajungând în final să se fărâmițeze într-o sumedenie de secte independente. A sacrificat scaunul apostolic, desființând astfel izvorul infailibilității. Două din funcțiile principale au fost desființate și anume sacrificarea și judecarea, iar predicația a rămas la îndemâna oricărui ales de către mireni, care exercită această funcție fără nici - un control eficace și de cele mai multe ori fără o pregătire corespunzătoare din punct de vedere dogmatic și canonic. 4. Cele două Biserici surori, cum protocolar se uzează (răsăriteană și apuseană), au fost pedepsite de-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu doar clerului unit cu Roma, ci tuturor mirenilor care vor accepta trecerea la confesiunea greco-romană. Cea de-a doua Diplomă leopoldină prevedea conferirea de drepturi civile integrale chiar și iogabilor care recunoșteau unirea bisericii cu Roma. Pe bună dreptate K. Hitchins (1987) atribuie Diplomei din 1701 implicații "cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
surghiunului roman - Micu-Klein a convocat un sobor a cărui alcătuire era "cu totul senzațională pentru acele timpuri" (Blaga, 1995, p. 32). Alături de clerul unit a fost invitat să ia parte la sinod și preoți ortodocși, cărora li s-au adăugat mireni, atât nobili, cât și iobagi! Se transgresau venerabilele clivaje feudale deopotrivă cu mult mai recentele diviziuni confesionale. Compoziția socio-confesională a sinodului din 1744 semnalează lărgirea sferei de cuprindere a "națiunii" care devine superpozabilă acum cu românitatea ardeleană în integralitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
blană scumpă, sură,/ Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moment că te afli în poezia eminesciană. Casa poetului are deschidere către largul cimitir care se încheie, mai jos, cu biserica Sfântul Ioan (nu e vorba de cea din interiorul zidurilor mănăstirii, așezarea Văratic, sat de călugărițe dar și de mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu luare aminte, cu pocăință și cu dragoste față de aproapele. Participarea la slujbele Bisericii transformă întreaga noastră viață în bucurie, dragoste și viață bineplăcută lui Dumnezeu. în zilele noastre, participarea poporului la Liturghie a devenit un stereotip, atât pentru mireni, cât și pentru slujitori. Apogeul participării la Sfânta Liturghie a fost în primele veacuri creștine, când prezența credincioșilor era regulată și permanentă, adică în fiecare duminică și sărbătoare. Absența de la întâlnirea cu Hristos era motivată doar pentru cei care din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a sindicatelor din localitate. Tipăritura demonstrează nu numai preocuparea pentru divertisment, cât mai ales probează inteligență, creativitate și luciditate a creatorilor dar și a publicului in teresat. * 360 Lumea elevului Lumea elevului, revistă editată de școala cu clasele I-VIII Mireni, nr.4, din martie 2006, apărută cu sprijinul Consiliului local Coroiești. Tipărită la S.C.Irimpex SRL Bârlad, strada Repblicii nr.85, format Colectivul de redacție, învățătoarea Maria Porumb, iar colaboratoare Nela Munteanu. Revista găzduiește doar “opera” celor mici (clasele II-IV
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
46 Idealul ............................................... ................347 Indus T.............................................. ................348 Ion Creangă ............................................... ........348 Istoria Bârladului ..............................................3 55 Însemnări medicale....................................... .....356 Îndrumări pedagogice, anul I 1933.....................357 Justiția Tutovei........................................ ..........358 Labirint ............................................... ..............359 Lumea elevului ............................................... ...360 Lumea elevului, revistă editată de școala cu clasele I-VIII Mireni, nr.4, din martie 2006, apărută cu sprijinul Consiliului local Coroiești. .........................................360 Lumina......................................... .....................360 Lumină......................................... .....................364 Lumina......................................... .....................364 Lumina......................................... .....................365 Liga culturală, buletinul secției Bârlad...............367 Lyceum......................................... .....................369 Liceul „Mihai Eminescu” ....................................371 Lumea creștină ............................................... ...371 Lumina vetrelor ............................................... ..372 Monografiile Liceului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publică în traducere un studiu despre arta dezumanizantă, privitor la prăpastia dintre ultimele mode ale artei și sentimentele profunde ale omului. Articole de orientare religioasă vin din partea câtorva înalți prelați: Nicolae Bălan, Policarp Morușca, Nicolae Colan, Teodor Scoradeț, precum și de la mirenii Romul Grecu, Ștefan Cioroianu, A. Nanu, Victor Lazăr, Horia Teculescu. În V.i. Emil Cioran scrie despre naționalismul de coloratură mesianică al lui Nichifor Crainic și despre sensibilitatea mistică, iar Mircea Eliade își propune să alcătuiască un manual al bunului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
, Teoctist (23.II.1807, Tișăuți, j. Suceava - 9.VII.1879, Cernăuți), cărturar și autor de versuri. Teodor pe numele de mirean, fiu al parohului din Tișăuți, după studii teologice la Cernăuți, este numit, din 1832, preot la Storojineț și Prisăcăreni, iar după 1837 intră în cinul monahal. La Cernăuți, a funcționat ca „spiritual” și, din 1857, ca rector la seminarul Institutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
evoluția. Prima categorie vine încă din epoca apostolică și a fost practicată de Apostolii Domnului și, mai apoi, de prima comunitate creștină de la Ierusalim. Cum treptat fervoarea și credința puternică a primilor creștini a scăzut, monahismul s-a desprins de mireni în forma chinovială. Principiile duhovnicești din vremea apostolică (cf. Fapte 2, 42-47 și 4, 32-35) vor deveni fundamentul vieții chinovitice și a celei eremitice sau anarhoretice, din secolul al IV-lea, când vor lua ființă primele forme instituționale monahale (cap
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și-ar propune s] se ghideze dup] acest principiu într-un mediu laic. Viața unui c]lug]r, în special a unui arhant, un filosof-ascet, care prin practicile sale stoice a atins o stare „aproape omniscient]”, devine standardul normativ pentru mirean, care ar trebui s] se nasc] c]lug]r în urm]toarea viat] pentru a atinge acea glorioas] eliberare final] (moksha), reprezentând sfârșitul existenței Jaina. În consecinț], datoriile unei persoane laice în viață civil] sunt derivate, cu modific]rile și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoștință și cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor arăta acești tineri, atît de frumoși acum, nu putem ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lui Buddha, a avut loc la Vaiśălī, și a presupus întrunirea a 700 de arhați. Motivul se pare că a fost acela de a condamna zece practici eretice ale călugărilor din împrejurimi, printre care și aceea de a primi de la mireni aur și argint. Conciliul a condamnat practicile incriminate și vinovații au fost obligați să accepte verdictul. Una dintre cronicile ceyloneze, Dipavamsa , înregistrează faptul că, după condamnarea lor pentru erezie, călugării repudiați s-au retras și au ținut un conciliu propriu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ȘAGUNA, Andrei (1.I.1809, Miskolc, Ungaria - 28.VI.1873, Sibiu), cărturar. Pe numele mirean Anastasie, Ș. era fiul Anastasiei (n. Muciu) și al unui negustor macedo-român, Naum Șaguna. Absolvă, în 1826, gimnaziul călugărilor Piariști de la Pesta și tot acolo face studii de filosofie și drept (1826-1829). La Vârșeț urmează secția română a Seminarului Teologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
lui Nichita Stănescu, la nunta acestuia cu Dora. Sorin a ținut să cunosc două fețe bisericești: mai întâi pe iubitul părinte Galeriu, duhovnicul său, și pe Bartolomeu Anania, care atunci, în 1991, locuia la Mănăstirea Văratec și era îmbrăcat în mirean. Am petrecut o seară la Văratec împreună, în 1991. Devenit arhiereu între timp, la Chișinău deja nu mai era același. Liviu Antonesei: Cât îi cunosc, pe d-l Breban mai mult, cred că amândoi colegii tăi de călătorie cu Mercedesul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
El a reamintit faptul că libertatea de exprimare orală sau scrisă nu era nelimitată, deoarece autorităților civile le reveneau sarcina de a evita propagarea erorilor 115. Sfântul Scaun și episcopii erau cei care decideau ce ziare puteau fi citite de mireni sau seminariști 116. Sfântul Părinte a promovat principii privitoare la jurnalismul catolic, recunoscând locul presei în societate (diferit de cel al cărților). La scurt timp după alegerea sa (în februarie 1879), Papa Leon XIII a participat la o audiență cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și a preoților care au colaborat ca și corespondenți la respectivele publicații 144. Aceștia aveau nevoie de permisiunea episcopului diecezan pentru a putea conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu tratau subiecte referitoare la atacurile suferite de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru a răspândi cărțile și ziarele, cu îndrumare dogmatică adecvată. Într-un bilanț asupra situației presei catolice din Spania, realizat în 1895 de către Nunțiatură, s-a precizat că existau circa două sute de publicații catolice (a cincea parte din toate titlurile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
efectivă în domeniile unde erau specializați. Autorii memoriului au sperat ca proiectul acesta să fie însușit de episcopul de Iași, precizând că "ideea înființării unui cotidian catolic român la București este o idee frumoasă și salvatoare, fiind zămislită în sufletele mirenilor noștri, iubitori de biserica lor și doritori ai prosperării ei în România pe veci întregită"912. Importanța acordată înființării unui cotidian catolic românesc în capitala țării a fost una majoră, această soluție considerându-se ca "salvatoare" și reprezentând un mijloc
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]